1,062 matches
-
meu. De patru ori pe an, înarmat cu pensete de forma unui cioc, cu țepușe și scule ca un cap de săgeată, Roger îmi verifică rădăcinile. E ceea ce noi numim purificarea de zgură sau controlul tartrului. Dar ce dracu e tâmpenia asta cu tartrul? De ce nu-și alege și tartru’ ăsta pe altcineva? Nu-l deranjează pe tata. Din câte știu nici cu mama n-a avut nici o treabă. Mama a murit când eu eram încă foarte mic. A murit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a fost? — Sâmbătă seara. Sau duminică dimineața. Să nu-mi spui că ai uitat. Ne-am întâlnit. Ca să zic așa. Ai fost drăguț cu mine, John. Nu ai încercat să mă omori. Nu, ai fost tare drăguț. — Nu mai spune tâmpenii, am zis. Era din nou Frank Telefon, care îmi făcea din viață iad. De fapt, eram foarte curios în legătură cu seara de sâmbătă. Cu cât încercam mai mult să-mi amintesc - sau, ca să respectăm adevărul, cu cât încercam mai mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să vadă dacă pecetea pe care și-o puseseră chimicalele nasoale pe el, sau, poate, opinia sau versiunea lui mai fac ceva parale. Cred că vindem tot ce avem. Actorii fac striptease: o fac toată ziua. Fielding i-a îndrugat tâmpeniile obișnuite și, în cele din urmă, Nub plecă cu șuncile tremurându-i. — Grozav. O luăm iară de la început. — Nu dezarma așa de ușor, Slick. Știi, Nub și Spunk sunt reprezentați de Herrick Shnexnayder. Eu îi telefonez lui Herrick și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șase zerouri. Simplu. — Ei, hai, zi șaizeci de mii. — Se face. — Când? — Întreabă-l pe Keith. Lucrurile au lâncezit de când ai plecat, spuse el fără vlagă. Ne lipsește energia ta, John. — Hă? — Și flerul tău. Și mai e și toată tâmpenia asta cu impozitele. Tot cu fata aia Street? — Selina. Selina Street. — Mda. Se încruntă și mai luă un strop de whisky. Tu și ea. Sper că nu formați deja un cuplu. Am simțit că forța de gravitație a crescut brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi ești datoare cu o cină? — A, m-am întors spre el, parcă am zis așa ceva, nu? Ei bine, ce zici de vineri? Bine, sună-mă la serviciu. —OK, noapte bună, atunci. Am intrat în taxi, simțindu-mă total deconcertată. Tâmpenia asta cu întâlnirile nu era deloc ușoară. Îmi dădeam seama acum de ce mă feream de obicei ca de ciumă de așa ceva. Nu mă deranjam în mod normal cu chestii din astea; săream unul pe altul și gata. Șoferul se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
te aștepți la orice. Nu știu dacă să-ți spun, se tot codea ea. Mi s-a spus să nu-ți vorbesc de asta. — Despre ce-i vorba? A oftat învinsă. — E mai bine să știi, să nu faci cine știe ce tâmpenie. Au hotărât în Birou să te pună organizatorul grupei din anul vostru. M-am posomorât dintr-odată. „Iar încep?“, mi-am spus înciudat. Credeam că m-au uitat de data asta. Plecasem în armată așa cum plecasem. Intrasem în partid acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
copilăriserăm împreună și ne era dat să fim tot împreună de-acum înainte. Într-o seară, văzând la mine o carte despre Diktatul de la Viena, a luat-o și a răsfoit-o concentrată. Apoi a aruncat-o scârbită. — De ce citești tâmpenii de-astea? m-a întrebat morocănoasă. — De ce să nu le citesc? am zâmbit amuzat de pornirea ei. De obicei, nu o interesau cărțile pe care le citeam. „Tocmai bune de tâmpit“, spunea ea când vedea câte un volum mai deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a prefăcut interesat de suferința mea. I-am spus de gută. A râs compătimitor: „Boier, de. Ca viața pe care o duceți... Creați, creați, ce vă pasă. Iar poporul la datorie“. Nu duceam nici un fel de viață. Știam și eu tâmpenia că guta e o boală boierească. „Și Ștefan cel Mare, nu?“, a precizat el. „Dacă vreți, vă recomand eu pe cineva care să vă facă bine. Un coleg de pe-atunci, de pe când vă vizitam. E bioterapeut acum. A prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
