806 matches
-
lui nebuni de dreapta au avut tot timpul dreptate! N-a reușit niciodată să mă facă să trec de partea lui cât a fost în viață, dar a reușit cumva să mă facă să lucrez pentru el, ca un discipol tâmpit, acum că a murit. — Acolo a ascuns-o? La casa unui nebun de dreapta? Pe Malul de Vest? — Nu. E într-un loc mult prea evident. —Ți-ai dat seama deja? Despre ce e toată povestea asta? Nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trei pachețele de Milky Way și două pungi suplimentare cu floricele de porumb, închise bine la gură, ca floricelele să rămână calde și crocante. Privind absorbit la prezentările filmelor viitoare, mânca floricele din punga începută. Unul dintre filme părea destul de tâmpit ca să-l readucă la Prytania peste câteva zile. Ecranul lat se lumină apoi într-o realizare tehnicoloră, leul scoase un răget, și titlul filmului proiectat apăru pe ecran în fața ochilor săi miraculoși, și albaștri și galbeni. Chipul îi încremeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
drept între picioare. — Aoleu! Vezi ce faci, țicnitule. — Ajutor! Hoțul! — Taci dracului din gură! spuse George, trântind la loc capacul. Ești nebun de legat. Știi asta? — Ce? zbieră Ignatius. Cum îndrăznești să-mi vorbești atât de impertinent? — Matahală sonată și tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se îndepărtă, târându-și picioarele și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de labele tale de țicnit! — Cum îndrăznești să-mi debitezi tu mie asemenea obscenități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de tafta verde, ca să mă duc la o novenă. Acu’ stă la el în cameră și scrie niște aiureli. I-am zis: „Ce scrii acolo, băiete?“ Și mi-a răspuns: „Scriu cum e să fii vânzător de crenvurști.“ Ce idee tâmpită! Cine vra să citească despre un vânzător de cârnați? Știi câți bani a adus azi acasă? Patru dolari! Cum naiba am să-l pot plăti pe omu’ ăla? — