706 matches
-
cele ale școlii perenialiste, în parte) sau unui spațiu și unui timp anume (precum în cazul viziunii lui Eliade), prin diferență (radicală) față de celelalte registre, ori când el este identificat cu manifestarea prezenței divine ca experiență subiectivă și deci cu survenirea unei stări religioase a cărei intensitate marchează, în esență, aceeași „diferență“ (prin com parație, de această dată, cu celelalte stări, considerate comune), se va institui, prin distanță și separare, „principiul ultim“ ca diferit de toate celelalte principii, respectiv, după caz
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca agresivitate față de sălășluirea în prezența vie a legăturii Unului. Altfel spus, interpunerea „acumulărilor“ face imposibilă manifestarea prezenței ca fluiditate naturală, spontană a reprezentărilor. Nu întâmplător, motivul renunțării se regăsește în toate tradițiile religioase. Atingerea simplității prin renunțare face posibile survenirea legăturii naturale cu Unul și surprinderea dinamicii multiplului ca spontaneitate a producerii manifestărilor. Reluarea „trecutului“ prin reproducerea acumulărilor succesive ale memoriei blochează manifestarea ingenuă a clipei prezente. Gestul poate fi plastic descris ca încercare de a dubla trecutul în prezent
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
conviețuirii religioase astăzi nu este însă miza acestui studiu și, prin urmare, mă voi limita la a schița câteva posibile interogații ce decurg direct din problema tizarea ideii de comunitate religioasă. Reluând firul argumentului nostru, decelăm mai multe trepte ale survenirii „legăturii“ în orizontul experienței religioase, ca legătură între propria privire și principiul întemeietor perceput ca reper ultim. întruchipările principiului întemeietor reprezintă și reconfigurează, în oglindă, percepția de sine și identitatea proprie, care se va remodela în funcție de termenul ultim al relației
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mai puternică spiritual sau politic. Cu cât dimensiunea ideologică este mai pregnantă, cu atât mai redusă este posibilitatea de a ajunge la relația autentică, sistemul înlocuind treptat principiul, căruia i se substituie. Cu cât dimensiunea liturgică este mai pregnantă, posibilitatea survenirii relației autentice este semnificativ mai mare, sistemul însuși deschizând calea pentru „coborârea“ princi piului. Cele două mișcări posibile, pornind de la distincția metodo logică propusă între autoritatea spirituală și autoritatea politică, sunt, metaforic, cea de „coborâre“ a principiului, re spectiv cea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
reabsorbită pasiv în funcție de gradientul cortico-papilar. Secreția de ADH este reglată în principal de variațiile de osmolalitate plasmatică (de ordinul a 1 %), și a volumului plasmatic (între 10-15 %). Când ADH nu este secretat sau când este ineficace, senzația de sete împiedică survenirea unui bilanț de apă negativ. în clinică situațiile de deshidratare celulară nu survin decât când setea este inoperantă (nou născuți, subiecți comatoși, postoperator, bătrâni, unele boli mintale). în consecință, un bilanț negativ pentru apă și o hiperosmolalitate, se întâlnesc în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărâre judecătorească 168. 4.1.4. Reevaluare judiciară a contractului profesional Reevaluarea contractului a fost argumentată și prin survenirea unor împrejurări ulterioare încheierii convenției și independente de voința părților, adică prin teoria impreviziunii cu motivarea că în prezent apar grave și surprinzătoare convulsii economice și financiare astfel încât poate apare un dezechilibru profund între prestațiile reciproce ale părților. În această
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
considerat că și-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului. Impreviziunea este o chestiune care privește doar contractele în curs de executare; impreviziunea privește survenirea unor împrejurări imprevizibile și ulterioare încheierii contractului, independente de voința părților, care au creat un dezechilibru vădit între prestațiile părților; se referă tocmai la menținerea legăturii contractuale și la executarea contractului; există un eveniment ulterior și independent de voința părților
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
se poate spune că este o acțiune, atunci putem spune, în general, că rugăciunea este o acțiune a omului față de Dumnezeu, o acțiune în raport clar cu El. 3.6 Comunicarea cu Dumnezeu este, în esență, un eveniment al unei surveniri îndumnezeitoare a Lui. Perspectiva pe care o propune, în esență, analiza noastră este aceea a lecturii acestor trăsături ale evenimentului comunicării cu Dumnezeu din perspectiva conceptului de theosis (îndumnezeire). De ce acest lucru? Pentru că îndumnezeirea este proiectul pe care Sfânta Treime
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
