2,627 matches
-
la școală, rămas brusc fără cerneală, pe stiloul descărcat panica l-a apucat, neștiind cum se vor scrie de-acum lecții pe hârtie. Întristat peste măsură de așa încurcătură, întrebă prin preajma sa dacă știe cineva unde oare a plecat creionașul supărat. Sfătuiți chiar de penar, radiera și-un liniar, hotărâră să pornească creionașul să-l găsească, căci stiloul, cum se pare, își va cere și iertare. Și ce mare veselie prinse-n ghiozdan să fie când, după ce-a fost găsit
CREIONAŞUL NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384693_a_386022]
-
o fac pe-ngrijitorul de bătrâni ! Prefer să fiu tot timpul ocupat ! ” - Tocmai timpul ăla liber mă omoară ! În plus,școala nu are nevoie de mine . Faci facultate cu trei sute de oi ! Mi-aș dori să mă ajuți ! - Pari foarte supărat ! Eu am firmă de corpuri de iluminat pe care le import,nu văd ce anume... - Orice ai, e foarte potrivit pentru mine ! - Înțeleg...Poate ar fi ceva ... - Ceva ?! „ Ceva” n-am practicat până acum ,dar cred că e perfect ! - Ha
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
rest, zăcea pe scaun, pe pat, și plângea. Plângea de ciudă, de frică, de durere. Și-ar fi dorit atunci ca el să îi fie alături cu sufletul, cu vorba bună, cu înțelegere și sensibilitate. El însă era mereu furios, supărat pentru că o vedea în starea aceea. Totuși, se grăbea să îi satisfacă poftele culinare, sau să îi cumpere câte ceva ce își dorea la un moment dat. Era felul lui de a-și dărui dragostea. Pentru aceasta, Mira îi ierta, de
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]
-
gândit să mă lupt cu Măria Sa! Totuși, nu văd de ce să-i cer iertare? - Eu am crezut că am un prieten înțelept. Dar dacă tu așa gândești, mă duc să-i raportez! Și căpitanul Zefir dădu să plece, prefăcându-se supărat. - Stai, nu te supăra! Am să îi cer iertare dacă tu consideri că este bine așa. Dar, spune-mi, ce face Primăvara? Ea unde e închisă? Sau nu e pedepsită? Nu a întrebat de mine? - Pui prea multe întrebări! Răspunsurile
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
iertare dacă tu consideri că este bine așa. Dar, spune-mi, ce face Primăvara? Ea unde e închisă? Sau nu e pedepsită? Nu a întrebat de mine? - Pui prea multe întrebări! Răspunsurile-s puține. Știu doar că prințesa este foarte supărată și, de atâtea zile, în iatacul ei încuiată! Nu primește pe nimeni, nici chiar pe împărat, care, din cauza asta, este disperat. Se întristă Mărțișor, dar era mulțumit că prințesa nu a fost pedepsită, ca ei. - Hai, Norocel, să mergem să
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
mirat împăratul. - Iubita voastră fiică, Primăvara, care ne-a făcut cinstea să ne primească în Grădina Fericirii Veșnice. Tăcere apăsătoare. Limbile de foc țâșniră ca niște bice printre nori. Soare-Împărat își păstră totuși calmul și zise: - Prințesa noastră-i foarte supărată și nimeni nu îndrăznește să-i tulbure întristarea. Noi vom transmite salutările voastre când zâmbitoare iar ne va primi. - Ba nu, Măria Ta, zise răspicat Mărțișor. Nu voi pleca până nu o văd! Vreau să vorbesc cu ea, să știu
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
că succesul îți este garantat. - Mare scârnăvie și diplomat mai ești! rânji generalul Prăpădenie, care se răsti: - Adu-i pe cei doi! Fuga marș! Ai plecat? Și Negru-Cioară, cu coada-ntre picioare, fugi imediat. I-aduse pe viteji cumplit de supărați. Îi deranjase de la somn sau chiolhane și-acum nemernicul de Prăpădenie îi trimite în misiune. - Dragii mei viteji, îi luă mieros generalul, împărăția noastră e în pericol mare! Nemernicul de Soare-Împărat ne-a trimis o hoardă de tâlhari, care ne-
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
Dragă mamă, Încă nu e primăvară! Vezi și tu, e frig afară! Haide, mai așteaptă-oleacă, Lasă timpul să mai treacă! A rugat-o, dar degeaba; Încăpățânată, baba Și-a luat oile toate Și-a pornit pe nemâncate, Este drept, cam supărată, În cojoace îmbrăcată, Multe, multe, o duzină, De cald negreșit să-i țină. Dar urcând s-a încălzit Și pe drum a tot zvârlit Câte un cojoc pe zi, Nu știa ce frig va fi! Dar curând avea să știe
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]
-
