597 matches
-
fac pe ei să creadă că am îngenuncheat și eu să merg mai departe pe urmele viselor mele. Învățam să ascund ceea ce simt, să-mi zidesc durerea după un zâmbet, și zâmbetul să-l ascund după o mască cu chipul tâmp, apoi mai aveam un atu de care mă foloseam mai mereu... știam să tac, să las cuvintele să urle numai în mine și să vorbesc doar atunci când mă simțeam ascultat cu adevărat. Pierdut cu gândul aiurea, am auzit cu greu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
era de plătit fără bacșiș, după care plecam acasă în triumf cu doi pui, o bucată de unt și încă una de cașcaval bine ascunse într-o săcoșică de fâș negru. Uneori, eram bucuroasă de pradă și, cu un zâmbet tâmp lipit pe față, străbăteam parcul spre casă fredonând cu-cu cu-cu aaa-a aaa-a odiridi; alteori, mai ales la începutul schimbului cultură-natură, dacă mă gândeam la ce-am ajuns să fac în loc să-mi scriu doctoratul despre Dimitrie Cantemir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ar fi concentrat asupra acelui perimetru privilegiat. Acesta consta într-o poză-afiș (de tip centerfold, aveam să-mi dau seama ulterior) ce înfățișa un bărbat în pielea goală, culcat pe burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
strecura piepții ăia nefiresc de mari sub fustă. „Mare grijă, Tanțo, să nu-i încurci cu altceva“, râdeau cu toatele și făceau glume deșănțate, de ar fi înghețat și un bărbat dacă le-ar fi auzit. Rodicăi îi era rușine, zâmbea tâmp și își căuta fâstâcită de lucru, ascunzând roșeața din obraji în vreo hârtie de-a ei, pe care o găsea brusc prin buzunare. „Tovarășa asta ingineră e o comoară“, ziceau muncitoarele, „mare păcat că e fată bătrână...“, bârfeau în pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de spinare.“ „Urcați în mașină. Imediat“, ordonă maiorul îmbrăcat în civil. „Tu treci în spate, Rodica. Gabriel își târî cutia viorii și urcă spăsit lângă tatăl Rodicăi. Ea nu zicea nimic, nici nu râdea, nici nu mai plângea. Se uita tâmp la Gabriel, la figura lui disperată, la părul răvășit și la ciorapul lui roșu lăsat pe pantof. Se dusese și de data asta vraja cerului negru-rozaliu... Tata l-a dus apoi cu mașina acasă și nu îi strânse mâna. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lasă călcată în picioare de bărbatul asupritor de secole al femeii - echivalentul bogatului asupritor al săracului -, al cărui scop în viață este de a găsi calea cea mai perversă și eficiență pentru a o menține într-o apatie supusă și tâmpă de procreatoare bleagă... Povestindu-le eu mai multe, au ajuns la concluzia că e normal să nu fiu feministă, având în vedere toate cuceririle de mentalitate ale comunismului. Și când am priceput că, fără să vreau, le dădeam apă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de asemănare, nici măcar vagă, cu Gilbert Gosseyn. Zeul Adormit de pe Gorgzid rămânea un străin. Se întoarseră la palat la timp pentru masa de prânz și, mai întâi de toate, Gosseyn nu-și dădu seama că marea criză se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aveam nici o legătură, repet, nici cea mai mică legătură cu lumea literară a micului orășel. Uram de altfel tot ceea ce însemna manifestare a artei și, dintre toate, arta scrisului în mod special. Și totuși așa era. Eu chiar stăteam acolo, tâmp, fixând un perete. Numai că... incredibil, acesta nu era încă cel mai neplăcut lucru care mi se întâmpla, dacă vă puteți imagina. Mult mai grav, nespus de grav, era de fapt altceva: o voce pe care o auzeam destul de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o femeie, o luptă, un futai, un tigru - o navă spațială. Am revenit O bandă sau un trib de oameni-maimuță din perioada dinaintea descoperirii focului umpleau locul: uite-l și pe Spank, ascuțindu-și sulița. Capul pătrat, buzele pătrate, fața tâmpă și masivă. Dimineața următoare - sau, oricum, devreme -Spunk e teleportat pe puntea joasei nave spațiale de niște extratereștri zburdalnici, conici, cu glas de bip, care călătoresc prin timp și îl lasă iar pe Spunk pe pământ în Greenwich Village, 1980
