981 matches
-
Gheorghe Troiden, dar, mai ales, fiindcă era căsătorit cu Eufrosina de Volânia, fiica lui Vladimir Mstislavici, nepoata lui Daniil de Ostrog. Trecând peste voința boierilor ruteni, Cazimir al III-lea, care uitase și de faptul că Haliciul se afla sub suzeranitatea mongolă și că regatul său suportase, în februarie chiar, o incursiune tătară, a trecut la fapte și a ocupat Liovul. Reacțiunea nu a întârziat să vină. Principele Lubart, de cealaltă parte, nu a stat cu mâinile încrucișate. Concentrând oștirile rutene
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
durată cu puterile maritime Veneția și Genova, în sud, pe coastele Mării Negre, și atras dinspre Apus pe uscat, intervenția regatelor catolice, Ungaria și Polonia, iar dinspre nord-vest, a ducatului Lituaniei, care până la urmă avea să se termine cu smulgerea de sub suzeranitatea mongolă a Haliciului, Moldovei, Țării Românești, Podoliei și Ucrainei. ROMÂNII ÎNTRE TĂTARI, UNGURI, POLONI ȘI LITUANIENI 1340-1359 Rivalitatea latentă existentă între partizanii religiei mahomedane și adepții acelei catolice, constatată anterior și semnalată numai sporadic, în anul 1314, la Cetatea Albă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-lea și experiența făcută la Posada, în anul 1330, de către Carol Robert i-au servit lui Ludovic, făcându-l conștient de forțele românilor și mai prevăzător. După voievodatele românești din Transilvania, Bereg, Uggocea (Ung) și Maramureș, care se aflau sub suzeranitatea ungară, Ludovic a urmărit, în primul rând, să atragă de partea sa pe puternicul și viteazul voievod al Țării Românești și, în al doilea rând, pe acela al Moldovei. Și faptul este explicabil. Nicolae Alexandru Basarab se ridicase în anul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
atragă de partea sa pe puternicul și viteazul voievod al Țării Românești și, în al doilea rând, pe acela al Moldovei. Și faptul este explicabil. Nicolae Alexandru Basarab se ridicase în anul 1330 alături de tatăl său, Basarab, împotriva pretențiilor de suzeranitate ale lui Carol Robert și rămăsese „in rebellione” de atunci. Arhidiaconul Ioan de Küküllo și varianta din Cronica de la Buda vorbesc de o supunere, îndată după încoronarea regelui în 1342 și expediția împotriva saxonilor din anul 1342, în capitolul De
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Veneția și Genova cu Hoarda de Aur impunea o coordonare a forțelor catolice de pe uscat împotriva lui Gianibek. Împuternicit de către Papă, în mai 1342, să organizeze o cruciadă, regele a trebuit să ordone mai întâi mobilizarea generală a românilor de sub suzeranitatea sa și să atragă și pe cei de peste Carpați. Supravegherea și comanda asupra oștirii, care avea să fie alcătuită din români, saxoni și secui „cu puținii unguri” a fost încredințată lui Andrei, fiul lui Cackgu, comite al secuilor, Brașovului, Bistriței
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ceea ce Ludovic numește țara sa Moldovana. El trebuie deci înțeles prin valahii nesupuși, pe care, venind din sălașul său din jos (Câmpul lui Dragoș), îi combate un alt Dragoș”. Sub impresia defecțiunii românilor din Maramureș, trecuți în Moldova aflată sub suzeranitatea mongolă, regele și-a petrecut zilele anului nou 1344 la reședința din Vișegrad. Preocupat mereu de îndepărtarea de la granițele regatului ungar a mongolilor, care presau asupra românilor din Modova și Țara Românească, luându-i în incursiunile lor de pradă în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
stăruia la o grabnică concentrare de oști și, pentru a despresura Moldova din mrejele politicii de dominație ale lui Gedymin, care prin fiul său, Lubart, în Liov, făcea prezentă influența Marelui Ducat al Lituaniei în Moldova și amenința să înlocuiască suzeranitatea mongolă, împotrivindu-se extinderii aceleia ungurești. Și noua conjunctură politică internațională îi oferea un prilej rar întâlnit în istorie. La 13 aprilie 1344, solia Senatului venețian sosită la Tana, prin Cracovia și Liov, scria că negustorii captivi sunt sănătoși, iar
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
devastările săvârșite de oștile tătare și rutene din Polonia, în primăvara anului 1344, oprite cu greu de către Cazimir la Lublin. De aceea, și insistența perseverentă a lui pe lângă Nicolae Alexandru Basarab. În această conjunctură internațională, Țara Românească a trecut de sub suzeranitatea mongolă în sistemul politic opus, devenind alături de voievodatele Transilvaniei, Beregului, Uggaea și Maramureșului avangarda orientală a Papalității împotriva tătarilor, prin intermediul Coroanei ungare. Mobilizați și îndemnați să lupte pentru o cauză care nu era a lor, românii, ajunși sub suzeranitatea ungară
