705 matches
-
oarecum aleatoriu însemnărilor (multe dintre ele țin de incidente întîmplătoare, de agenda culturală a momentului respectiv sau de dezbaterile din presa literară), există în publicistica lui Marin Mincu și cîteva preocupări constante: Eminescu, Călinescu, dezbaterile din Cenaclul "Euridice", deconspirarea imposturilor (supralicitărilor) din viața literară, punerea în situație delicată a celor care l-au lovit într-un fel sau altul prin relatarea unor circumstanțe neștiute sau discuții private, jenante pentru cei în cauză (procedeul nu este foarte elegant, dar, cu siguranță, el
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
unui om pe care l-am cunoscut și a cărui viață a stârnit la un moment dat, în cel mai important moment al istoriei noastre recente, aprinse controverse. Nu scriu cu gândul să îl execut, nici nu imaginez strategii de supralicitare. Sunt, pur și simplu, curios. Fascinație este romanul unei relații de dragoste ratate. O combinație de jurnal și ficțiune (mai degrabă, jurnal topit în ficțiune) în care bărbatul (care își asumă la un mod foarte riscant identitatea reală a lui
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
probleme teoretice, figura lui a căpătat tenta caricaturală a unei mascote publice. Astăzi, Einstein e pretext comercial, nadă publicitară, simbol propagandistic, subiect de desene animate, într-un cuvînt carcasa sonoră a unei legende care s-a golit de miez din cauza supralicitării stimulului și din pricina epuizării receptivității la el. Un ghiuj simpatic a cărui fizionomie, fluturată în ambianță de cafenele, în rame de afișe colorate sau în scenarii de filme mediocre, face parte din decorul subînțeles al convențiilor contemporane. Reversul insistentei campanii
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
în absența darului actoricesc al autorului, ele se citesc cu mare plăcere, pentru că sînt foarte bine scrise. În articolele sale, Pruteanu procedează adesea prin reducere la absurd, exagerare terapeutică, enervare caragialiană. Umorul e rezultatul unor acumulări de efecte imprevizibile, de supralicitare a unei greșeli. Degeaba protestează lingviștii, în cercul lor relativ închis, împotriva unor pronunțări de tipul Pescariu. Dacă ar fi mai avut ocazia să-și desfășoare spectacolul comic, poate că doar George Pruteanu ar fi obținut, în timp, un rezultat
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
insignifianța tramei și amploarea fantasmatică, absurdă a faptelor declanșate, deși a generat unele reproșuri din partea criticii, se corelează perfect cu intențiile autorului: lumea, cu imperfecțiunile și utopicele ei perfecțiuni, cu sistemul socio-politic alienant, nu poate fi distrusă, discreditată decât prin supralicitarea, prin exagerarea tuturor viciilor și anomaliilor sale. Sunt denunțate astfel, într-un pamflet care își epuizează complet obiectul, aberațiile partidului, securității, școlii, bisericii, pervertirea relațiilor interumane, duplicitatea, minciuna, lașitatea, infamia, teroarea, frica etc. Romanul debutează în nota preponderent hazlie a
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
mult pentru istoria literară, pentru critica universitară și pentru canonul didactic. E, în fond, destinul oricărui scriitor important acela de a se fixa pe un loc stabil în istoria literaturii române, imposibil de mișcat într-un sens sau altul (al supralicitării sau al diminuării locului său). E o formă de inerție, de împietrire pe soclu � pe care periodic o clintesc numai remedierile de detaliu, restaurările, revizuirile, reconsiderările unor segmente ale operei. Opera monumentală a lui Tudor Arghezi, atât de diversă, se
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
la nume comune astăzi: Hagi, Popescu, Lucescu (demnitari vânduți turcilor), Ossama Ben Laden, Lucian Boia, H. R. Patapievici, Viktor Orban, Marko Bella etc. Întoarcerea lui Dracula, suportă ambele lecturi. Celor care abordează exclusiv a doua cheie, le-aș reproșa o supralicitare a romanului. Autorul - etnolog și scriitor, membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, Suceava, al Asociației "Liter Art XXI" (S.U.A.), al Asociației Lingviștilor Balcanici (Germania) și al Societății Române de Criminologie și Criminalistică - își prezintă la capitolul de note și comentarii scurta
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
politici eficiente ce n-ar putea fi impusă decât printr-o lege severă de salvare a statului (la p. 88 în ediția Zaciu omisiunea e semnalată de croșete). Această critică a românismului se leagă în sistem cu o critică a supralicitării dorului la Blaga și în folclorul românesc (p. 86 în ediția 2003). Omisă de cenzură fusese și justificarea lui Camil Petrescu (un adaos la data de 19 martie 1936) de unde provine falsa impresie de antisemitism (p. 72, în ediția 2003
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