Lui la care nu pot avea acces nici oamenii, nici îngerii. Dumnezeu manifestat în această lucrare îl sfințește și îndumnezeiește pe om, făcându-l asemenea Lui. Sfântul Grigorie Palama demonstrează cum această manieră de comunicare cu Dumnezeu, acest eveniment al survenirii Lui ca lumină necreată, nu este specific doar epocii lui, ci despre el au vorbit și Hristos și Apostolii și marii teologi de la Sfântul Atanasie la Sfânții Vasile cel Mare, Grigore de Nissa, Dionosie, Chiril al Alexandriei sau Maxim Mărturisitorul
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
cercului hermeneutic. Intim legat de temporalizările conștiinței, cercul hermeneutic nu coincide cu un regres al cunoașterii într-o sferă neguvernată de logică. Heidegger nu acceptă definiția adevărului-corespondență („adecvarea subiectului la obiectul cunoscător”), ci preferă să prezinte dinamic adevărul, înțeles ca survenire. Accentul se deplasează de pe problema exactității pe cea a sensului ființei 1. Gadamer va conjuga toate acestea cu reflecțiile sale personale asupra evenimentului hermeneutic presupus de întâlnirea cu opera de artă. Astfel, experiența estetică devine arhetipul cunoașterii hermeneutice. Adevărul operei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai sunt privite ca simple recipiente ale unei inspirații de geniu, impenetrabilă și impredictibilă, dar nici ca victime fagocitate de un Zeitgeist universal. Tradiția nu înseamnă doar un cumul de teme ancestrale, disponibile și fără pretenții, ci mai degrabă mediul survenirii unui sens în orizontul finitudinii și failibilității umane. Efluviile intelectuale ale tradiției au, evident, o puternică componentă comunitară, uneori reflectată instituțional. Tradiția este însă participiul prezent al gândirii hermeneutice. Factor constitutiv al înțelegerii de sine, tradiția mijlocește atât înțelegerea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
științelor empirice, departe de a reprezenta un progres în obiectivitatea cunoașterii, se vădește a fi supusă dialecticii cercului hermeneutic. Împreună cu Heidegger 5, Gadamer abandonase conceptul științific al adevărului qua adaequatio pentru a introduce noțiunea poetică a adevărului ca eveniment sau „survenire” (als Geschehen). Hermeneutul german a oferit o descriere fenomenologică a comprehensiunii în termeni care exclud obiectivitatea, descriind cunoașterea ca pe o „confirmare pe care o poate primi o preconcepție”1. Situat în aceeași perspectivă, M. Polanyi adaugă radicalei sentințe gadameriene
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
severă a relațiilor interpersonale și sociale. b) Reacțiile anxioase, cu atacuri de panică sau angoasă cu tendință la descărcare prin acte agresive, necontrolate din cauza pierderii controlului afectiv, întâlnite în special la pacienții insulinotratați. Obiectul anxietății este reprezentat fie de pericolul survenirii unei hipoglicemii neprevăzute, fie de apariția simptomelor unei complicații cronice a diabetului. c) Tulburările de tip depresiv, ce se întâlnesc în special la pacienții care se confruntă deja cu unele complicații cronice ale diabetului cum ar fi: orbirea, insuficiența renală
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
de viață (în special privind alimentația) poate induce sentimentul de frustare, de îngrădire sau interdicție, care scade aderența la program și afectează starea de bine. Lipsa autocontrolului poate permanentiza senzația de insecuritate conferită de posibila decompensare hiper sau hipoglicemică. Teama survenirii unei hipoglicemii la serviciu în prezența colegilor (echivalând cu etichetarea mărturisită sau nu a unui grad de handicapare profesională) poate crea un grad permanent de disconfort psihic. Lipsa compensării unor costuri medicale (testele pentru autocontrol, seringile, unele medicamente costisitoare) sau
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
discuție pe Freud. Pe urmele acestuia din urmă, trăirea șocului (Chockerlebnis), element esen țial al esteticii lui Baudelaire, poate fi analizată în relație cu conceptul de experiență (Erfahrung): tocmai trăirea șocului de termină, cum voi încerca să arăt mai jos, survenirea dialec tică a experienței. Proust opune memoria involuntară celei voluntare: cea din urmă depinde de intelect, este intențională și punctuală, vizează elemente, obiecte sau fenomene perfect circumscrise ale trecutului; memoria involuntară este întâmplătoare, nein tențională și ascunsă în contactul cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nihilism, în sensul unei constitutive ne gativități a istoriei. Ac țiu nea umană, ca de altfel orice deter minare temporală profană sunt, în logica acestui nihilism, certi ficate ca reale, autentice, esențiale, prin faptul că ele provoacă, în sens invers, survenirea alterității radicale: Mesia. Fără a-l anticipa sau cauza, clipa găzduiește posibilitatea eschatonului și deci propriul ei sfârșit. În relația cu lumea, Mesia nu este viclean, precum rațiunea he ge liană, cu care întreține aparente si milarități; el este, dimpotrivă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a tradiției. Nici tezaurizarea trecutului, nici „depășirea“ revoluționară a acestuia nu corespund înțelesului pe care Benjamin îl dă conceptului de „memorie“. În mod paradoxal, el presupune o maximă responsabilitate: aceea de a da consistență clipei prezente ca posibil loc de survenire a lui Mesia. Modul în care Benjamin îl descrie - metaforic - pe istoricul materialist poate să lămurească sensurile acestei surveniri. 2.3. Istoricul ca peticar (Lumpensammler/chiffonnier) Metoda istoricului materialist decurge din teologia politică schițată anterior. Gestul unui astfel de personaj
