1,044 matches
-
ziidirii să nu mă opresc din lucrare. Când mîinile se prind de cer prin aer fortificându-se marea coroană a puterii. Zilele își pun bețe in roate pe rând mirându-se cum transparența înșală și lumina curge-n oglinda adevărului surpând fructul mâniei. Ispitei punându-i zăvoare în timp ce fac tunel în idei. Referință Bibliografică: Tunel în idei / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1331, Anul IV, 23 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate
TUNEL ÎN IDEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376477_a_377806]
-
În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Citește mai mult Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară,o ancoră mă prinde de gât și mă tragespre un țărm abruptpe care se rostogolește cerul
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
care se rostogolește cerul.În tine nu există nicio funiepe care nebunia mea să urce,doar niște ochi topiți ca smoalacare curg în adâncde se învolbură valurile.Marea e în revoluție de moarte,pescărușii țipă a pustiu,de teamămi se surpă cuvintele în gură,le înghit, scap teafărși nu-mi vine să cred.... IV. LIBER SCHIMB, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdăm și nu închiși în carapace, trăirea
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
care iubindu-te n-am uitat să-ți șoptesc te iubesc . O... mică eroare pe-acest șevalet, dorind să îi pictez un suflet! Și toate culorile au ieșit, sub un cer infernal brăzdat de flăcări, ca o lavă furișată viclean, surpând și înghițind în cenușă, ... Citește mai mult am pictat valuri curgând mereunumai apusuri și răsărituriîn culorile unui balans continuu ignorând ziua în minore acorduripicuri mari de ploaie-n căderedoar zborul vulturilor cavaleriamulete norocoase în coliereși toate nopțile-n care iubindu-ten-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
în coliereși toate nopțile-n care iubindu-ten-am uitat să-ți șoptescte iubescO...mică eroare pe-acest șevalet,dorind să îi pictez un suflet!Și toate culorile au ieșit,sub un cer infernal brăzdat de flăcări,ca o lavă furișată viclean,surpând și înghițind în cenușă,... XXI. TATA A PLECAT, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014. Am rămas cu mama, același copil fricos, ce nu s-a depărtat prea mult de casă. N-am ajuns niciodată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Meditatie > PE ULTIMUL DRUM Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe ultimul drum Merg pe ultimul drum. Nu sunt învins. Nu mi-e frică de moarte, amice, Chiar dacă s-au surpat nimfele, Stau pe alaiuri de guri de paradis. Merg pe ultimul drum. Nu sunt învins. Unicornul s-a-necat în mări de amar, Eu nu cred că cineva trebuie să mă scape, Nu sunt Isusul ce se mișcă pe ape
PE ULTIMUL DRUM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375951_a_377280]
-
roagă tăcut , Să nu pui altar pruncul nenăscut . Manole ,Manole în eternitate Ai intrat ,ducând-o pe Ana spre moarte , Degeaba a plâns și te-a implorat , Zidind o iubire ai comis un păcat . Sfânta mănăstire nu s-a mai surpat , Când din turlă-n vale tu te-ai aruncat . Unde ai căzut au țâșnit izvoare , Fântâna e martor,legenda nu moare . Referință Bibliografică: Manole , Manole ! / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015. Drepturi
MANOLE , MANOLE ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376061_a_377390]
-
de vrei să treci. Nehotărâtă, privirea se-nvârte printre fulgi, În timp ce se chircește-n ochi, de-atâtea lacrimi reci, Lumina în haină nouă (de-abia de poți s-o smulgi). Printre sitele iernii se zbat flori de narcise! Crește pământul surpând goluri în albe spume... Aburii se sparg lunecând pe aripi de vise, Măcinați, în roțI de timp, pun sechestru pe lume. Printr-un șir de vocale, înalț-o rugăciune, Alergând, vântul. Face și câte-o mătanie! Sculptat în argint, spațiu
FEBRUARIE ÎN JOC de LIA RUSE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376065_a_377394]
-
nu am învățat nimic din căderi, mă ridic ca să pot cădea din nou cât mai adânc pentru o nouă resurecție. ZEN Absolut Zenul greblate gânduri pe nisipul alb adiacent statuilor pasive culori demente de nebun legat șoptesc: parcul acesta e surpat nu viața-i greu de străbătut ci neatingerea sublimului perfecțiunea unei litere zbaterea aripii în zbor O lacrimă sărată-i orizontul miracol sânul tău în palmă așezat o mângâiere ca o briză Zenul departe, ca un gând furat DISCUȚIE DESPRE