va șopti, aproape amenințător: — Las-o în pace! Ți-am spus că are necazuri. Nu te da prea tare la ea. Să nu iasă cu nasoale. Vine și bărba-su! Nu i-am răspuns. Eram convins că mă gelozea din cine știe ce tâmpenie de-asta de bărbătuș îngrijorat că-i ademenește altul puica. Și ea poate țopăi și pe lângă acela. Voi ridica doar paharul. Îl voi îndrepta spre ea. Zâmbește răsturnată între pernele acelea care parcă o ascund, îngropând-o în promisiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mărginea să tot Învîrtă lingura prin supa aceea apoasă și fără gust, ca și cînd ar fi căutat aur pe fundul farfuriei. — N-ai luat nici o gură, am zis eu. Tata ridică din umeri. Radioul continua să ne mitralieze cu tîmpenii. Tata se ridică și Îl Închise. — Ce spunea scrisoarea de la armată? Întrebă el În cele din urmă. — Mă Încorporez peste două luni. Am crezut că privirea Îi Îmbătrînește cu zece ani. — Barceló mi-a zis că are să-mi caute o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu se va mai Întoarce. Acum Îl pierdusem pentru totdeauna. L-am revăzut două luni mai tîrziu. Într-o seară, am intrat Într-un cinematograf, nefiind În stare să mă Întorc În apartamentul pustiu și rece. La jumătatea filmului, o tîmpenie despre amorul dintre o prințesă româncă dornică de aventură și un chipeș reporter american mereu pieptănat ireproșabil, un individ s-a așezat lîngă mine. Nu era pentru prima dată. Cinematografele din acea perioadă erau bîntuite de fantoșe duhnind a singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aduc ceva? Am clătinat din cap și am arătat spre cana mea de cafea. Nici măcar o latte degresată fără frișcă, superfierbinte, fără zahăr, cu vanilie? Am râs și am clătinat iar din cap. —Ce? Crezi că glumesc? Eu chiar comand tâmpenia asta de fiecare dată când vin aici. Ba nu. Ba da, jur că da. M-am descurcat douăzeci și ceva de ani din viață, mulțumindu-mă cu o ceașcă de cafea normală. Uneori o beam slabă și dulce, alteori, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
puterea mea de Înțelegere, dar știam că trebuie să văd care e situația. —Ascultă, trebuie să mă Întorc acolo să mă asigur că toată lumea e suficient de beată ca să se distreze, și nu chiar atât de mangă Încât să facă tâmpenii, dar mă Întrebam: ai cumva nevoie să te ducă cineva acasă mâine? —Acasă? La Poughkeepsie? Tu te duci? N-am cum să ratez Festivalul anual al Recoltei. —Festivalul Recoltei? Se opri din nou să dea la o parte cordonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o relație cu el? Ce vrei să spui cu asta? Nimic, doar că păreți foarte... ei, foarte diferiți. —Cum adică diferiți? Știam exact ce voia să spună, dar era amuzant să-l văd cum se agită. —O, hai, Bette, lasă tâmpeniile. Știu cum e să vii din Poughkeepsie și să intri În lumea branșată a New York-ului, da? Înțeleg. Ceea ce nu Înțeleg e cum poți să-l placi cu adevărat. Poate că reușești să stai printre ei, dar asta nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai sculat din beție. Aș fi preferat unul colorat, dar Marty are reputația că se are pe bune cu necaucazienii, așa c-am zis OK. Doar că azi-noapte i-a lăsat baltă pe băieți. Marty nu mi-a făcut niciodată tâmpenii, doar că-și făcea treaba fără entuziasm. Nu e cel mai bun om de rezervă, dar nici cel mai rău. Danny arătă spre muzicienii de pe scenă: — Ăștia sunt Sultanii, corect? — Corect. — Goines a cântat în ultimul număr, care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pluti spre mașină, simțind nisipurile mișcătoare de sub pașii lui. *** Auzi bang, bang, bang, bang în timp ce se deplasa spre centru și întoarse pe toate fețele o serie de ricoșeuri legate de vechile lui gafe, ca să vadă cum păreau acelea în comparație cu ultima tâmpenie. În ’33 se încăierase cu șase greviști bătăuși în față la MGM, încasase în umăr câteva bâte de baseball ghintuite cu ținte, îi spulberase pe toți cu bastonul și făcuse infecție tetanică. Stupid, dar curajul de atunci l-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui și l-a luat într-un turneu în Tijuana - băutură, curve, curse de câini și un rămas-bun stropit cu lacrimi la frontieră. Bob o luase spre sud: un străin cu ochi oblici într-un pământ cu ochi rotunzi. Mare tâmpenie... dar și-a acoperit absența controlând o mașină suspectă la intrarea din San Diego, arestând patru cărăuși și capturând o jumate de kil de maryjane calitatea întâi. Golanii aveau emise pe numele lor nouăsprezece mandate de arestare de la LAPD. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
