1,367 matches
-
a mai participat și D-l Vasile Savonea din partea Centrului Național de Creație, precum și diverși jurnaliști. D-na Ecaterina Preda, într-un cotidian din 2 aprilie 1993, scria despre acest vernisaj: „De fapt, pictura lui Mihai Dascălu este foarte aproape de suprarealism. În plus, el are umor. Pictura naivă ne-a obișnuit ochiul cu lipsa proporțiilor. Mihai Dascălu o speculează inteligent...Culoarea este ireală. Premeditat ireală. Scene de basm cu oameni obișnuiți surprinși în poziții nefirești. Și mereu poanta.” Vernisajul de la Teatrul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nu numai. Mânuiește pensula cu măiestria căpătată pe parcursul anilor și talentul nativ îl ajută într-o alcătuire compozițională inspirată. Un bun simț cromatic și de subiect îl ferește de capcana kitschului. O notă aparte care se cuvine menționată este suprarealismul prezent în multe din lucrări, expresie a imaginației creative bogate și mânuirii metaforei cu dezinvoltură. Mihai Dascălu este un om vesel și ca atare ne obligă și pe noi, privindu-i pictura, să ne descrețim frunțile și să ironizăm păcate
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Viața românească”), George Lesnea, Mircea Pavelescu, Mihai Codreanu, Eusebiu Cămilar, iar proza, Eusebiu Cămilar. În paginile gazetei G. Călinescu prezintă românul Cordun de Eusebiu Cămilar (85/1938), Al. Piru scrie articolele Poetul generației noastre: G. Lesnea (50/1938), Pe marginea suprarealismului (91/1938) sau recenzează volumul de versuri Ioana Maria de Geo Bogza (157/1938). În 1940 cronicile „politice” și „teatrale” sunt semnate de George Ivașcu. Se reproduc fragmente din cartea Ce-ai cu mine, vântule? de Tudor Arghezi (936/1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287492_a_288821]
-
tablouri noi ce nu-l dezmințeau, nu-l trădau continua să fie cu obstinație pictor suprarealist să nu-și dezamăgească criticii, să nu dezamăgească publicul. Așa se lansase, așa vroia să sfârșească: o celebritate ancorată pentru totdeauna în arta secolului, suprarealismul. Vedea în el tot ce e mai bun și mai durabil în plan estetic. Nu mergea să-și vadă nici frații și surorile, din lipsă de timp. Mama adoptivă mătușa îl încuraja în atitudine: îi era frică să nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
comunității evreilor de rit spaniol), preocupat Îndeosebi de literatura populară românească... Evreii au avut o pondere considerabilă În literatura românească interbelică, abordând cele mai variate subiecte și formule literare, de la evocarea pitoreștilor cartiere evreiești (astăzi dispărute), până la science-fiction, dadaism și suprarealism (contribuții asupra cărora voi reveni). Prin evrei, cultura românească a căpătat un grad sporit de diversitate. Maghiarii Resentimentele româno-maghiare se hrănesc dintr-o dublă frustrare. Mai Întâi, până la 1918, românii transilvăneni au fost priviți cam de sus de unguri. Erau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
literaturii, termeni ca onirism, oniric, onirist etc. au fost și sunt folosiți destul de frecvent, dat fiind că visul și raportarea, în variate feluri, la vis au alimentat, în diferite epoci și în felurite chipuri, literatura (în mod deosebit romantismul și suprarealismul au „utilizat” consistent visul, de pe platforme estetice și „tehnice” diferite). În sens larg, onirică este o creație literară inspirată de sau asemănătoare cu visul. În literatura română însă termenul a dobândit un înțeles precis, desemnând o formulă literară - considerată uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
drept criteriu un fenomen irațional. Și, în orice caz, literatura onirică nu e o literatură a delirului, nici a somnului, ci a deplinei lucidități.” Diferențele specifice față de alte formule literare care au exploatat visul sunt afirmate răspicat: „În opoziție cu suprarealismul, onirismul refuză dicteul automat, sclavia inconștientului și a incoerenței, cultivând totuși ambiguitatea - dar lucid și riguros calculată. Ambiția literaturii onirice este o dublă negare: o negare structurată și de metodă a suprarealismului, și una formală, de scriitură, dar nu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
exploatat visul sunt afirmate răspicat: „În opoziție cu suprarealismul, onirismul refuză dicteul automat, sclavia inconștientului și a incoerenței, cultivând totuși ambiguitatea - dar lucid și riguros calculată. Ambiția literaturii onirice este o dublă negare: o negare structurată și de metodă a suprarealismului, și una formală, de scriitură, dar nu mai puțin categorică, a fantasticului romantic. Onirismul estetic, văzut categorial (deci în mod ideal), se opune liricului metaforizant, dar și epicului bazat pe simplă cauzalitate, pe logica formală, aristotelică.” Textele teoretice și publicistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
care se desfășoară după o logică aparte, stranie, inerentă funcționării mecanismelor inconștiente. Identificând acele mecanisme, oniricii le pun în funcțiune în mod conștient. Principiul acestei poetici nu e spontaneitatea, ci elaborarea lucidă, cu recurgere la artificiu. Respingând dicteul automat al suprarealismului literar, oniricii recunosc existența unor similitudini și afinități între demersul lor și cele ale unor reprezentanți ai picturii suprarealiste (Dalí, De Chirico, Yves Tanguy, Victor Brauner și mai ales Magritte). Năzuința, recunoscută, a tentativei onirice românești din anii ’60-’70
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
încă nu s-a încheiat, București, 2000, passim; Micu, Ist. lit., 616; Marian Victor Buciu, Panorama literaturii române în secolul XX, I, Craiova, 2003, 93-104; Dumitru Țepeneag, Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuț, Pitești- București, 2003, 99-145; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 270-284; Alex. Ștefănescu, Zoom critic, RL, 2003, 51-52. D.Mc., N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1996. În: Analele științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași (serie nouă). Literatură, 42, 1996, p. 189-191. SOROHAN, Elvira. Călinescu se amuză. În: Convorbiri literare, ian. 1996, nr. 1, p. 14. SOROHAN, Elvira. Urmuz și suprarealismul. În: Jurnalul literar, 5, febr.-mart. 1996, nr. 49-52, p. 9. SOROHAN, Elvira. Corespondența lui I.D. Sîrbu ca document. În: Jurnalul literar, 8, aug. 1997, nr. 27-30, p. 4. SOROHAN, Elvira. Dimitrie Stelaru și vraja "Eumenei". În: Dacia literară, 8
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Universitatea "Al.I. Cuza", 2002, 206 f. PATRAȘ, Antonio. Ion D. Sîrbu, un artist al lucidității: teză de doctorat / Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2002, 333 f. MORAR, Ovidiu. Lecturi în palimpsest: Avatarurile suprarealismului românesc: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2003, 279 f. PETRACHE, Gabriela. Forme și funcții ale grotescului în proza românească (sec. XVIII-XIX): teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de dispute și controverse decât un concept pe deplin clarificat, fixat și general acceptat. Nu este considerat un curent artistic și/sau literar cu identitate și cuprindere relativ clar definite - cum au fost simbolismul, parnasianismul, dadaismul, letrismul, constructivismul, expresionismul, chiar suprarealismul -, și nici o modalitate estetică cu desfășurare istorică mai amplă, ca romantismul ori realismul. E mai degrabă un stil cultural atotcuprinzător, ca barocul, de pildă, ba chiar un concept prioritar filosofic, interesând situarea ontologică și gnoseologică a omului în postmodernitate. Acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
în eseistică. Autorul își definește demersul „o viziune stranie de vis”, iar sensurile căutate drept „slovă neînțeleasă, de oracol”. Deși a scris puțin, iar din paginile lui și mai puține s-au tipărit, Z. este un nume pe care istoria suprarealismului românesc nu îl poate ocoli. SCRIERI: Deschidere, îngr. și pref. Sașa Pană, cu un portret de S. Perahim, București, 1933. Repere bibliografice: Aurel Zaremba. Închidere, „unu”, 1930, 29 (semnează Sașa Pană, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Raul Iulian); Virgil Gheorghiu, „Deschidere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
532-536; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, 242-244; Aurel Zaremba, în Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 17; Pop, Avangarda, 211; Dicționar de avangardă literară românească, coordonator Lucian Pricop, București, 2002, 177-178; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 97, 105, 181, passim. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
instituționale", această opțiune se structurează totuși în direcția afirmării status quo-ului, ceea ce presupune aplicarea unei critici afirmative. Cel de-al doilea model, stabilit de mișcările avangardei artistice de la începutul secolului trecut, printre care futurismul, dadaismul, cubo-futurismul rusesc, constructivismul, suprematismul și suprarealismul, și teoretizat critic de Peter Bürger în Theorie der Avangarde (1974)279 își constituie practicile în jurul reacției față de slăbirea puterii politice a artei prin integrarea în viața cotidiană. La activitatea acestor grupuri, Gene Ray o adaugă și pe cea a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea și promovarea literaturii române în lume. Intrarea lui V. în lirica română se produce în 1996 cu placheta Magie și câlți. Sub influența clocotrismului din anii ’80, combinat cu un „suprarealism tragic și estetizant”, poetul se declară contaminat de „virusul” Nichita Stănescu, model liric cu care se află într-un permanent dialog în majoritatea poemelor. Trecând la scrierea în limba română „frățeasca”, V. opune zbuciumatul Est unui Vest brutal și opac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290662_a_291991]
-
Pe celălalt poet cred că sunt foarte puțini cei care l-ar contesta. Sebi Reichmann este invitat și chiar locuiește la un moment dat În gazdă la Gellu Naum, iar acesta Îl apreciază. Naum este cel mai important supraviețuitor al suprarealismului românesc din perioada respectivă și, după cum Îmi spun toți prietenii mei critici literari, un foarte mare poet. În acest timp, Vadim Tudor versifică În manieră epigonică, undeva Între Alecsandri și Bolintineanu. Sigur că Vadim Tudor vrea și el să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
mistice (Sfântul, Rugă, Proorocul, Vid), inventariază imaginarul din linia expresionismului magic ( Peisaj, Câinele pământului, Moara umbrelor, Ielele, Adam). Totodată, în investigarea prozei lui Vinea, eseistul este printre cei dintâi care decelează, alături de influențe de tip romantic, rolul freudismului și al suprarealismului în articularea imageriei onirice. SCRIERI: Ion Vinea, București, 1971; Soare, fântâni, trandafiri...., București, 1972; Inscripții, București, 1981. Traduceri: Hermann Hesse, Peter Camenzind, București, 1975; Prosper Mérimée, Studii asupra artelor din Evul Mediu, pref. Marius Tătaru, București, 1980. Repere bibliografice: Marcel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Liviu Rusu, Edgar Papu, Ion Biberi. În partea a doua, ce se referă la „ipostaze străine”, autorul își articulează comentariul după aceeași dispunere: pe de o parte poeticile vii, moderniste, ca futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul; pe de altă parte, teoreticieni, esteticieni, filosofi ai artei, ca Benedetto Croce, Paul Valéry, H. Bremond, Paul Claudel, T. S. Eliot. Chiar dacă nu o afirmă expres, organizarea cărții, ca și textul propriu-zis dovedesc rezerva autorului față de demersul formalismului structuralist, atitudine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
suprapunere de imagini de catalog, autorul nu se sfiește deloc, profită de ocazie ca să-mi trimită mie cărțile lui poștale, caută să mă convingă să fiu de acord cu el asupra locurilor comune", exclamă André Breton în primul Manifest al Suprarealismului. Cu un secol și jumătate mai înainte, abatele Bérardier de Bataut exprima același punct de vedere în Essai sur le récit (1776): "Numai locuri comune în care este descris un peisaj de țară, un torent, o furtună, și care s-
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în ziarele ieșene. Este semnalat în 1941 de G. Călinescu în Istoria literaturii române.... Colaborator permanent la „Națiunea”, s-a format spiritualicește în cercul lui G. Călinescu. Fiziologia criticii și Istoria literaturii franceze de Albert Thibaudet și De la Baudelaire la suprarealism de Marcel Raymond i-au fost, la începuturile critice, cărțile de căpătâi. Între 1946, când scoate la Editura Fundației Regale pentru Literatură și Artă prima carte, Viața lui G. Ibrăileanu, și 1959, când apare Opera lui G. Ibrăileanu, adică treisprezece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Este perioada în care pictează acuarele suprarealiste destinate ilustrației de carte. Unul dintre ultimii suprarealiști români, alături de Sașa Pană și Gellu Naum, N. pregătește, în 1937, cu ajutorul celui dintâi, placheta Spre țara închisă în diamant, care cuprinde poeme de un „suprarealism halucinant” (G. Călinescu). Poezia de început a lui N., ale cărei imagini sunt în maniera lui Ilarie Voronca („Nopțile se desprind din pătulul cerului ca hulubii”, bunăoară) și împrumută reflexe argheziene, este expresia trăirilor unui franciscan în spirit („Sînt fratele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
coapte / Pentru cei flămînziți de Liniște și Adevăr”). Totuși, un întreg arsenal avangardist histrionic își găsește locul aici: umor negru, absurd, ironie parodică (În viteză, Undeva, o călătorie). Odată cu Metamorfoze poemele își precizează intenția și își asumă integral asocierea cu suprarealismul, iar în dicteul oniric nu lipsește inserția de realitate brută, ceea ce devine și mai evident în versurile din Spre țara închisă în diamant. Specială este înclinația spre asocieri imagistice insolite, cu apeluri la strategii ludice de invenție lingvistică, ceea ce la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
exaltă o mitologie barocă a destrămării și recombinării perpetue, pe care o spulberă din nou prin ironia parodică, foșnesc la tot pasul aluziile culturale, imediat caricate, golite de miez, invadate de referințele la tehnică, informatică, design, sport, rock and roll, suprarealism și motociclism, poetică de stroboscop deopotrivă exultantă și tristă, subversivă și autodisolutivă. Cartea Poeme de amor (1983) desfășura ca un penaj de păun barochizant disponibilitatea poetului, în tonalități ce mergeau de la Antichitate la trubaduri și de la Dante la Pâlnia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]