11,672 matches
-
merge la catastrofă", cerîndu-i dr. N. Lupu să-l vadă pe Antonescu pentru a-l preveni că face o greșeală aliindu-se cu Hitler. Convorbirea a avut loc și Antonescu i-a replicat: "Hitler este invincibil și România nu poate supraviețui decît mergînd alături de Axă... Eu nădăjduiesc să refac frontierele țării cu ajutorul Axei". De semnalat ar fi faptul că Iuliu Maniu, încă pe atunci, pe vremea redactării memoriului din septembrie 1940 către Antonescu, îl avertiza că în nici un fel nu trebuie
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
dispariție. În fiecare clipă ne agățăm de o supraviețuire care se impune fără nici o altă explicație. Hotărîrea este implacabilă, ea nu poate fi schimbată. Probabil că nu ne aparține nouă ci lumii în întregimea ei indivizibilă, - lumea a hotărît să supraviețuiască. Deci o urmăm și în ființa noastră limitată la eu, chiar cu prețul dispariției lui. Pînă atunci programul de viață iluzoriu se repetă un timp limitat. Repetiția înlocuiește veșnicia. Prin repetare însă totul devine neîncăpător - și spațiul și timpul. Orice
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
să rămînă în viață. Ca o ironie a sorții, el se intoxică din pricina unui pește alterat, într-o zi de vacanță în Caraibe, este transportat de urgență la Boston, și trăiește cîteva săptămîni între viață și moarte. Dorința de a supraviețui și dragostea soției îl ajută să-și exorcizeze demonii (halucinațiile sunt legate de Vela), să se elibereze de obsesii și să revină înseninat la o viață nouă. Cartea se încheie cu un portret luminos al lui Ravelstein și cu replica
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
și adularea fără margini au constituit vectorii carierei acestui produs tipic al mediului totalitar, în perioada sa de disoluție, cînd o lume strîmbă ce sta să se prăbușească apela la josniciile cele mai calificate ale firii umane spre a mai supraviețui o vreme. Așa cum spuneam, nici o urmă de căință nu atinge azi discursul întunecat al scriitorului. Departe de a-și pune, măcar de ochii lumii, cenușă-n cap, așa cum a făcut Petru Dumitriu, fostul nostru președinte persistă în mentalitatea sa (apropiat
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
tribunal special... Acțiunea acestui tribunal s-a întins încet, încet, asupra întregei creștinătăți. Trăsătura principală a procedurii sale... era un secret absolut al informației judiciare. Opera inchizitorială cuprindea interogatorii sistematice aplicate asupra populației; închisoare perpetuă, arderi pe rug... Inchiziția a supraviețuit pînă în secolul al XVI-lea, mai ales în Spania și în Portugalia..." (extras din Larousse). Încă nu a sosit momentul redactării unei istorii amănunțite asupra celeilalte forme de inchiziție, - politică, - pentru secolul nostru, măcar, cel mai imaginativ în exercitarea
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
care se dovedește la fel de apropiat în spirit ca și de contemporanii săi, filozofii analitici anglo-saxoni. Iar analiza sa pare inspirată în bună măsură din celebrele vorbe ale lui Voltaire, care se întreba cum ar fi dacă am reuși să ne supraviețuim nouă înșine, distrugînd ce avem mai rău și păstrînd doar ceea ce e frumos și bun în noi. Ce este cu adevărat important pentru fiecare din noi în parte, se întreabă Martin: să știm că va exista în viitor un sine
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
regăsiri a sinelui în absența învelișului său trupesc. Dar se întreba oare muribundul înspăimîntat dacă supraviețuirea, sau învierea sa pe lumea cealaltă (sau oricum am vrea să amendăm teologic ideea) nu presupune o asemenea modificare de identitate încît cel care supraviețuiește e de fapt altul? Pînă la urmă, la asemenea întrebări cartea lui Martin nu oferă răspuns. Însă răspunsul contează poate mai puțin decît însăși profunzimea întrebării. Raymond Martin, Self-Concern. An Experiential Approach to What Matters in Survival, Cambridge University Press
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
