1,669 matches
-
fi găsit cenușa a cel puțin unul din tablouri. Analiza ei va arăta dacă e vorba cu adevărat de una din pânzele furate și de care anume. Doar tabloul datorat lui Matisse ar fi rămas intact. Motivul cruțării lui e suprarealist: hoții nu cunoșteau numele pictorilor, singur numele lui Matisse le spunea ceva, prin asemănarea cu Matiz, marca de automobil comercializată pe piața românească. Despre piața operelor de artă n-aveau, în schimb, idee. Ceea ce exclude posibilitatea unei comenzi. Nu poți
Hoți români de tablouri () [Corola-journal/Journalistic/3495_a_4820]
-
n-am să trăiesc fără vise”) -, poetul afirmă încă din poemul de debut, o artă poetică: „Scrie cu toate părțile corpului, adevărate și virtuale,/ cu prezentul și cu trecutul, / dar mai ales cu viitorul”. Nu voi insista aici pe rădăcinile suprarealiste ale poeziei lui Liviu Georgescu, nici pe terifiantul expresionist. Lucrul a fost făcut imediat după apariția volumului de debut. Nici nu știu dacă plusul de conceptualizare ar duce acum la o mai bună pătrundere în miezul poeziei sale. Un romantic
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
contemporană, cu marcarea aproape sfidătoare a contextului de lagăr socialist. Discursul informatorului, pus sub auspiciile pluralului instituționalizat („presupunem că...”, „nu putem să...”) și ale impersonalului securistic („despre frate nu se știe nimic”), e dus într-un regim comic, de aparență suprarealistă. Suprarealismul subtil infiltrat și mai consistent pentru cititorul tînăr de azi este chiar realismul de ieri, în care „șuncile aurii ale Occidentului” au sens pe fondul penuriei generalizate din România Socialistă și în care „tonomatul ce refuză moneda” semnalizează un
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
-o întotdeauna, în timpul, mai exact, la sfârșitul războiului se găsește alături de cumnatul său Lucrețiu Pătrășcanu, care strângea arme și dinamită, împreună cu Ion Gheorghe Maurer (numit "bunul meu amic") și cu Emil Bodnăraș, proaspăt ieșit din închisoare și adăpostit la poetul suprarealist Sașa Pană. Memorialistul notează că "a știut și a tăcut", că "a instigat la lovitura de la 23 august 1944", chiar a și finanțat-o, fapte pripite și deloc lăudabile, prin consecințele lor, care se vor întoarce curând sever împotriva lui
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
drum. Cu alte cuvinte, ele aparțin unui început care, deși trimite câteva semnale spre ceea ce va urma, va rămâne în cele din urmă închis în sine. Fiindcă vor fi repede abandonate artificiile, jocurile vizibile la suprafața textualizării, alunecările onirice și suprarealiste, metaforizarea pe suport mitologic etc.: scriitorul se va concentra asupra unui demers care înseamnă deopotrivă o despărțire și o instaurare. Se poate spune că, în structuri care personalizează, proza lui Petru Dumitriu aici va începe, nu însă prin continuitate, fiindcă
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
vide. Lumea din Mortidoexistă numai pentru a decora crimele, părând lipsită de suflu vitalist. Ca și cum nimic nu e posibil, nici măcar o apocalipsă. Impresia e că înaintăm pas cu pas pe un platou de filmare, într-un patinaj realist cu scurtcircuite suprarealiste, în developări în alb și negru. E de înțeles de ce Bogdan-Alexandru Stănescu făcea trimitere la Tarantino și Daniel Cristea-Enache citea parodierea strategiilor postmoderniste. Ori că defilează mizerabilismul excesiv, perceput de tânărul Baghiu. O. Nimigean oferă din toate câte puțin. Dar
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
istoriei recente (disidentul Hariga, cel care învață să ierte călăul) și a filosofiei (Maximilian). În schimb, rămân neconcludente recuzita și structura romanului. La ce bun trimiterile structurale la Ispirescu, Collodi, Creangă, Barrie, Baum și Carroll? Dar nucleele absurdiste și imaginarul suprarealist? De fapt, O. Nimigean scrie un roman patafizic. De aici derutele comentatorilor. Moto-ul din Dimov pregătea un scenariu complex. Nu Zenobialui Naum, ci onirismul estetic țesut în filigrane patafizice. Mortido este o colecție de confesiuni patafizice. Ambiția lui Nimigean
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
istorie literară identifică etape. După perioada de consolidare a modernismului românesc și încheierea unui ciclu odată cu marii poeți interbelici Blaga, Arghezi, Bacovia, Barbu, schimbarea criteriului poetic se petrece mai întâi prin reactivarea avangardismului și afirmarea celui de al doilea val suprarealist, reprezentat de Gellu Naum, Virgil Teodorescu și Gherasim Luca; apoi, momentul „Cercului literar de la Sibiu”, cu Ștefan Aug. Doinaș și Radu Stanca, „poeți estetizanți și cosmopoliți, revendicându- se de la marea tradiție a culturii europene și încercând, prin conceptul euphorionismului, o
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