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de sub suzeranitatea mongolă în sistemul politic opus, devenind alături de voievodatele Transilvaniei, Beregului, Uggaea și Maramureșului avangarda orientală a Papalității împotriva tătarilor, prin intermediul Coroanei ungare. Mobilizați și îndemnați să lupte pentru o cauză care nu era a lor, românii, ajunși sub suzeranitatea ungară, vor muri pe câmpiile de bătălie, iar cu laurii gloriei lor se va împodobi Coroana ungară. Niciodată istoria nu a fost mai nedreaptă decât atunci când unele popoare au adus la altarul civilizației și culturii umane jertfa supremă, iar cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu teamă de Andrei Lacky, comitele secuilor, de Brașov și Maramureș, la Bistrița. În ce privește „pricinile întemeiate” de rezolvat, acestea erau în legătură cu fuga românilor și noile tulburări din Maramureș, puse la cale de către Bogdan, fostul voievod, refugiat în Valahia Minoră, de sub suzeranitatea tătară, prin nepotul său Ștefan, fiul lui Iuga. Mai ales, este vorba de atacul săvârșit împotriva partizanilor români ai Coroanei ungare și anume, de pustiirea domeniilor Ciulești și Valea Mare ale lui Giula, al cărui fiu, Dragomir, era căsătorit cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
încorporat în acel an ducatul Rusiei în întregime. Tot atunci, numeroși români au continuat să părăsească satele din Bereg (capitala Muncaci) și Maramureș, trecând de partea lui Bogdan. Defecțiunea era destul de supărătoare. Era un semn că maramureșenii găseau mai blândă suzeranitatea mongolă decât cea ungară. Grija aceasta apăsa greu asupra lui Ludovic. La 1 aprilie 1350, el dădea un act lui Sărăcin, Nicolae, Valentin și Luca, fiii lui Crăciun, voievodul de Bereg, „ca prin îngrijirea lor destoinică să fie înzestrate cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și teamă la Buda. Cum operațiunile războinice ale Poloniei în contra Lituaniei mergeau prost, lui Ludovic i se ivi prilejul să preîntâmpine o extindere a dominației poloneze asupra Valahiei Minore și Moldovei, prin intrarea în război alături de poloni, și apoi revendicarea suzeranității asupra Haliciului. În anul 1350, o puternică armată compusă din lituani, ruteni, tătari și români, desigur moldoveni, aflați încă sub suzeranitatea Hoardei de Aur, trece prin foc și sabie ținuturile cetăților Brest,Vladimir, Chelm, Belz și Liov. Sub presiunea acesteia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
o extindere a dominației poloneze asupra Valahiei Minore și Moldovei, prin intrarea în război alături de poloni, și apoi revendicarea suzeranității asupra Haliciului. În anul 1350, o puternică armată compusă din lituani, ruteni, tătari și români, desigur moldoveni, aflați încă sub suzeranitatea Hoardei de Aur, trece prin foc și sabie ținuturile cetăților Brest,Vladimir, Chelm, Belz și Liov. Sub presiunea acesteia, Cazimir a fost nevoit să ceară ajutorul armat regelui Ungariei. Solicitat, Ludovic se adresă mai întâi papei Clement al VI-lea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în anul 1224, „ultra montes nivium”, intrată în posesiunea lui Andrei al II-lea în anul 1225, odată cu alungarea cavalerilor crucii, devenită parte integrantă din Imperiul Hoardei de Aur ca ulus a lui Giuci, în 1241, era acum eliberată de sub suzeranitatea mongolă și revendicată de Coroana ungară, deși era teritoriu al Țării Românești. De la gura Siretului, unde se dezvolta orașul Brăila, Ludovic privea spre Chilia și Cetatea Albă, pentru care se certau, la acea vreme, venețienii cu genovezii și spre care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lituanii. Extinderea dominației maghiare asupra regiunii dintre Prahova-Ialomița și Dunăre era o completare la aceea dintre Carpați și Siret. Pregătindu-le ca bază de plecare spre un nou atac din ele, Ludovic urmărea să facă ultimul salt pentru înglobarea sub suzeranitatea Coroanei ungare a Paratalasiei, cu cetățile amintite mai sus, stăpân efectiv fiind Dimitrie „princeps tartarorum” și a Valahiei Minore dintre Siret și Nistru, care încă din anii 1334-1335, înnodase relații diplomatice cu Lituania prin Alexandru Moldaowicz și cu Polonia prin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pumnului, voievozii Petru și Bogdan, aflând de luptele interne din Imperiul Mongol și asasinarea pe rând a marilor hani ai Hoardei de Aur, Berdibek, Naurus, Hidîr (Hîzr) și Timur-Hodja, în anii 1360-1362, se gândiră atunci și la eliberarea țării de sub suzeranitatea tătară. Mai ales că, în acele momente, nu ar fi avut de înfruntat decât forțele mongole din Crimeea și de la gurile Nistrului, celelalte fiind reținute în sfâșietoarele lupte fratricide dintre Murad, hanul din Sărai, și Abdulah de pe Don. Cum Olgerd
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