și scriitoricești și implicarea în viața cetății, crezînd printre altele că "orice rău este înlesnit de abstinența intelectualului Ťde la răspunderea vieții publice, de ataraxia voluntarănť." În orice caz, nu de apărare are nevoie Călinescu, ci de studii atente, fără supralicitări, fără exagerări și patetisme. Călinescu nu e un critic obscur, aflat în pericolul de a fi uitat și nici greșit evaluat. Construcția sa fundamentală a influențat generație după generație, alimentînd, fie și subteran, modul nostru de a înțelege literatura. Amprenta
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
Dacia, și alta în 1997, sub îngrijirea lui Aureliu Goci, la Editura Gramar, în colecția „Capodopere ale romanului românesc”. Ultima e o promovare senzațională în elita prozei noastre din toate timpurile, în șirul celor mai bune o sută de titluri. Supralicitarea, evidentă și neconvingătoare, este susținută de Aureliu Goci, plasându-l pe Teodor Scorțescu între Mateiu I. Caragiale și Camil Petrescu. E, totuși, prea mult. Nu se poate face istorie literară fără simțul valorii. Stilul perimat al analizei psihologice nu este
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
că ătensiunile naționaliste nu au dispărut în Transilvania și că atât de partea română cât și de partea maghiară nu sunt excluse provocările.ă VI. Concluzie Din punctul de vedere al celor prezentate până aici devine evident faptul că atât supralicitarea revendicărilor naționaliste ale minorității maghiare, cât și discursul ultra-nationalist al anumitor elite politice din partea română care urmăresc să câștige capital politic sau să-și mascheze absența unei doctrine politice coerențe și, în ultimă instanță, să-și disimuleze propria incompetență, alimentează
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
ai Securității, posedă o oarecare înlesnire a condeiului, dar nu rezistă tentației (ori sarcinii?) de a formula cu orice preț obiecții: „Pe parcursul acestei ample demonstrații se fac multe observații inedite, disocieri fine, atestînd o reală capacitate de discernare [sic] critică. Supralicitarea factorului estetic, abstragerea din contextul social-istoric al epocii, nebulosul irațional conceput ca izvor al autenticei emoții creatoare, au dus însă la o seamă de aprecieri neconcludente, de valoare îndoielnică asupra lui Eminescu. Poezia cu mesaj social, în speță scrisorile, sau
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
anilor ´55-´65, plătește un sever tribut pentru oportunismul evident (lui îi aparțin versurile "Mândră corabia.../ Meșter cârmaciul!" rostite până la sațietate în public) și pentru uzura morală, venită ca o consecință necruțătoare în urma oficializării oricărui scriitor. De vină e și supralicitarea romanului Desculț (1948, amplificat în edițiile ulterioare), tradus și difuzat la comandă, despre care se spunea că umblă prin lume în sandale de aur, un roman care nu și-a meritat faima universală, transformată într-o falsă legendă, dăunătoare pentru
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
și conivențele. O complicitate este totuși posibilă, chiar de dorit: prezența ordinatorului cu alaiul său de programe, care de care mai surprinzătoare. 5) Experimentalismul de azi, într-un fel mai puțin decât cel de ieri (frondor și sedițios), este adeptul supralicitărilor, jucându-și când rolul de nonconformist, obsedat și exhibiționist, alimentat de un anarhism funciar, când cel de personaj timid, tainic și plin de lirism, mânuind cu dexteritate deriziunea și gratuitatea (uneori, bine camuflate). 6) Mai abitir decât în alte perioade
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
la arta poetică), raportându-ne la peripețiile din interiorul viziunii și mișcările de tectonică a spiritului de acolo)”. Numai că, pe nesimțite, gravitatea de fond a comentariului lui Aretzu degenerează într-o incapacitate cronică de valorizare, dublată de inadecvare și supralicitare simbolică. Sigur, Cistelecan formulează diagnosticul mult mai frumos, de nu sarcastic de-a binelea: „El scoate poezia la liman general, simplificând-o la o linie de idee sau de atitudine și asigurându- ne, bunăoară, că în poezia lui Eugen Evu
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
și-ar putea exprima punctele de vedere față de Testamentul lui Creția. În sensul celor spuse pînă acum, ideea de a face un spectacol de teatru dedicat lui Eminescu în și pentru "Anul Eminescu" mi s-a părut o forțare, o supralicitare, în fond. Așadar, am amînat să văd Și mai potoliți-l pe Eminescu! de Cristian Tiberiu Popescu, montarea lui Grigore Gonța de la Teatrul Național din București pînă după "Anul Eminescu". Articolul lui Andrei Pleșu, Eminescu și recitatorii, din care și
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
după darul acela excepțional. încearcă iertare dând o asemenea lovitură de poker lui Dumnezeu, care a socotit cât face... Este tema existențialistă a răspunsului și răscumpărării. Amestecată cu practicismul uman, care vrea să biruie absolutul din conștiință (păcatul) printr-o supralicitare, faptă spectaculoasă... jucând această fantastică lovitură contra lui Dumnezeu, ca să facă uitată fapta... Apoi mâncăruri multe sunt aduse de-a valma și puse rând pe rând pe mesele improvizate din niște scânduri late inegal tăiate pe țărușii înfipți în pământ