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
execuțiilor sumare, în deriziunea creației unui scriitor și a unei actrițe (Eva Diamant), în multiple decoruri asumate de personaje și de narator ca niște stări de suflet: în cheia memoriilor sau în aceea a notațiilor Anitei, într-un București, azi, surpat: „În diminețile bucureștene senine, văzduhul e de un albastru spălăcit. Nori rari, alburii și cîlțoși, stau suspendați în înaltul bolții cerești, aproa¬pe în nemișcare. Casele cu aspect prăfuit, patriarhal, ale periferii¬lor emană parcă o căldură omenească. Unele dintre
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
siderale Lunec cu visul în marele neant. Limpezimea cerului cândva senin Este pentru mine o culoare sumbră Oricând mi-e sufletul de viață plin Nu mă sperie de pesimism vreo umbră, Toate schimbările ce mai survin Esențele gândirii uneori le surpă. Referință Bibliografică: Oare, mă scufund? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
OARE, MĂ SCUFUND? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375273_a_376602]
-
mai dureroasă tară a poporului român. Invidia și judecata aproapelui - întemeiate pe o credință hipertrofiată în propriul punct de vedere, și mai ales pe o tragică frustrare a unei nedeveniri personale - ne determină pe noi, românii de astăzi, să ne surpăm unii altora lucrarea, luptându-ne între noi. Tragic fapt: românii, născuți ca popor creștin pentru veșnicie, au ajuns astăzi să se piardă într-un adevărat război fratricid. Una din ultimele polarizări ale spiritului românesc, mai nocivă decât toate celelalte, este
“SĂ STĂM CU FRICĂ, SĂ STĂM CU CREDINŢĂ, SĂ LUĂM AMINTE, CU PACE A ADUCE!...” – CÂTEVA CONSIDERAŢII, ANALIZE, DISCUŢII, INDICII ŞI REFERINŢE CU PRIVIRE LA SINODUL DIN CRETA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/375213_a_376542]
-
lupi nu-s la pândă ... N-au ce să fure.... XI. DE CE?, de Monica Bokor, publicat în Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014. De ce? E greu să afli că inima doare Când nu mai are nimica de spus. Se surpa nădejdi și idei trecătoare În drumul arid, îndreptat spre apus. A fost ieri, este azi, va fi mâine ..... Așa se scurge clepsidra de ani, Nu știu a plânge, a râde. E bine? Și-arunc înainte cu bolovăni. La poarta perechii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
bat, Mă-nchin că bigoții spre nu știu ce. Alunecă lumea în lung și în lat. O văd, o miros, o detest. ...... Dar de ce? Citește mai mult De ce?E greu să afli că inima doareCând nu mai are nimica de spus.Se surpa nădejdi și idei trecătoareîn drumul arid, îndreptat spre apus.A fost ieri, este azi, va fi mâine ..... Așa se scurge clepsidra de ani,Nu stiu a plânge, a râde. E bine? Și-arunc înainte cu bolovani.La poartă perechii refuz
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
speriat când vede cât e de decis acest trimis din lumi misterioase. E-n mine și nu pot să îl alung în timp ce sună dintr-un corn prelung și îl aud mai tare , mai aproape, un sunet trist, profund, răscolitor ce surpă zid de zid în viitor ca ale vieții geamuri să le crape. E-n mine . Dar cât timp nu mă-nspăimânt poate să urle chiar. Eu râd și cânt. Anatol Covali Referință Bibliografică: E-n mine / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN
E-N MINE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379684_a_381013]
-
sunat un prieten pentru priveghere Și acum auzul e plin de durere, Între paranteze sufletul mi-e strâns- „A murit...” și glasul îi căzuse-n plâns... Nici nu-l întrebasem să-mi răspundă, „cine?” Și-am simțit cum cerul se surpase-n mine, Din copilărie suntem toți aici, Cătălini de-a valma, dar și veronici... Într-o lume strâmbă și tot mai obscenă Obosiți actorii sunt mereu pe scenă, Tainic îmi pătrunde în cuvânt fiorul- Vino la Teatru, a murit „Sufleorul
SUFLEORUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379715_a_381044]
-
simplității și directeței, cu o oarecare economie a mijloacelor de expresie, în cuvinte aparent banale, necăutate, sau poate de aceea, ea se aseamănă cu acele apoftegme din care extragi învățături și sfaturi bune pentru viață. Un exemplu, poemul „Phoenix”: „Se surpă munții în lava din adâncul lor. / Cuvintele prind aripi salvându-ne / De frigul nerostirii, de iluzia iubirii, / Cuib făcând sub streașina tainei...// Adâncul începe să fiarbă / Resuscitat de cuvinte, (Banalitatea-i înșelătoare moarte,) / Noaptea dispare topită în zori / Pe chipul