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de „memorie“. În mod paradoxal, el presupune o maximă responsabilitate: aceea de a da consistență clipei prezente ca posibil loc de survenire a lui Mesia. Modul în care Benjamin îl descrie - metaforic - pe istoricul materialist poate să lămurească sensurile acestei surveniri. 2.3. Istoricul ca peticar (Lumpensammler/chiffonnier) Metoda istoricului materialist decurge din teologia politică schițată anterior. Gestul unui astfel de personaj nu este unul exclusiv teoretic: salvarea trecutului ca actualizare a potențialităților sale este de fapt realizată, „pusă în act
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a istoriei, întrucât istoria este cea care conține deopotrivă sem nele căderii, dar și condiția de posibilitate a așteptării mesianice. Critica dreptului (a violenței sale constitutive) se realizează prin deconstrucția formei sale mundane: dislocarea instanțelor totalizante ale istoriei face loc survenirii, ca eveniment, a originii lor divine. Problema este aceea a modului în care o astfel de survenire poate fi gândită. Aici intră în joc cea de-a treia critică a lui Kant, cu teoria judecății estetico-teleologice văzută ca acord subiectiv
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a așteptării mesianice. Critica dreptului (a violenței sale constitutive) se realizează prin deconstrucția formei sale mundane: dislocarea instanțelor totalizante ale istoriei face loc survenirii, ca eveniment, a originii lor divine. Problema este aceea a modului în care o astfel de survenire poate fi gândită. Aici intră în joc cea de-a treia critică a lui Kant, cu teoria judecății estetico-teleologice văzută ca acord subiectiv al facultăților, și nu ca sinteză intelectuală a unui obiect. Judecata estetică, spre deosebire de cea de cunoaștere, nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu un portret cât mai amănunțit al flaneu rului este urmărit, ci unul care să permită, prin această descriere, întruchiparea conceptului aflat în atenție. Într-o „genealogie“ a flaneurului este importantă observația pe care o face Benjamin cu privire la faptul că survenirea acestui personaj are loc în Parisul secolului al XIX-lea (și nu în Roma, completează misterios autorul). Nu se găsește în text o explicație elaborată a acestei situații, ci doar se men ționează în treacăt că, probabil, „caracterul național“ italian
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
relații (cu marfa și cu mulțimea), funcției sale politice constă în faptul că, în același moment, „empatia“ se transformă în diferență. Tensiunea relației sale cu marfa, caracterul mediat al acesteia, este, cum am încercat să arăt în capitolele anterioare, semnul survenirii unei experiențe istorice. Flaneurul este întruchiparea conceptului de marfă („Er führt den Begriff der Käuflichkeit selbst spazieren“), dar, în același timp, prin faptul că nu utilizează marfa pe care o privește în vitrină, este opusul acesteia. La fel ca și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
herabströmten.“ Confruntarea spectacolului străzilor marelui oraș cu spectacolul alterității totale a naturii dezlănțuite dislocă imaginea lor tehnică, instrumentalizată. La fel se întâmplă și cu șaretele (ratternden Droschke) care duc spre gară, spre locul unde metropola își instituie o limită ritualică. Survenirea, în chiar inima spațiului urban, a naturii, a depărtării orizontului, a pericolelor sau frumuseților stihiale conferă profunzime percepției, fluidizând formele obiectelor și relativizându-le înțelesurile pe care folosirea lor cotidiană le instituie: leii de bronz de la intrare, cu ciocane de ușă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
că istoria nu suportă, pentru Benjamin, o analiză strict imanentă. Conflictul între clase este de fapt efectul de suprafață al unui conflict de ordin es chatologic, între ceea ce Theologisch-politisches Fragment nu mește „ordinea profanului“ și „mesianic“. Ideologia progresului, tehnologia sau survenirea maselor ca subiect urban se instituie ca forme ale unui raport de forțe mundan căruia i se opune, după cum voi încerca să arăt, mișcarea regresivă a memoriei. In terpretarea eschatologică a conflictului se suprapune celei mar xiste, la fel cum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a) ca spațiu organizat rațional care „must thus repress all the physical, mental and political pollutions that would compromise it“; b) ca temporalitate transparentă, omogenă a unui prezent eliberat de opacitățile tradiției și de posibila diferențiere temporală calitativă; c) ca survenire a unui subiect anonim (orașul), căruia „it gradually becomes possible to attribute to it, as to its political model, Ho bbes’ State, all the functions and predicates that were previously sca ttered and assigned to many different real subjects-groups, associations
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]