4,202 matches
-
copil prins la dulapul cu dulceață, ai cărui ochi însă știu să scapere drăgăstos, obținînd iertarea, fata clipește și ea, făcînd un gest de neputință: Iartă-mă! Precum vezi, ți-am dovedit că pot fi și vulgară. Ți se pare surîde Mihai. Tu nu poți fi vulgară, cum la fel de bine altele sînt cu prisosință, chiar și cînd șoptesc "te iubesc!" Voiam să spun că tu m-ai chinuit născînd în mine întrebarea: de ce? Și o repet: de ce? Cristina face un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înainte de-a începe să-i pară rău pentru telefon. Mulțumesc! vine răspunsul fetei. Și, ca să-ți întorc vorba de aseară, aș vrea să-ți spun că nefericirea mea, cîtă voi avea, va fi legată de prezența ta. Drept care eu surîde Mihai -, știind asta, îți voi telefona de fiecare dată cînd vin după cumpărături, să stai încuiată. Nu știu însă dacă vei putea rezista și-n cazul cînd voi sparge o sticlă sau două de coniac. Ești îngrozitor, Mihai!! Doamne, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
luăm cîte cinci mii cînd ne convine. Mama ei de conștiință hipocratică! Auzi? face Mihai un gest spre fereastra dincolo de care se aude un zgomot tatăl tău, Bujoreanu, se rotește în mormînt... Sfîrșindu-și vorbele, atent la femeia ce-l privește surîzînd ironică, pregătită să-l ia de guler și să-l dea afară, Mihai clatină încet din cap, vrînd să se retragă, cuprins de o mare lehamite, ca atunci cînd, dînd tot ce ai, te simți gol și privești tîmpit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
măsea stomatologul îți mai spune s-o lași. Vezi, biserica, în chestia asta, e mai tranșantă: crimă la orice vîrstă. Pe voi, doctorii, vă doare undeva; invocați legea. Dacă ar fi după mine, aș interzice avortul pentru orice vîrstă. Maria, surîde Mihai, iscodind-o cu privirea ai 39 de ani, ce-ai zice să pici și tu în păcat? Mă îndoiesc. Mai calcă-mi pragul o dată și discutăm după aceea. Îți jur! Că dacă n-oi putea să însămînțez nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privește ea cu suspiciune. Doar dacă mă torni tu acum arată Mihai spre telefon, apoi murmură abătut: Cît pe ce... În București, la Facultatea de Fizică, ajunsese un tînăr debusolat, urmărit pas cu pas, care tresărea noaptea prin somn... Dar... surîde el afișînd un crîmpei de fericire Dumnezeu are grijă să ne mai dea o șansă... Pot să știu care a fost șansa ta? "Doamna Ana!" ar vrea Mihai să-i strige, dar i se face rușine. În nici un caz, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bolnavelor, ci din dorința de-a-ți întrece rivalul, pe Marcu. Doamne, ce coșmar! murmură Mihai ostenit. Mai ai să-mi spui ceva? întreabă Maria calm. Nu. Dealtfel, mă întreb dacă a avut vreun rost toată discuția. Iată o întrebare inteligentă surîde ironică femeia. Ai de gînd să părăsești încăperea, sau chem procurorul care a rămas la parter? Maria! îi strigă Mihai încet, văzîndu-i mîna întinsă amenințător către telefonul de la capătul canapelei. Cu doctorul Marcu vrei tu să te răfuiești?! Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se poate abține să nu-i ia mîna și să i-o sărute. Maria se retrage un pas și-l cercetează cu privirea. Mda, e bine... Ai să ieși de aici la fel de calm și de cumpătat cum ai intrat... Imposibil... surîde Mihai. Venisem cu gîndul să te bat se explică el. Vei pleca pradă aceluiași gînd, pentru că-ți interzic să-mi mai vorbești vreodată. Pe Theo n-ai decît să-l întîlnești în oraș, la restaurant, în parc treaba voastră. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai. Dar în realitate, femela își mănîncă întotdeauna perechea... Face un singur pas către el și-i șoptește: Cu bine, viscolul meu cu ochi albaștri, ce ești! Cu bine, crinule alb răsărit din zăpadă! Ai grijă să nu îngheți... îi surîde Mihai și iese domol din încăpere, pierzîndu-și pașii pe culoarul lung, la capătul căruia știe că este liftul de serviciu, cu care va coborî direct la parter. În urma lui, Maria mai aruncă o privire grijulie intregii încăperi, netezește încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe undeva, se oprește în fața oglinzii și, după ce se rujează, potrivindu-și o buclă sub căciula de blană, se privește îndelung, parcă acum s-ar vedea prima dată. -Nu prea semăn eu a crin alb, dar poți să știi... își surîde. Scriitorii ăștia au întotdeauna un simț aparte... Se așază la birou, ia telefonul, cere ton de oraș și formează numărul de acasă. Domnul a telefonat că pleacă la Iași, după mama dumneavoastră spune menajera. Era îngrijorat, a telefonat la dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fără să mai spună ceva, telefonează apoi la autogară, de unde află că abia peste vreun ceas dacă vine cursa, așa că se ridică alene și măsoară încăperea cu pași mari, fără să poată gîndi la ceva anume. Se trezește doar că surîde mereu și-și mușcă buzele, simțindu-le îndurerate de cît a sărutat. "Mda..." zice ca pentru sine și-și aruncă o privire plină de dragoste cînd trece prin dreptul oglinzii. Crinule... se aude spunîndu-și, apoi iese încet din încăpere. Încuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar ferm, cercetîndu-și din mers ceasul de la mînă. "Ar trebui să fug după ea..., dar ce să-i mai spun?! A redevenit aceeași femeie sigură pe ea, vrînd parcă să-l concureze pe Dumnezeu... Și totuși... Eah!...își zice Mihai surîzînd și pleacă spre maternitate, să-l caute pe Lazăr. S-o creadă ea că scapă așa ușor de mine după toate cele de astăzi!... Poate moartă..." gîndește Mihai cu drag, aruncînd încă o dată privirea în direcția în care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la cei care coboară din cursă. Știi unde-i Sălcii? întreabă ofițerul. Da, să trăiți! Știi la cîți kilometri e cel mai apropiat sat? Nu, să trăiți! Opt kilometri. Numai un hoț tîmpit, bolnav, nebun de-a binelea făcea asta surîde ofițerul. Cine ți-a spus? Aia în capot? Da, ea, tovarășe ofițer. Vezi că i-am pus cătușele. A început să-l pocnească pe unul, zice că-i soțul ei, tot spunea ceva de cinci mii, de-o curvă... Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fată și intră în curtea autogării. Actorul întinde palma, s-o ajute pe Nina să coboare din cursă, dar femeia face un gest scurt, furios, trecînd pe lîngă el, spre Dacia sosită de curînd. Un timp, Iulian privește în urma ei, surîde unui gînd și plecă spre capătul peronului, lîngă ieșirea din curtea autogării. Ai cincizeci de lei? întreabă femeia pe șofer, întinzînd palma. Da, tovarășă răspunde șoferul, punîndu-i o hîrtie de 50 în palmă. Tovarășe Barbu! strigă Nina spre actor, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palmă. Gulerul! Nina... rîde încet actorul, umplîndu-se de zîmbet, înapoindu-i cu stînga bancnota, în vreme ce cu dreapta deschide geanta agățată în umăr. Te rog, spune-mi tovarășă! zice femeia scurt, ca un ordin. Ține-ți banii, ți-i datorez. Hm! surîde actorul, privind-o lung, fluturînd bancnota. Vă înșelați, tovarășă; aici, acum, gulerul costă două mii cinci sute, pe puțin. Printr-o mișcare scurtă, femeia se întoarce spre ofițerul care, la trecerea ei mai înainte, și-a înclinat privirea, salutînd-o: Tovarășe ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ați dat carnea și vinul? întreabă ea dintr-o suflare. Păi, domnișoară, saltă Mihai brațele a neputință dacă-mi puneam întrebarea asta și căutam un răspuns, acum le-aș fi avut aici, pline. O păsărică a mea... Da, încuviințează fata surîzînd toți avem... Uite eu: stau de-o jumătate de ceas și îngheț; voiam să văd cine vine după geamantane, așa... păsărică... De fapt, devine ea gravă nu știu dacă v-a mulțumit cineva: vă mulțumesc eu! Mihai încuviințează, semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vrea să se retragă, rămînînd încruntată, să-și amintească ceva. Nu vă supărați, ați terminat cumva Fizica? o întreabă el. Nu, sînt la Matematică. La București? La Iași. Mă iertați, îmi păreți cunoscută... Și dumneavoastră, dar nu dintr-un tablou surîde fata, însă imediat deschide trăistuța din umăr și se uită în programul de sală. Mihai Vlădeanu! se bucură ea. Pe mine mă știți din tabloul lui Derain, "Ceașca cu ceai", din biroul lui Lazăr, mi-a spus-o și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