și a „straturilor geologice de prăjeală”. Pornind de la date cât se poate de concrete, Dósa redescoperă, compensativ (și inventează poetic!), „vegetația” proaspătă, ivită sălbatic în bucătăriile restaurantelor americane. Un prilej excelent de a înlocui lirica așa-zis tranzitivă cu mecanica suprarealistă a aglomerării de detalii, de activități și de procese alienante rămase în anticamera luxului american: „și să nu uit de cârpe și prosoape mi se strigă/ dungi albastre dungi roșii dungi albe/ dungi galbene de împăturit/ texture furculițe farfurii clei
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
Dumnezeu trebuie să aibă miros, pentru a fi recunoscut. Prin urmare, adolescenta caută un placebo eliberator. Va pune preț pe preexistență. Naștere înseamnă frica prăbușirii mamei de la înălțime. De aceea preferă noaptea și somnul, pentru a întârzia, kafkian, firește, apoi suprarealist, insuportabilul. Înfruntarea lui. Soluția propriei morți vine aparent salvator, pentru că „tristețea te îmbătrânește. Eu sunt mai bătrână decât copiii din străinătate. În România copiii se nasc bătrâni”. O mică Șeherezadă, naratoarea inventează povești pentru ceilalți, „ca să nu creadă că suntem
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
vii, de aceea, ca morți, avem nevoie de mult mai mult noroc”. Nu întâmplător, Aglaja Veteranyi va relua aforismul ca moto în ultimul ei roman, laolaltă cu alte fragmente din De ce fierbe... Suprapunerile de planuri merg, nu o dată, către reprezentări suprarealiste. Nu insistent, cum s-a comentat. Mai degrabă Aglaja Veteranyi împrumută teoria relațiilor dintre lucruri via Matisse, decât să construiască hotărât universuri. Ca roman al feminității fărâmițate și refăcute, De ce fierbe... nu depășește simbolic o Lolita dintr-un fals Zirkusroman
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
hai-ku a multor piese - în marca autorului „semne de carte”, frecvente în toate etapele de creație ale sale. Mai cu seamă, pe toate corzile, caracteristică la acest poet neîncadrabil în vreuna din generațiile vieții sale ori în vreun curent - făinurile suprarealiste sunt fin măcinate - e originală lui forță de mutație în trupul metaforei, fracturată, slobozită în oceanul nenumărabilului, și totuși - sau tocmai de aceea - de carnal palpit. Cu obstinata repetiție a celui ce deține un patent, conjuncția cum (mai rar ca
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
ce par a face corp comun cu pămîntul și cu cerul. Iubesc nespus cuvintele spaniole. În acei ani de demult cînd citeam Lorca sau Góngora, ele m-au ajutat să mă întorc la practica versului, după cîteva sezoane de proză suprarealistă. După aceea, prietenia cu Octavio Paz, apoi cea cu Homero Aridjis și cu alți poeți au îndreptat acest interes instinctiv înspre Mexic. De ce? Deoarece, așa cum spuneam, cuvintele poeziei nu au ca primă menire să formuleze adevărul, ele urmăresc înainte de orice
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
globuri, cu figurine, cu beculețe; aceleași și aceleași podoabe de când mă știu, din ani cu lipsuri, dar petrecuți calm, așa cum fuseseră toate Crăciunurile de până atunci, Crăciunul copilăriei, al adolescenței, ai celei dintâi tinereți... Până în clipa aceea. Era o imagine suprarealistă: pe de o parte bradul, menit - prin împodobire - să serbeze ceva frumos, dar rămas acum stingher, iar pe de altă parte, sprijiniți pe pervazurile albe ale celor trei ferestre din sufragerie, câțiva soldați cu puștile îndreptate spre stradă și pregătite
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
ca istoria literară să își nuanțeze verdictul privitor la Sașa Pană. Considerat - și stimat - în mod unanim ca editor asiduu și devotat al avangardiștilor, ca om-revistă (fără de care literatura de la unu n-ar fi existat) și inestimabil memorialist al grupării suprarealiste, Sașa Pană trebuie reevaluat, atât în ipostaza de exeget al avangardei, deopotrivă literare și plastice, cât și în cea de scriitor. Fără să fie un mare scriitor, este un autor polivalent, aflat într-o continuă efervescență a căutării, fără de care
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
împreună, nu alcătuiesc totalitatea prozei de ficțiune a lui Sașa Pană, care mai numără și două capitole de roman scrise împreună cu Moldov (Marcu Taingiu). Însă reprezintă, probabil, punctul de vârf în creația autorului. După care vor urma destrămarea primului val suprarealist - inclusiv sub presiunea Siguranței, care, din umbră, s-a străduit să împiedice acțiunea acestui nucleu de stânga -, legislația rasială inaugurată de guvernul Goga-Cuza, războiul și perioada stalinistă. Sașa Pană nu va mai reveni la literatură decât după „micul dezgheț” dejistoceauș
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
sincronizării impetuoase cu literele europene, rămânea în esența sa unul conservator. Avangarda continuă să se situeze, chiar și după ce potențialul ei iconoclast s-a epuizat, în opoziție cu literatura „oficială”, ceea ce explică și apariția viguroasă a unui al doilea val suprarealist, cel dintre 1939-1945. Revenind la Sașa Pană, trebuie spus că are dreptate Ion Pop atunci când spune că „prozopoemele” sale merită readuse mai aproape de ochii lectorului contemporan. Și nu numai ca „reprezentante” eminente ale primei ipostaze a suprarealismului literar românesc, cel
