4,234 matches
-
tale cu tot. Crezi că n-o să te mai iubesc pentru că nu faci dragoste cu mine? Sau, cu răutate curativă: ți-a fost refuzat darul, din exces, din prea multă întrebuințare. Nenumăratele iubiri inoportune, sirenele la care n-ai fost surd sînt de vină. Violențele de gest, de cuvînt, relativ normale cum crezusem, se amplificau. Nu era dragoste, era catch. "Fac ce vreau cu tine. N-am zis ce pot. Hristos să fii, de cîte ori învii din morți?" Să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
furnică Împărată!? mai spune ea. Închid și eu și ea. Și cum stăteam întins în iarbă cu ochii închiși, mă simțeam ca un Gulliver, repudiat și leneș, în țara binecuvântată a eternelor lucrătoare. Caravana de vele se scurgea lent și surd pe lângă umărul meu, iar eu îmi imaginam cum tocmai trecea Împărătița Furnică, cu coroana de sârmă pe cap, într-o lectică purtată de patru furnicoi vânjoși, în zale. Capul i se bălăbănea oriental, la fel ca cel al țestoaselor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Pe aceeași prispă, pe care, cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, stătea cu străbunicul lui, în același moment statuar al zilei, în care orice activitate la câmp sau casnică înceta. Satul se cufunda într-o liniște ireală; animalele se pregăteau surd de culcare, cu excepția găinilor, care ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și picioarele se relaxau inerte, gârbovite de atâta muncă și soare. Dar gândurile alergau libere și stinghere prin tăcerea densă și apăsătoare. Bătrânul. Străbunicul, copilul și fereastra Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce la rându-i avea un vis și imaginea devenea din ce în ce mai clară, ca o peliculă ce apropia un obiectiv. Iată acum în prim-plan fețele informe ale celor trei; cei din părți nu aveau urechi și erau muți, orbi și surzi, iar cel din mijloc avea fața acoperită de un văl și îi atingea pe ceilalți doi cu mâinile, descriind tot felul de curbe și puncte. Mâinile lui se mișcau febril, fără oprire, alergând pe trupurile ce-l străjuiau lateral. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să bage de seamă spadele de dinți ce se țeseau în jurul ei. Și ochii ei larg deschiși nu priveau decât zarea cum se apropie, nu se încrucișau cu privirile piezișe ale rechinilor cu ochii albaștri. Până când strigătul meu mut sau surd, pe care nu l-am putut percepe pentru că spaima mi-a paralizat fie coardele vocale, fie auzul, a făcut-o să întoarcă capul. Și atunci privirea ei s-a întâlnit cu cea a armatelor de rechini ce-o înconjurau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca niște buze; gnomul încearcă să-mi vorbească. Ciulesc urechile, dar întunericul e mult prea mâlos ca să transmită semnalele sonore până la mine. Fac un gest sublim de concentrare, simt cum mi se sparg urechile de tăcere... Nimic... Gnomul îmi vorbește surd, iar eu mă întreb dacă voi mai auzi vreodată... Afară e înnorat, fără lună. Tot mai mult întuneric, apăsător ca vidul, își face loc prin fereastra deschisă; deodată, un fulger străbate camera, se izbește de oglindă, apoi se întoarce ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de respirația mea. De spaimă, aproape că nu mai respir, dar ceva gâfâie în spatele meu... mă înconjoară, mă strânge, mă înglobează. Vreau să strig, dar nu-mi pot dezlipi buzele. În fața mea, fereastra cu perdeaua trasă lasă să pătrundă lumina surdă a zorilor. Receptez carapacea din spatele meu ca pe o farsă a nopții, nădăjduiesc că odată cu zorii vraja să se desfacă; doresc cât mai multă lumină să intre în cameră, pentru ca ea să se destrame . Știu cu certitudine că nu visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
peliculă. Grimasele pe care le creează sunt însă hidoase. Și Magiștrii cu măști de lup pe cap mi-arătau fotogramele statice ale chipului, infinitatea hidoșeniei umane. Ce mimică urâtă are dragostea! Pasiunea n-are nimic frumos pentru că doare. O durere surdă, grea cât globul pământesc, apăsătoare cât un ocean. Te doare pieptul ca și cum ai fi o mumie apăsată de lespedea sarcofagului, sângele curge cu durere prin vene, te dor oasele, totul îți pare inimic, superfluu, nonsens. Nu te vezi, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dă exemplu”) și băui versiunea cu bule de aur. -Îți place? întrebă ea. -Mă voi mulțumi cu asta. Râse. -Pari foarte fericită, spusei. -Expoziția de la Palatul Tokyo m-a răvășit. „Sper că n-o să mă pisălogească cu muzeul”, mă gândii. Surdă la protestele mele interioare, ea continuă: -Expoziția se numește „Un miliard de ani - o secundă”. Vrea să te facă să simți timpul. -Cu un astfel de titlu, bănuiam, spusei cu umor. Impermeabilă la remarca mea, Sigrid continuă: -Printre lucrurile expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de riscul dogmatizării.