om ca dumneavoastră își poate răsfăța chiar așa de mult copilul. Un tată își poate iubi fiul chiar mai mult decât o mamă. Este complet greșit. Doar o femeie care își poate iubi fiul mai mult decât orice, spuse regina surâzând. Chu Long continuă : Când părinții își iubesc copiii, ei trebuie să se gândească la viitorul lor. Regina-mamă dădu aprobator din cap. Chu Long schimbă atunci subiectul: Dar, după mine, dumneavoastră nu aveți în vedere viitorul mezinului pe termen lung. Surprinsă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a apucat să arunce troacele de la subsol, având binecuvântarea tatălui și a bunicului, unul șef de sală la „Lido“, celălalt șef de unitate la „Drumețul“. L-am ajutat și noi, mai ales că știam ce plănuiește, iar planurile lui ne surâdeau tuturor. Am dus totul, până la ultimul ac, la tomberoanele de gunoi, am măturat și am spălat pereții cu furtunul. N-a fost greu să facem curat, fiindcă familia Pascu, având frigiderul plin cu cotlete, cașcaval, șuncă de Praga și whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa Își semna și cărțile. Artist extraordinar și extraterestru. Lumea părea că se amuză pe cinste. Nu toți, firește ; snobii păstrau distanța. Unii dintre ei, cei În costum și cu serviete, se mulțumeau să se uite la Jerry și să surîdă superiori. Îi vedeai cum vorbesc unii cu alții și rîd. Aveau danturi frumoase. Însă, ori de cîte ori ochii lor se Întîmpla să-i Întîlnească pe ai mei, le Întorceam o asemenea privire rece, de gheață și oțel, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
GÎndește-te cîți dintre politicienii dumneavoastră au dat mîna cu Hitler. Să revenim, Însă, la reverendul Topling; un om ca el n-ar ucide de frică sau din dragoste: dacă și-ar omorî soția, și-ar pierde, desigur, parohia. Și Hilfe surîse Încîntat, fără să bănuiască ecoul pe care vorbele lui Îl treziseră În mintea lui Rowe. CÎnd ieșise din Închisoare, deși, nu fusese chiar Într-o Închisoare, după expirarea termenului de detenție - destul de scurt - fixat de justiția Majestății Sale, Rowe avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fac, și, oricum, ne scutește de a fi internați... Numai că povestea dumitale mă pasionează mai mult, cred că mă Înțelegeți, parcă mi-ar deschide o perspectivă mai, ei bine, mai dramatică. Firește, soră-mea mă găsește romantic, adăugă el, surîzÎndu-i afectuos domnișoarei Hilfe. Dar, lucru curios, ea nu-i răspunse, ci se Învălui Într-o tăcere ce părea a spune nu numai că-și dezaprobă fratele, dar se desolidarizează de el aproape total, singura lor colaborare fiind În domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-ți recapeți memoria, treptat, În chip firesc. Memoria e ca un film Într-o soluție de bisulfit, adăugă el, folosind o comparație ce nu-i aparținea. Developarea se face Încet, dezvăluind treptat imaginea. — Depinde de calitatea soluției, Johns, spuse Digby, surîzÎnd afabil - și se Întinse În fotoliu. Era un bărbat Între două vîrste, slab, cu fața Încadrată de o barbă neîngrijită. Cuta adîncă ce-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
luminînd doar cîțiva metri, ca o dungă colorată Împlîntată În spațiile neexplorate ale unei hărți... Undeva, În acest tărîm populat de triburi necunoscute, o femeie năștea, șobolanii ronțăiau printre saci de făină, un bătrîn Își dădea sufletul, doi Îndrăgostiți Își surîdeau pentru prima oară În lumina unei lămpi; totul căpăta În Întunericul acela o Însemnătate atît de profundă, Încît misiunea lor părea ceva meschin, o aventură factice, o goană ridicolă În noapte, desfășurată În mare viteză undeva la periferia experienței umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca ale unui copil cînd doica dă la o parte perdelele, lăsînd să intre lumina. Apoi deschise larg ochii și-i privi calm. Ochii aceștia, de un albastru-deschis, exprimau o Înțelegere perfectă a situației: nu era nimic de explicat. Îi surîse lui Rowe, care se surprinse surîzÎndu-i la rîndul său. Era ca un copilaș poznaș care, prins asupra faptului, are prezența de spirit să recunoască totul, ceea ce face ca pozna lui să pară neînsemnată, nevrednică de a fi luată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dă la o parte perdelele, lăsînd să intre lumina. Apoi deschise larg ochii și-i privi calm. Ochii aceștia, de un albastru-deschis, exprimau o Înțelegere perfectă a situației: nu era nimic de explicat. Îi surîse lui Rowe, care se surprinse surîzÎndu-i la rîndul său. Era ca un copilaș poznaș care, prins asupra faptului, are prezența de spirit să recunoască totul, ceea ce face ca pozna lui să pară neînsemnată, nevrednică de a fi luată În seamă. Există momente cînd Îți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]