și la altele. Se întrezărea acel drept legitim de a fi noi înșine, de a fi români și de a avea istoria noastră. Era un crâmpei de libertate asemenea unei ferestre prin care să mai pătrundă puțin aer pentru a supraviețui. Așa cum descriau cei care au fost la fața locului, entuziasmul era ca o explozie revărsată până în depărtări. Cum intrau în casă, cântau hora unirii, mă luau de mână și mă învârteau și pe mine în horă, băteau din palme sau
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
Adina Bră (Patru documentare din Republica Moldova) Se constată din ce în ce mai des, în ultimul deceniu, faptul că filmul documentar are nevoie - la nivel financiar - de televiziune pentru a supraviețui, în timp ce, paradoxal, aceeași televiziune ucide stilistic demersul documentar, aplatizându-l, impunându-i din ce în ce mai restrictiv formate prestabilite, limitându-i la maximum timpul de concepție și sedimentare a ideii documentare. Se urmărește de obicei impactul imediat, "vizibilitatea" instantanee a produsului documentar - aspecte
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
Îl mai iubea Veronica pe poet? E probabil. Dar sinuciderea ei, în august 1889, la nici trei luni de la decesul lui Eminescu, nu poate fi invocată, cum s-a făcut, ca o dovadă a nestinsului amor căreia nu-i putea supraviețui. De n-ar fi fost și alte motive ale nefericirii ei, e probabil că s-a sinucis și din cauza spaimei de a nu fi fost influențată, și ea, luetic, toată lumea pe atunci știind că poetul a sfîrșit-o din cauza sifilisului. Sînt
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
cultivă o intemporalizare și o irealizare a viziunii sale, simultan pe plan istoric, cultural, estetic, lingvistic. Parcă spre a sfida în modul cel mai deschis canoanele "realist-socialiste", care nu apuseseră încă de tot (sub o formă sau alta, ele au supraviețuit pînă la sfîrșitul cîrmuirii comuniste), autorul volumului Geraldine își etala voluptatea asociațiilor libere, în transparența cărora se putea citi idealul libertății ca atare. Cei ce-l acuzau de un "înspăimîntător gol ideatic" nu-și dădeau seama sau voiau să pară
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
de ordine sînt disperarea, supraviețuirea, înfrîngerea: "și de fapt ar trebui să recunosc/ că te doare/ auzind cum urcă treptele casei/ acum el nu este altceva decît un războinic/ îmbrăcat cu ciorapi de piele neagră/ care dorește cu disperare să supraviețuiască/ între pleoape/ și colțul gurii/ după o înfrîngere/ drumul e întotdeauna prea lung? (războinicul cu ciorapi de piele). Nu e ocolită nici sinuciderea: "poate că ajunsese la capătul puterilor/ acel bărbat/ atunci cînd se arunca de pe terasa/ ultimului etaj/ plăsmuindu
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
ciorapi de piele). Nu e ocolită nici sinuciderea: "poate că ajunsese la capătul puterilor/ acel bărbat/ atunci cînd se arunca de pe terasa/ ultimului etaj/ plăsmuindu-și pe drum aripile" (placa de patefon). Și din nou obsedanta supraviețuire: poate că a supraviețui este o meserie/ ca oricare alta/ presari peste rană pînză de păianjen/ și cenușă/ ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic/ aproape un soldat de plumb/ fără craniu/ între găletușa cu apă/ și creioanele înfipte în zidul de plastilină" (a
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
este o meserie/ ca oricare alta/ presari peste rană pînză de păianjen/ și cenușă/ ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic/ aproape un soldat de plumb/ fără craniu/ între găletușa cu apă/ și creioanele înfipte în zidul de plastilină" (a supraviețui). Timid, uimit de mersul fenomenal al lumii, însetat după adevărul "umil", poetul e marcat de așteptare, aceasta fiind starea sa de spirit stagnantă și totodată aptă de variațiuni cromatice pe propria-i temă ironic-solară: "poate că mîine vom înțelege// adevărul
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
și Veronica, alternînd fericirea cu prăbușirea lăuntrică, depășind crize și rupturi, spre a reveni la naivitățile dintîi. Veți descoperi un Eminescu gelos și o Veronică disperată, un Eminescu tandru, îndrăgostit pînă peste urechi, și o Veronică sfîșiată, incapabilă să-i supraviețuiască. întregul capitol din biografia marelui poet va trebui rescris. Istoria literaturii române s-a îmbogățit cu un mare roman de dragoste în o sută șaptezeci și patru de scrisori.