ce se dezintegrează, sunt mutilate minunile născute din pământul țării, iar în noi se fură și se branconează. Îngerii din demoni și demonii din îngeri ard zvârcolindu-se în același cerc uitat înlăuntru, cetățenii nevoiași la cer fac acum plângeri supărați că nu înțeleg ce-i particula întru'. Ochii lumii, oarbe găuri privesc dar nu pătrund substanța renunțării, în zori neîncrezătoarele nopți ne ocolesc cântând în timbrată șoaptă cântările cântarii. Ca turnul din Pisa luna înclinată stă să cadă înghesuindu-se-nlăuntrul cerului
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
cunoscând obiceiurile împărătesei. Evita cu multă abilitate loviturile de bici. De altfel, era singurul slujitor care nu făcuse cunoștință cu plumbii harapnicului cel mare. - La poruncă, Majestate! se înclină Ciorică. - Te-am chemat, maestre, să-ți spun că sunt tare supărată. Ținuturile noastre sunt mereu călcate de spioni și teroriști, îndemnând supușii să se răzvrătească. Toate aceste tulburări ne subminează imperiul, cauza tuturor relelor fiind vechiul nostru dușman, tâlharul de Soare-Împărat. Ce crezi tu că trebuie să facem ca să scăpăm pentru
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
dacă vrei să mergi cu mine, ar fi bine. Așa ne descântă la amândoi. Gheorghe la început nu reușea să deschidă gura, căci rămăsese interzis de inițiativa Floricăi sale, însă în curând și-a recăpătat graiul și i-a răspuns supărat: -Tu ai luat-o rău pe ulei nevastă, dacă ai început să-i dai apă la moară cotoroanței ăleia, să crezi în fermecele ei și să apelezi la vrăjitori ca să te aperi la ele! Păi nu-ți dai seama că
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
timp în urmă tot visa o fătucă subțirică și ascunsă între gânduri ca și florile printre spice. Nu știa de când, dar se trezise cu același vis că îl tot urmărea, de aceea și fiorul cînd auzise prima dată descrierea lui. Supărat, se închise în turnul cel vechi al așezării și în văzul tuturor puse să fie încuiat cu lacăte și lacăte și stătu așa zile și zile... Acum toți se convinseră că el nu putea să ajungă lângă fata care continua
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
venit aici, să le țin de urât tuturor celor singuri care se plictisesc pe litoral. - Nu chiar tuturor, ci doar acelor tineri singuri care sunt... simpatici, continuă el s-o irite. - Sunteți amândoi răutăcioși și..., și..., invidioși. Caraghioșilor, încheie ea supărată, țuguindu-și buzele a bosumflare că a fost luată în derâdere. Simțise imediat că pe cei doi ori îi deranja întâlnirea cu neprevăzutul său partener de dans, ori aveau chef să se distreze pe seama sa. - Invidioși? De ce? Și mai ales
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
tu ne vei asista cum am făcut și noi. - S-o credeți voi! sări ea imediat, însă dându-și seama că ar putea fi interpretată altfel continuă: doar numai dacă nu revine Sorin sau vreun alt partener, replică ea vădit supărată. După scurta pauză de hidratare, atât a membrilor orchestrei, cât mai ales al dansatorilor, programul muzical s-a reluat. Ștefan făcând parcă în ciuda Daliei care ar fi dorit ca ea să fie cea invitată și nu Gloria, își luă cu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
mângâieri duhovnicești, credincioșii primeau binecuvântare și tărie în necazurile vieții, bolnavii dobândeau sănătate, săracii răbdare în suferință, bătrânii sfârșit bun și creștinesc. Fiecare primea, și primește, după credința și eforturile sale. Nimeni nu se întorcea sau nu se întoarce, acasă, supărat și dezamăgit!... Această icoană a fost dăruită Domnitorului Alexandru Cel Bun al Moldovei de către Împăratul bizantin Manuel Paleologul, în anul 1401. Este adevărat că lipsesc documentele din acea epocă care să ateste acest fapt. Pentru că întotdeauna lucrurile mari, închinate spre
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au reușit s-o alunge pe blânda lună în văile orizontului dinspre apus. În această pustie neagră și tăcută, rabla lui Mototolea zbura, fornăind pe țeava de eșapament, supărată că era biciuită cu șfichiul pedalei de accelerație. De pe bancheta din spate, Buhăianu urla ca turbatul: --Bagă Trache, bagă tare! Treci de sută că rezistă! Nimeni nu ne stă în cale. Iar Trache, cu aceeași turbare apăsa pedala, ca un
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
descoperi dacă am reușit întotdeauna să folosim Resursa Interioară potrivită, la momentul potrivit. Poate că fără să ne dăm seama și fără să vrem ni s-a întâmplat să mergem acasă la copilul nostru cu atitudinea, gesturile, tonul de șef supărat și preocupat, în loc să mergem cu cea de “mamă grijulie sau iubitoare”, resursă care ar fi fost cea mai potrivită. Gândiți-vă că e ca și cum am merge la negociere în costum de baie și la plajă cu costum și cravată. Acum