români cu mărfurile lor să facă negoț, fără a plăti tricessima, așa cum veneau și moldovenii, armenii și tătarii scutiți de vamă. Principele tătar, probabil un creștinat, era singurul simbol ce mai păstra pământul românesc din ceea ce fusese odinioară puterea și suzeranitatea Hoardei de Aur. Bogdan cu Petru și fiii săi rămaseră aliați credincioși Marelui Duce Olgerd, atât în luptele contra mongolilor, cât și împotriva ungurilor. Papa Urban al V-lea era informat de călugării germani Paul de Schweidnitz (Silezia) și Nicolae
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
zeci de ani forțele rusești. Gândindu-se la o colaborare îndreptată pe viitor contra Moscovei, Toktamâș trimite lui Iagello o solie condusă de Kutlubuga și Hasan și-i conferă drepturi de supremație asupra ținuturilor aflate în litigiu, cu condiția recunoașterii suzeranității sale și plata unui tribut. Oferta a fost apreciată ca favorabilă și acceptată. Astfel, marele han și-a întregit Imperiul Mongol prin intermediul lui Iagello nu numai până la Nistru cu Bielorusia, Ucraina de Vest și Podolia, cum crede R. Grousset, ci
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Căci, de nu erau tătarii, oastea lui Mahomed al II-lea ar fi putut avea soarta aceleia a lui Soliman Hadâmbul. E de mirare cum de nu au înțeles polonii contemporani rolul pe care-l rezerva viitorul Hanatului Crimeii, sub suzeranitatea Înaltei Porți. În ascensiunea puterii sale, Mahomed al II-lea a debarcat trupe, în 1478, în Crimeea și a repus pe Mengli-Ghirai și pe Eminek în funcțiile lor, ca vasali ai săi. Nici chiar când ceilalți doi fii ai lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Ștefan cel Mare și în secolele următoare, sunt legate de alianța cu Perecopul, pecetluită de turaua turcească. Ele vor fi tratate cu o atenție deosebită în partea a doua a acestei lucrări, sub titlul: Românii și Hanatul Crimeii sub suzeranitatea Înaltei Porți (1492-1792). Pentru moment, remarcăm numai că colaborarea militară moldo-tătară, dintre Ștefan cel Mare și Mengli-Ghirai, a pus capăt definitiv existenței Hoardei de Aur. Cneazul Moscovei, Ivan al III-lea, nu a considerat necesar să contribuie cu oastea sa
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de principat autonom pentru Bulgaria. Congresul de la Berlin din 1/13 iunie-1/13 iulie 1878 consfințea același statut pentru Bulgaria, pe care însă o împărțea în două: Bulgaria de nord, care împreună cu districtul Sofia forma principatul (cnezatul) Bulgaria, aflat sub suzeranitatea otomană, și Bulgaria de sud sau Rumelia Orientală care s-a constituit într-o provincie autonomă condusă de un guvern creștin. La 29 aprilie 1879, principele german Alexandru de Battenberg a fost ales cneaz al Bulgariei (1879-1886). La 18 septemebrie
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
așa a început Războiul Crimeei. În martie 1856, Tratatul de pace de la Paris a pus capăt conflictului, în care Imperiul Țarist a trebuit să facă față singur alianței dintre otomani, britanici, francezi și Regatul Sardiniei. Principatele Dunărene au rămas sub suzeranitate otomană, iar protectoratul rusesc a fost înlocuit cu statutul de "garanție colectivă" din partea marilor puteri europene. Cum era firesc într-o asemenea situație, actul constituțional emanat sub control țarist a fost suspendat de facto. Din jocul intereselor franceze (care mizau
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
alta ambele cestiuni, de independență și de măriri teritoriale. Comitele Corti observă că preliminariele Tratatului de la San-Stefano au fost făcute între Eusiș și Turcia și că România nu a putut să ia parte la aceste prelimi nări, fiind pusă sub suzeranitatea Porții. Excelența-Sa nu crede că ar fi drept ca Principatul să fie în același grad legat precum este guvernul otoman. El nu crede că ar fi oporturn să se facă ca independența României să atârne de adeziunea ei la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Eram noi stat adevărat independent? Nu se știa bine. Eram noi un adevărat stat vasal? Nici aceasta nu se știa. Și atât e de pozitiv că situațiunea noastră eră confuză, că adesea vedeam distinși publiciști zicând că România era sub suzeranitatea înaltei Porți! Odată ce însă această confuziune încetă și poziția noastră politică se află bine-definită prin independința noastră, era o consecință naturală ca și numele Statului nostru, ca și titlul suveranului său să fie tot așa de bine-definit și în acord
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Explozia primăverii se revarsă în cascade de flori de cireș, alb și roz : “Copilul se dă în leagăn în mână cu un ram înflorit de cireș”. (haiku-japonez) În trecut, japonezii își marcau teritoriile cucerite prin plantarea cireșilor, aceștia constituind „pecetea” suzeranității lor. Întrucât sărbătoarea “florii de cireș” are loc la date diferite, am avut prilejul să vizitez câteva orașe care se disting prin frumusețea grădinilor publice: În „Parcul Inohana” din orașul Chiba, nu departe de Kamogawa unde eram cazați, s-a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]