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fraternităților foștilor alcoolici și așa mai departe. Pedeapsă prin condamnare la plictiseală. Așa mi se par uneori aceste telefoane, deși încerc întotdeauna să le înviorez. — Ce-ți mai face gagica? l-am întrebat eu ieri. — Ce gagică? Doamne, ce voce tâmpă. De-acum tipului ăstuia pot să-i răspund ce am eu chef. Roșcata aia mare, cu prea mult ruj. Aia, care stătea cu limba vârâtă în urechea mea, seara, la cârciuma Zeldei. Era uimit. — Deci îți amintești. — Sigur. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mâna spre Doris, care îmi aruncă o privire în care se citea ceva teribil și, pe când taxiul ei se punea iar în mișcare, fața îi căzu, în timp ce limba ei curată i se strecură din gură, atârnându-i cu un aer tâmp sau de nebunie batjocoritoare, sau care își recunoștea apartenența la o ereditate cu grave probleme mentale. Am simțit cum mi se strânge inima și cum îmi bâzâie scalpul. De ce? Doar renunțasem la alcool de trei zile. Nu-i nimic rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau care nu mă mai cunosc... Și am pufnit În râs, așa, de unul singur, turnându-mi iarăși În pahar. Însă individul de lângă mine s-a crezut probabil vizat și a Început mai Întâi cu o privire războinică, de animal tâmp, până când, poate, și a dat seama pentru ce mă privea amenințător, apoi s-a repezit să mi se adreseze cu onomatopee și cu stropi de salivă, eu mi-am aplecat urechea spre el, el a mai răcnit ceva, m-am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
numai proștii scriu poezii patriotice? Să fie șmecher, de-al nostru, Înțelegi tu. Nu ai nici unul pe la cenaclul ăla al vostru? — Ba ar fi unul, dar l-am băgat În sperieți, a scris o porcărie cu bețivi... Băi Ioane, ești tâmp? Eu vorbesc de un tânăr uns cu toate alifiile, care ar vinde-o și pe mă-sa ca să ajungă cineva, care știe să vorbească așa cum vorbim noi, să Înțeleagă și Birică și să creadă că el l-a descoperit, că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sunt sprinten ca un elefant, nu ca argintul viu, c-așa m-a făcut mama! o corectă Nichi cu bonomia-i cunoscută. Baba cu trup sfrijit încetase să mai clefăie iaurt cu lingurița și îl fixa cu ochi mirați și tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii mari și începu să molfăie din nou iaurt din borcan. Îți mulțumesc pentru flori, glăsui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în centrul scenei, se înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă, fac un pas în față, pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are fața tăvălită într-un strat gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe care maimuța o vorbea fluent, i s-a dat numele de Maimuța Makonde sau M.M., inițiale ce erau pe buzele oricărui individ atent la ultimele știri. Alături de fotografia ei este expusă o poză umană simiescă, cu o expresie eminamente tâmpă și idiotizată care contrasta cu uitătura vioaie și expresia inteligentă a lui M.M. și, măcar prin grotescul situației, conferea un aer doct și triumfal patrupedului. Imediat sub poză, este reprodus în limba franceză, în original, răspunsul dat de maimuță autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dumnezeu..." Privesc cu interes, dar fără dorință, la îngerul care stă imponderabil deasupra mea. Nu l-a mai chemat nimeni de foarte multă vreme și el totuși a venit, de bună seamă cu un scop anume. După formele rotunde, ochii tâmpi de albaștri, ciorapii de nailon, pare mai degrabă o îngerașă. Prezența lui atotcuprinzătoare desfășurată pe