Eminescu inedit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17014_a_18339]
-
fi revizuit, cum s-a întîmplat cu mulți filosofi existențialiști după război, concepția: Este semnificativ că, în timp ce au intrat în desuetudine curente filosofice în mare vogă cu două-trei decenii în urmă, concepția logicii dinamice a contradictoriului este în plină afirmare, supraviețuind și dezvoltîndu-se puternic de-a lungul a peste șase decenii. Îmi mențin convingerea că doctrina lupasciană aparține deopotrivă secolului XXI și, prin caracterul ei, este o filozofie a postmodernității." * În același număr din Ateneu, Constantin Prangati continuă publicarea în foileton
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
de multe decenii, un travaliu pentru care nu avea chemare, care nu-l exprima: "nu eram un om de litere...". Ca și: Nu eram pur și simplu "literat", dar trebuia să fac o astfel de figură, să simulez, să pot supraviețui". Așa încît răsturnarea dictaturii a corespuns pentru dl Marino unui simțămînt de specifică ușuare: Am putut deci, după '89, să îmi afirm neaderența la literatură". Inevitabil, gîndul ni se îndreaptă spre profesiile slujite fără credință, precum în cazul unui sacerdot
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
Madritsch Marin trăiește, din 1992, în Austria. A mai publicat, de cînd a părăsit țara, încă șase cărți, în română sau în germană și este membră a Uniunii Scriitorilor din Austria (1993) și din România. țara din care a plecat supraviețuiește în textele din volumul de față, Spaima este un cameleon, prin cîteva imagini puternice, dar încărcate cu nimic altceva decît cu farmecul perfid al amintirii ("mușc din amintire ca dintr-o pîine mucegăită" - Mama duce paharul cu apă la gură
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
de "cojones", apoi am fost castrați și pe urmă am devenit în mod 'firesc' cetățenii de azi, docili și răbdători." (august 1987, p. 691) În asemenea pagini, Victor Felea pare a ni se adresa direct, atât celor ce aveau să supraviețuiască epocii cât și unui viitor ce s-ar arăta, eventual, interesat de ce se va fi întâmplat cu noi în a doua parte a secolului XX - răstimp bogat în geno-experiențe de tot soiul.
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
venit de hac sub forma unui atac cerebral. Jurnalul rămas de la el nu e un document de scriitor avînd conștiință de sine. Dacă nu ar fi fost semnat de cel care a lăsat cîteva opere de ficțiune care i-au supraviețuit, mă îndoiesc că ar fi fost mai luat în seamă decît alte jurnale care s-au pierdut ori au devenit materie primă pentru istorici. Repet, mă îndoiesc că Stendhal ar fi vrut să-și vadă publicat Jurnalul și dacă n-
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
mereu prompt și la obiect. Și asta pînă la 14 iulie 1947, cînd a fost arestat prin înscenarea așa-numitei fugi de la Tămădău. Trei zile mai tîrziu, Dreptatea și-a încetat apariția. I-a fost dat lui N. Carandino să supraviețuiască regimului comunist, murind, cu mintea limpede, la 91 de ani, în 16 februarie 1996. Dl Paul Lăzărescu, prieten și fost colaborator la Dreptatea din 1944-1947, a alcătuit o bună selecție din publicistica lui N.Carandino din acel memorabil ziar. A
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
la muzică, pictură sau arhitectură toate acestea nu le voi uita vreodată. La fel și cu Mihail Șora... în sfîrșit, două lacrimi: Virgil Mazilescu și Marius Robescu, prieteni dragi, dispăruți atît de înainte de vreme... Cît ați stat în România ați supraviețuit numai prin cultură? Credeți că se poate supraviețui, ca nație, numai prin cultură? Ar fi cu totul exagerat să spun că treizeci și șase de ani am supraviețuit în România numai prin cultură! Am trăit în România, aceea care era
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
le voi uita vreodată. La fel și cu Mihail Șora... în sfîrșit, două lacrimi: Virgil Mazilescu și Marius Robescu, prieteni dragi, dispăruți atît de înainte de vreme... Cît ați stat în România ați supraviețuit numai prin cultură? Credeți că se poate supraviețui, ca nație, numai prin cultură? Ar fi cu totul exagerat să spun că treizeci și șase de ani am supraviețuit în România numai prin cultură! Am trăit în România, aceea care era atunci, cu intensitate, am amintiri care nu se
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
dragi, dispăruți atît de înainte de vreme... Cît ați stat în România ați supraviețuit numai prin cultură? Credeți că se poate supraviețui, ca nație, numai prin cultură? Ar fi cu totul exagerat să spun că treizeci și șase de ani am supraviețuit în România numai prin cultură! Am trăit în România, aceea care era atunci, cu intensitate, am amintiri care nu se vor șterge niciodată, nu toate neapărat oribile. Am avut o familie, prieteni dragi pe care-i port mereu în suflet
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
am amintiri care nu se vor șterge niciodată, nu toate neapărat oribile. Am avut o familie, prieteni dragi pe care-i port mereu în suflet, experiențele esențiale ale vieții mele s-au întîmplat acolo și atunci. A spune că am "supraviețuit prin cultură" mi se pare puțin melodramatic și inexact. Fără îndoială, cultura a îndulcit multe dintre frustrările, revolta înăbușită, spaima și neîmplinirile mele. Nu știu ce înseamnă "a supraviețui ca nație prin cultură". Dacă întrebarea se referă la nația română, atunci eu
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]