Avem o putere aproape infinită în noi! Cum o putem exploata? [Corola-blog/BlogPost/92909_a_94201]
-
cămașa albă a îmbrăcat câmpia, Doar în amintire-i cântă ciocârlia Peste munții cărunți a trecut în grabă Brazii s-au pornit cu toți să o vadă. Livada albită de lungi așteptări I-a dat la-ntâlnire reci îmbrățișări, Vântul supărat s-a pornit să bată Creaga la pământ stă ușor plecată. Stelele de gheață au picatat pe geam, Un copil în suflet simt că îl mai am În povestea iernii el apride focul, Bucurie multă îi aduce jocul... Iarna prea
IARNA GRĂBITĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383179_a_384508]
-
la pădure, că este aproape! Până scoate colțu’ iarba, să nu dăm noi colțu’! Moșul...pace! A încercat baba cu fel de fel de amenințări ca să-l urnească, l-a luat și cu binișorul. Degeaba! Până când i-a spus foarte supărată: - Mă, să știi că te părăsesc și mă duc la moș Priboi, că i-a murit baba deunăzi. M-a rugat să stau cu el, că are cald în casă... cămara plină cu d-ale gurii...N-ai decât să
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
cu trei. Și-așa li se pare prea mult. -Eu nu sunt de acord, nu sunt de acord! a început să mârâie Victoraș. Adică, să merg degeaba pe lângă voi? Nu vreau! Nu vreau! -Da’, acesta micu’, cum merge, bă? spuse supărat Ilie. Vezi că-ți cârpesc una!...și-atunci ai să vrei! Dacă nu, pleacă! Hai, acasă! Convins, Victoraș a mormăit că-i de acord. Eu nu mai ziceam nimic. Mă convinsesem de la „trei, trei”. Și iarăși am început cu mai
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
se înciudează gospodina. Îmi face comandă specială! Covrigul e mai bun, prostule! Bosumflat, iau covrigul și dau să plec. Gospodina strigă după mine : -Stai, mă! Tu nu știi să spui : „mulțumesc” când îți dă omul ceva? Ia spune : „mulțumesc!” Mormăi supărat : -Mulțumesc! -Așa să spui, prostule, că mă-ta nu te-a învățat! Îmi venea s-o înjur, dar avea dreptate. Mama nu mă învățase. Tot mergând din poartă în poartă, nici nu știu cum am ajuns în dreptul casei noastre. M-am uitat
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
să mai întârzie sub supravegherea sa de tată cu multă minte. Când m-a auzit plângând, s-a îndreptat spre mine : -De ce plângi, mă, băiețaș?... -Nu știu unde-i casa mea! am spus eu printre sughițuri. Omul mormăi ceva supărat, poate o înjurătură de tată și spuse cu năduf : -Ce să fac eu acum, cu tine, mă? Și cu copiii mei? Se întoarse spre copiii lui : -Hai acasă, mă! Ați colindat destul! Trebuie să-l duc și p-acesta acasă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Vorbim la telefon dacă dorești să afli mai multe. Spune-i mătușii că nu e nevoie să vină aici. Plec totuși îngrijorată, Virgil, aveți grijă ce mâncați pe la cabane, să nu supui copilul la eforturi mari să nu se îmbolnăvească. Supărat, Virgil, îi atrase atenția, luând-o deoparte, că îi subminează autoritatea de părinte. Încă avea motive de nemulțumire, de furie, uneori. — De ce mă dădăcești față de băiat? Uiți că și eu sunt părinte, lasă-ne în pace! Bine ar fi să
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
masă, ca un bolovan, peste care o Băbească își răsturnase conținutul rămas nebăut. Nu știu ce efect o fi avut magica licoare, că fericita ... XXVIII. TRANDAGIRUL SIRENEI-9, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015. 14-Un om supărat Bucă și ai lui nu mai râseră. Pe masă mai erau atâtea sticle de Busuioacă și ăsta zice gata? Nu se poate! Firfirică protestă vehement: --Nu se poate,Dane! Vrei să-l supărăm pe domnul Trache? Neobositul dansator pe care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
obișnuită. Ea mergea când înainte, când în urma lor. Niciodată în rând cu ei. Simțea distanța, simțea răceala. Se străduia să rămână optimistă. Știa că nu va dura prea mult supărarea. Cel puțin, Mira avea mereu sentimentul că nu poate trăi supărată, oricât de grea era încercarea. Durerea exista, undeva adânc, în rărunchii ființei ei. Dar ea nu se obosea să o mai perceapă ca pe o amenințare. Neliniștea din ziua precedentă se transformase într-o stare de somnolență afectivă, ignorând, cu
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]