“ Metoda ar putea fi numită „culegerea florilor cu excavatorul“. Artistizarea forțată a textului. Reprezintă o penibilă fandoseală a autorilor care cred în mod greșit că trebuie să recurgă la un un stil afectat ca să facă literatură: „Încremenirea - surdă. Aleargă. Simultan, din toate direcțiile. Înlăuntru, din toate direcțiile. Afara sorbindu-se cu cer cu tot. Cercuri largi. Vârtej. Cercuri. Vârtej. — Ce cauți? Ce cauți? Alergarea - crescând. Din toate direcțiile. Cercuri mici. Vârtej. Cercuri. Vârtej. Înlăuntru. Cu afara cu tot
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai nefiresc. Artificialitatea stridentă a scrisului său distrage însă atenția cititorilor de la sensul textului, în maniera în care costumul mov și cravata portocalie ale unui conferențiar produc rumoare în sală și perturbă audierea conferinței. Iată cam cum decurge istorisirea: „Încremenirea - surdă. Aleargă. Simultan, din toate direcțiile. Înlăuntru, din toate direcțiile. Afara sorbindu-se cu cer cu tot. Cercuri largi. Vârtej. Cercuri. Vârtej. — Ce cauți? Ce cauți? Alergarea - crescând. Din toate direcțiile. Cercuri mici. Vârtej. Cercuri. Vârtej. Înlăuntru. Cu afara cu tot
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apoi să zic / - Ah, ce bine-a fost! // Și toate astea pentru ce? // Pe unele le-am plătit, / altele și-au oferit bucuroase șaua dintre picioare, / în rest, femeia n-a avut loc în viața mea.“ (Un gol imens și surd ) Presupunând că monologul este atribuit unui personaj detestat sau compătimit de autor, sinceritatea aceasta ternă, inexpresivă, lipsită de o funcție artistică, tot nejustificată rămâne. Dar nu reiese de nicăieri că este vorba de un personaj privit cu dezaprobare. Dimpotrivă, totul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lumea votează și Juncu... triumfează (ca să rimeze!) și Toma iar turbează (tot ca să rimeze). Eu l-am făcut om pe porcul de Juncu... Reverie și campanie Priveam orașul Iași cu un aer absent și-mi plăcea să deslușesc un zgomot surd, venit parcă din măruntaiele pămîntului, sau chiar din negura vremurile de mult apuse. Orașul trăia într-un fel care dădea iluzia unei vieți de secole. Din Tătărași descopăr vuietele hoardelor tătărăști, din Țuțora aud concertul de muzică cultă, susținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este suferința de claustrofobie (fie și cea sentimentală) atâta timp cât pământul îi încape pe toți. Frica de întuneric este simțire, și nu simț. Orbul vede prin ochii mamei de la facere până la desfacere; mutul vorbește prin cântecul ei de la leagăn până la leagăn; surdul își aude sângele în inima pe care și-a rezemat fruntea; ciuntul, în coșul pieptului, cară mormântul ființei dragi; secatul de gust seamănă mătrăgună-n icoană. Frica de întuneric este simțire. Petru pășea în sine ca într-un trup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cum ar putea rezista pentru totdeauna o republică tuturor cauzelor care minează libertatea? Cum ar putea ea stăvili mereu ambiția celor mari, pe care-i crește la sînul ei? Cum ar putea ea veghea vreme îndelungată asupra seducțiilor și practicilor surde ale vecinilor, precum și asupra corupției membrilor ei, atîta timp cît, la oameni, interesul va fi atotputernic? Cum poate ea spera să iasă tot timpul cu bine din războaiele pe care va trebui să le ducă? Cum va putea preveni acele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oameni, a lunecat Înapoi și s-a topit În icoană. A doua zi dimineața, o mamă străină de sat și-a adus cele două fete gemene de vreo doisprezece ani la icoana minunată. Nu scoseseră o vorbă pînă atunci, dar surde pare-se că nu erau. Doar limbile le rămăseseră legate. Uneia dintre ele Precista i-a dezlegat-o, dar nu și celeilalte. Oamenii Își amintesc nervozitatea și agitația surorii nelecuite cînd a auzit-o pe cealaltă silabisind. Grăia greu, dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