tavanul camerei mă intimidează; îi fac semn cu mâna să se așeze, cu alte cuvinte invit îngerul meu întârziat la o cafea. Refuză; are tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei prea decoltați. când treci când treci verde peste ochi lași mirosul tău în aer ca o undă trecătoare peste-o frunte în amurg. ești minune și văpaie, ploaie dulce peste câmp te ascunzi ca o morgană după sufletul meu tâmp. îți sap groapa ta în suflet ca să ai unde să mori, sufletului hrană fină ca o dulce crinolină, aripile ți doar zburând pe columna ta latină. spală-mi inima nătângă cu apă din mâna stângă adă-mi liniștea de veci
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Căci rătăcesc mereu spre tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu vin prefăcut Să beau până ploaia ce cade de-o lună Sădi-va mangrove în solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n perete cadranul pervers, E plină natura de dor de beție
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bogăția sufletească Ce se zbate să iasă la iveală din trupul meu Zdrențuit de-o iubire eternă. Astăzi, cred c-ai închis în sufletul tău Chinul unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte sentimente amare căzând în hău. Toată viața vom zbura mână-n mână printre aștri Murmurând... Nu suntem singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful vieții găsești Mii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
roiesc în jurul tău veniți din toate colțurile țării, și de taximetriștii obraznici care abia așteaptă să te jecmănească. Am uitat unde mă aflu, își dă seama Roja, în timp ce privirile bețivilor încep să-l cerceteze din cap pînă în picioare, figuri tîmpe, danturi stricate, găsește o masă liberă într-un colț retras, își croiește drum printre norii de fum spre ea și se așază trăgîndu-și un scaun. Aici previziunile Bătrînului se dovediseră puțin prea negre, el nu ne dăduse decît doi sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Nici nu mi-a trecut așa ceva prin cap, zise Roja. N-ar avea nici un farmec. Și chiar dacă ar fi posibil, crezi că aș mai avea vreo satisfacție? Observi că toate privirile pietonilor sînt ațintite asupra ta, cum zeci de figuri tîmpe se hlizesc la tine ca la un sinucigaș sau, mai grav, ca la un nebun scăpat de la ospiciu. Pentru o clipă te simți derutat, vrei să te smulgi din mîna Părințelului, te gîndești că nimic nu justifică un asemenea risc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să Îți vezi de drum, orbecăind prin memorie precum ai tăi În porcul de crăciun spânzurat În afumătoare. Adus pe jos din târg În fiecare an, pe străzi lăturalnice și aproape pustii, grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care erau așezați ceilalți trei Sprague. Ridicară cu toții privirea, dar nici unul nu se ridică. Le-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții și i-am salutat: — Bună. Madeleine făcu prezentările, timp în care eu m-am uitat cu o privire tâmpă la natura moartă din fața mea. — Bucky Bleichert, dă-mi voie să-ți prezint familia mea. Mama, Ramona Cathcart Sprague. Tata Emmett Sprague. Sora mea, Martha McConville Sprague. Adunarea reveni la viață, cu zâmbete și scurte înclinări ale capului. Apoi Emmett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
anumit tipic. Lasă-mă pe mine să pun întrebările, iar tu încearcă să-ți păstrezi calmul. Am dat din cap aprobator. Johnny ne avea acum înaintea ochilor pe amândoi, însă privirea îi era tulbure, fața fleșcăită și avea un aer tâmp. — Cum te numești, fiule? întrebă Russ. Doar mă cunoști, ’tenente, articulă cu dificultate Johnny. — Răspunde-mi totuși. — Vogel, John Charles. — Când te-ai născut? — Pe 6 mai 1922. — Cât fac șaisprezece plus cincizeci și șase? Johnny se gândi o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]