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
stea Poarta cerului îl așteaptă Calea grea, dar și cea dreaptă. Ramuri de măslin și floare Viață-i scurtă, trecătoare, Omul nu înțelege rostul, Cerul sfânt și adăpostul. Slavă cea deșartă trece Urmă ei e tare rece, Veșnicia nu se surpă Dar cu greu spre ea se urcă. Împăratul plânge turma Și cu sânge-și scrie urma, Toți copacii dau în floare, Păcatul cu greu mai moare... Gloată strigă și îl vrea Împărat aici să stea Veșnicia îl așteaptă Calea grea
ÎMPĂRATUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371797_a_373126]
-
matrice ( vatra satului) care este considerat centrul lumii, miezul vieții, - statornicie pe care poetul o are în sânge și în care se redescoperă. În crepusculul cuvântului descoperim, uneori, durerea ascunsă, regretul că totul se transformă în ruină. ” Să nu se surpe totul sub prundiș” Iată un vers care simbolizează ruinarea, destrămarea a tot ce există. Poetul nu poate să rămână nepăsător în fața acestui peisaj dezolant care se conturează ochilor înlăcrimați, încercând să eternizeze în vers frânturi din trăirile ce-i răscolesc
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
Antonie este consemnată de pisania de pe peretele bisericii în care se arată: „Această Sfântă Biserică unde se prăznuiește Vovidenia făcutu-o dintru întâiu răposatul Mircea Voievod cu Doamna Chiajna la anul 1553 și prin trecerea vremurilor din necăutare s-au surpat, iar mai pe urmă s-a făcut de iubitorul de Dumnezeu, Chir Ilarion Episcop, ajutând și Antonie schimonahul, iar acum, în zilele lui Damaschin, Episcop al Râmnicului, s-au zugrăvit și s-au înfrumusețat de smeritul între Ieromonahi Chir Nicolae
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
ce știe că mă mint. Devremele și-a cam cernut nisipul Și-i prea târziu ca să-ți mai spun ce simt... Ai dispărut deși spuneai că valul Ce ne lega de șanse cu-acei nori Va exista și de se surpă malul Și de se șterge roșul din culori Și dacă râsul plânsului ne vinde, Și-atunci când talpa-mi va culege spini. Ai dispărut iar zborul se desprinde Din aripi ca o umbră de tulpini... Referință Bibliografică: Pentru că... / Aura Popa : Confluențe
PENTRU CĂ... de AURA POPA în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369141_a_370470]
-
în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului 31 Octombrie/ 1 Noiembrie 2015 Se face tot mai liniște sub pleoape, Se-aude seva prin cuvânt urcând, În noaptea asta vreau să-mi fii aproape, Să nu se surpe-n mine niciun gând, În noaptea asta, până lângă zori, Să scriu cuvinte ce nu le-am scris încă, Se duc din toamnă ultimii cocori, Mă simt ca Prometeu legat de stâncă, În noaptea asta vreau să fii cu mine
ÎN NOAPTEA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377777_a_379106]
-
putea împiedica dacă ele ar simți nevoie să ațâțe în Principate turburări, prilejuri de intervenire, pretexte pentru a se apropia de prada ce ar voi să apuce, împrejurări în fine în cari frageda clădire a unei confederațiuni dunărene s-ar surpa ca un castel de cărți de joc. E o curioasă contrazicere aceea pe care ne-o prezintă spiritul d-lui Gladstone. Acest bărbat de stat într-o zi denunță prin niște termeni de-o violentă extraordinară ambițiunile puterilor pe cari
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tema jertfei lui Cain: "n-au fost aduse zeimii jertfe de sute de boi"30. Din această cauză zeii participă direct la dărâmarea cetății: "Zeus... voind mai degrabă / Zidul să-1 prăbușe-n mare. Poseidon mergea înainte / Și cu tridentul în mână, surpa zidăria în valuri, / Bârne și pietre ce tare cu greu o clădiseră aheii"31. De altfel, în dialogul cu Patrocle, Ahile cere zeilor ajutor ca "Troia cu ziduri cu tot să fie de noi pustiite"32. Zeii "lucrează" și folosind
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prăbușirii "cu fața în pulbere... trupul lui Hector lungit"33, sau "în pulbere se răstoarnă"34. "Surparea", în linia Bibliei, pare să fie un atribut al puterii divine și în viziunea lui Homer: Astfel e voia lui Zeus / Care-a surpat așa multe cetăți cu mândrețe de ziduri / Și o să surpe mereu...". O tramă a vieții, supusă formelor prin care trece pulberea își lasă lințoliile în toată poezia declinului grecesc. Încet încet, pe lângă exaltarea gloriei eroilor și faptelor omenești, surprinse în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]