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
contestatari și rebeli, din diverse culturi ale lumii, care numai în acest spațiu urban propice își pot afirma adeziunea la principiul libertății artei și pot da saltul în irealitatea stimulativă, bântuită de fantasma kafkiană a dedublării, zămislitoare de acele alcătuiri suprarealiste numite odradek sau golem. Praga a devenit „orașul lui Kafka”, antonomază ce se pune în evidență (fie și de o propagandă turistică vulgarizatoare, care transformă orașul într-o „Kafkapanoramă”, după cum remarca același Vila-Matas), mai cu seamă la momente aniversare, cum
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
tată și fiu, în paralel cu aceea între Istoria cu majusculă și istoria cu minusculă, două forme concrete ale conflictului specific kafkian dintre autoritate și supunere, pe fondul lipsei de comunicare. Axa conceptuală, opoziția planurilor, ambianța ireală, uneori absurdă sau suprarealistă, în care personaje ciudate, extravagante, instabile, trec prin experiențe suprarealiste, ca și tonul cărții amintesc de proza kafkiană, deși există diferențe evidente ca formă și tonalitate așa cum se poate constata citind povestirea Un paseo repentino în paralel cu textul kafkian
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
majusculă și istoria cu minusculă, două forme concrete ale conflictului specific kafkian dintre autoritate și supunere, pe fondul lipsei de comunicare. Axa conceptuală, opoziția planurilor, ambianța ireală, uneori absurdă sau suprarealistă, în care personaje ciudate, extravagante, instabile, trec prin experiențe suprarealiste, ca și tonul cărții amintesc de proza kafkiană, deși există diferențe evidente ca formă și tonalitate așa cum se poate constata citind povestirea Un paseo repentino în paralel cu textul kafkian având același titlu (Neașteptată plimbare). Referirile la Kafka revin în
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
Henry Adams se ipostaziază muribund și în veșnic exil, dramatic preocupat să afle o ordine în viață, în societate. Sentimentul nevrozei se adâncește la Michel Leiris. Pe Franklin nu-l interesează viața interioară, în schimb Leiris își face un autoportret suprarealist, în mai multe lucrări autobiografice, din convingerea că putem dobândi cunoașterea absolută doar explorând particularul până la ultima limită, prin sfâșierea de sine. Astfel, poetul și antropologul francez face, în Maturité, ca și în L’Age d’homme, o confesiune crudă
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
vine atracția supremă pe care o exercitați asupra sexului sensibil chiar și atunci când scrieți pe Facebook?” sau „Ce vicii de nemărturisit aveți?” Sunt întrebări cel puțin derutante, dacă nu psihedelice de-a dreptul. Numai că Răzvan Petrescu are un umor suprarealist. Nu renunță. Și răspunde inclusiv temelor ad-hoc: să-și imagineze cum primește Premiul Nobel în octombrie (și-l primește, cu asupra de măsură), să dezbată problema diavolului, să compună o poveste instantaneu. Se execută cu grație, semn că ispita apoteozei
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
Urmuzian și plonjând în desfătări specifice unui Boris Vian, Florin Toma reușește să contrarieze în orice formulă. De pildă, primul său roman, Moștenirea familiei Bildungsroman (2005), recrea o atmosferă metatextuală prin fabricarea unui fals roman de familie. Memoria exploata frontierele suprarealiste, prin ingenioase subterane ludice. Al doilea roman, Orașul jumătăților de înger (2010), livra cititorului un melanj fastuos de burlesc și poeticitate, pariind pe anatomia absurdului îmblânzit. Nuvelele și povestirile din cel mai recent volum al său radiografiază ipostazele unor distopii
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
optica poeților. Discret, evita să trimită la propriile contribuții. Ar fi putut să citeze copios din pledoariile reunite, către mijlocul anilor '30, în volumul Sadismul adevărului. I-am regăsit coperta inclusă într-un fotomontaj menit să fixeze jaloane ale "Revoluției suprarealiste" în vitrinele expoziției, care a atras valuri de vizitatori, până de curând, la Centrul Pompidou. Alte două sau trei exponate atrăgeau atenția că Bucureștii au furnizat un important contingent avangardei europene. Mi s-a părut o compensație pentru memoria lui
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
încolo ascunzându-mă în privirea ta, iubite, ca-ntr-o rază ce crește repede în vid de-acuma știi și tu calea degeaba m-am temut că întunericul din podul bunicii din Anvers nu e decât un tuș pentru tatuaje suprarealiste ceva care adăugat pleoapelor dilată subconștientul cum pe un submarin al dorinței când ne-am despărțit de podul cu hârtii desangvinate tu mă țineai de mână și linișteai înainte-mi hohotele mării ca să pot păși mi-ai spus la telefon
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]