picioarele pe pământ... dar nu înțelegeau. De fapt, nici între ei nu se mai înțelegeau. Fiecare vorbea, dar vorbele, chiar dacă ajungeau la urechea celuilalt, nu se înțelegeau, fiindcă nu intrau în suflet... rămâneau doar așa, ca o umbră de zgomote surde în jurul celuilalt... până se risipeau, duse de vânt. De aceea și vântul era mereu cenușiu și plin de zgura înțelesurilor risipite fără rost... Dar un lucru tot reușeau ei să priceapă: era bolnav pământul. S-au gândit ce s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
atâta durere, frică și liniște, și împăcare. Credeam că mă frâng de mila Lui. Apoi, L-am auzit șoptind (sau poate era doar vântul văii care înfiora frunzele ?): "Tată...", apoi încă o dată : "Tată...". Restul a fost acoperit de un zgomot surd, ca de arme, care venea din vale... Parcă L-am mai auzit spunând ceva de un "potir"... Tatăl meu, care a mai trăit vreo mie de ani după asta, spunea că EL Îl chema atunci pe Tatăl Lui să îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mariana, dichisită ca o cucoană, descinse din cabina autocamionului în praful uliței, ținând de mână un copil dolofan și foarte gălăgios, în timp ce Ștefănel, destul de răsărit acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă pe poarta casei și începu să urle și să alerge prin curte ca un sălbatic, fugărind găinile pașnice și stârnind o hărmălaie cumplită, până în clipa când vecinul Caloianu, venit și el să dea o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la discreție pentru anii care vin. Ce bine ar fi să trăim în viitor, Vetucă, nu în prezent! Că viitorul va fi luminos, purpuriu, fericit; numai că acest viitor, fără îndoială, a devenit deja trecut. Așa ne spune și Papagalul surdului, Vetucă. El îndrăznește să facă ordine în alchimia asta și stăruie asupra esențelor din viața oamenilor așa cum este ea, nenorocită-fericită. Și să vezi mare minune mare, nevastă! Papagalul, deși jumulit și ciufulit de mângâierile numeroșilor trecători, vorbește, Vetucă! Zilnic înaripatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că nu este și cazul fostului meu soț, care era deja pe culmile succesului atunci când ne-am căsătorit. Ha, ha, ha, ha! Am citit în Michel de Montaigne: "O căsătorie bună este aceea dintre o nevastă oarbă și un soț surd". Eu, ca pictoriță, am o acuitate vizuală ieșită din comun; Z, ca violonist, are o acuitate auditivă fenomenală. Montaigne ne-ar fi fost un foarte bun martor la divorț... Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 15 În Ferentari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
puțin de mâncare. Avea să-și bea cafeaua (cu un mult năut, în ambalaj aspru, cartonat, muștar) după ce fumă o țigară. Se simțea obosită și un ușor sentiment de alienare plutea alături de zgomotele nenorocite de pe stradă, pe care le auzea surd. Nu avea de ce să simtă acele lucruri, viața ei nu era pustie. Într-adevăr, ăla era singurul ei weekend în care nici unul din prietenii săi nu se afla în localitate. Cum să facă față plictiselii, dacă nu ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
posibil și imposibil, doar pentru a fi cât mai potrivnic voinței divine și pentru a-și înjosi existența proprie, tăvălind-o numai în praf și în mizerii. Ah, mă întreb: asemenea bolnavilor care se tămăduiesc, orbilor care își recapătă vederea, surzilor care încep să audă, ologilor care reușesc să meargă, oare când și cei fără minte vor începe să cugete? Măcar un dram de ar privi lucrurile mai în adâncime și numaidecât și-ar da și ei seama că doar prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu se înece, dar, totodată, îți refuză mâna pe care i-ai întins-o spre a-l salva, într-o dovadă a ta de supremă compasiune. Strigi Istorisiri nesănătoase fericirii 103 la el puternic, dar nu te ascultă. Nu este surd, dar a auzi este un dat, a asculta-i o calitate. Îți întoarce spatele și te lasă, iar tu, părăsită, suferi în sinea ta, și lacrimile mereu îți mocnesc sub pleoape, dar, de revărsat, nu se revarsă, pentru că ești o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dar supusă, desigur, putrezirii. Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este să-ți cureți bine mintea de toți gărgăunii, ce deocamdată ți-o stăpânesc cu o ceață imposibilă. Numai așa, ochii tăi vor începe să vadă, iar inima ta surdă va deveni cu adevărat sensibilă la lucrurile care chiar contează! În plus, nu uita că, în viață, singurul scop important al omului este să îmbrățișeze nu adevărul acceptat de toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]