Note din carnetul gri folosit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7666_a_8991]
-
altă expoziție și, slavă domnului, la Etaj 3/4 s-au deschis mari expoziții de artă europenă în ultimii zece ani, avea, de fapt, un singur scop: să camufleze absența desăvîrșită a interesului pentru această acțiune și să compenseze, prin supralicitări formale și administrative, apatia și suficiența de fond. Această expoziție s-a organizat, de fapt, a contre coeur, cu acea binecunoscută sastiseală pe care o emană toate lucrurile făcute de formă, doar așa, de dragul enumerării. Și ca nu cumva expoziția
Chinurile unei nașteri amînate (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16952_a_18277]
-
și provocator, traducătorul mai adaugă, din inițiativă voluntar asumată, ici un provincialism, colo un barbarism, un arhaism, o vorbă născocită sau o formă gramaticală din Țara Oltului, ca nu cumva vocabularul să pară totuși monoton. Își asumă însă și riscul supralicitării și al încifrării (adamant în locul lui diamant, ciprin ca să spună crap, nu țigară sau trabuc ci cigarillo). Și acum, trama romanului Dispariția, drama lui Anton Voyl. Asistăm întâi la întâmplări mai mult din capul lui tulburat și mai puțin din
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
în doar câteva zeci de cuvinte, începutul perfect pentru orice studiu serios - de istorie literară - care i s-ar putea dedica lui Sebastian Reichmann. Orice deviere de la asemenea tonalități mai degrabă rezervate ar conduce la erori de percepție critică. Nici supralicitările, nici subevaluările, nici încrederea oarbă, nici scepticismul de dragul scepticismului nu au ce căuta în grila de opțiuni conturată în jurul volumelor celui pe care - cu empatie - Gellu Naum îl numise, evghenisindu-l, Contele Sebastian. Din mocheta lui Klimt și din covorul lui
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
-l Goe... mam'mare utilizează forma marinel, mamița e convinsă că varianta corectă este marinel, iar tînărul Goe le corectează - "Vezi, că sunteți proaste amîndouă?" - cu argumentul formei mariner. Tentația mare este de a interpreta acest dialog ca exemplu de supralicitare a abaterii, într-o lipsă de repere asemănătoare cu cea presupusă de soluția conflictului din O scrisoare pierdută, printr-un Agamiță Dandanache "mai prost ca Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu". Fără a anula efectul comic al unei greșeli corectate
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
Cînd zicem, bunăoară, că "prolixitatea" este unul din excesele acestei tipologii stilistice, avem în vedere acea "disperată" dorință de epuizare a tuturor posibilităților expresive, de unde și multiplicarea la infinit a acelorași efecte pe planul ornamentului retoric. E, altfel zis, o "supralicitare a detaliului", care își are corespondența sa în "prolixitatea" artei decorative". Aspect ce se poate raporta la binecunoscuta viziune a lui Jean Rousset care prezenta creația barocă precum o logodnă între vrăjitoarea metamorfozelor, Circe, și Păunul ambiției siderante. în cele
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
cititorul amator de calambururi este tentat să se gîndească, înainte de a începe lectura. În realitate însă, poetul compune - ludic și manierizant, ce-i drept - niște game grațioase, care nu de puține ori surprind printr-o anume naturalețe, izvorîtă, paradoxal, din supralicitarea artificialului: "Recit: MIlioane de oameni să fie FAscinați..., SOLar fiind în poezie, LAborios în ce privește Simplitatea comunicării: numai atunci El DOrado-ul valorii e un alibi Recognoscibil." Ceea ce este însă cu adevărat notabil în miniaturalul volum al lui Daniel Pișcu, dincolo de dispunerea
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
articulată la presiunea uniformizatoare, depersonalizantă a statului polițienesc comunist". Exegetul are dreptate cînd semnalează și dezvoltarea fenomenului în direcția unor plusări "sistematice" (în orice caz foarte frecvente), de ordin estetic, acoperind necesitatea încurajării morale a unei rezistențe, acel "joc al supralicitărilor apte să creeze sau să alimenteze acele vitale prestigii personale și, în ultimă instanță, și supraindividuale, de breaslă". Plusări nu chiar lipsite de consecințe secundare negative, căci din "jocul" lor ni se trage o scară de valori îndeajuns de defectuoasă
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
privire care urmărește "inamicul", încercînd să anticipeze reacții, în felul în care spune o replică sau alta, frica își îmbogățește fațetele. Rigoarea nu exclude inventivitatea și amîndouă pun pe scenă țoapa tipică din orice colțișor de lume. Darămite din Balcani! Supralicitările partenerului său Dan Condurache, agitația peste margini și de multe ori fără măsură, diluează consistența acestui personaj labil și unsuros, laș și "curajos" și riscă să ducă spectacolul spre o zonă ieftină. Pe de altă parte, sînt scene unde stilul
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]