astfel de bestie nu apărea în dosarele de la Omucideri - nici la comitat, nici la oraș. Dacă crescătorii de câini, care știau mai bine ca oricine ce era posibil și ce nu, râdeau la auzul ipotezei lor și o considerau o tâmpenie, poate că la noapte putea dormi fără să mai viseze dulăi înfometați, intestine și un jazz asurzitor. Începuse cam așa: După Moonglow Lounge și după ce-o refuzase pe Janice Modine i-a venit ideea să-și facă un dosar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
meriți ca vreun om să fie executat în camera de gazare pentru tine. El îi propuse să servească un pahar romantic undeva. Audrey Anders îi replică: — Să te fut. Faptul că aluneca liber la vale pe traseul celei mai mari tâmpenii din viața lui îl făcu să se simtă mare, în ciuda avertismentului implicit al lui Dineen: banii mei sau rotulele genunchilor tăi. Buzz se gândi la metode posibile de stors bani - să-i șantajeze pe peștii ce controlau străzile și hotelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
neverosimilă și recitim de mai multe ori bucata (Petițiune) până înțelegem că ne aflăm nu în fața unui Mitică, cum afirmă G. Calinescu, care sâcâie autoritățile cu cereri vagi și nimerește la Regia Monopolurilor în loc să se ducă la Pensii, ci în fața tâmpeniei umane rotunde și inventive (cere întîi apă la gheață înainte de-a spune ce vrea și batista impiegatului să se șteargă la gură), și care n-are nici o explicație și parcă nici un remediu. Această tâmpenie umană nu e așadar privilegiul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ducă la Pensii, ci în fața tâmpeniei umane rotunde și inventive (cere întîi apă la gheață înainte de-a spune ce vrea și batista impiegatului să se șteargă la gură), și care n-are nici o explicație și parcă nici un remediu. Această tâmpenie umană nu e așadar privilegiul doar al moșierului Trahanache sau avocatului Farfuridi, cum ar părea la prima vedere, deși la ei apare mai agravată. Pedagogul de școală nouă, Marius Chicoș Rostogan, polițaiul Pristanda sau pensionarul Leonida, fără să fie în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pizda mă-tii, și du-le Înapoi!”. „Ba În pizda mă-tii să te duci tu!” - se opărise Mișu. Am crezut cu toții că se potolise și că lăcomia și vraja care i se citiseră În ochi nu-l Îndemnaseră la tâmpenii. Peste două zile - balamucul pe pământ: maiorul descoperise că Îi lipseau bani dintr-o scrisoare și făcuse tărăboi, chipurile În numele soldatului păgubit, chemase Miliția și Procuratura. I-au luat la frecat ridichea poștașului de nu știa, amărâtul, pe unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aer, de frică, Îi crapă inima și nu mai știe ce se Întâmplă cu el. Îmi amintesc că-l privisem cu mare respect pe acel știutor și nu-mi trecuse prin cap că s-ar fi putut să Îndruge numai tâmpenii, ca să se dea mare. Baronu nu pățise nimica. A stat nițeluș cu ochii la cer, prăvălit În paie, cu brațele desfăcute În lături. Pe urmă a luat-o În patru labe Înapoi spre vârf, ca o maimuță, și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și scrisese la rubrica de fapte diverse despre camionagiul ucigaș. Nu peste multă vreme, conducerea ziarului l-a concediat și, drept pedeapsă, l-a trimis pe un post de profesor Într-un sat, ca să nu mai aibă prilejul să scrie tâmpenii despre oameni ai muncii nevinovați. Mândria cea mare a șoferului era băiatul. Fata și-o iubea, ca orice părinte, dar În cel mic Își pusese toată nădejdea. Voia să scoată din el un mare om, care să știe să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pui neînțărcați și nu-i putuseră părăsi. Primarul se Înduioșase și-și jurase În sufletul lui că avea să le lase pe acele ființe să moară de bătrânețe. Apoi plecase hotărât către Câinaru și acuma stătea cam nedumerit și asculta tâmpeniile ălui tânăr despre putința și neputința lui Dumnezeu. Își drese glasul și rosti cu un ton oficial, ca acela pe care Îl folosea când Încheia căsătoriile: „Am venit să te anunț pe mata și pe tatăl matale că, Începând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]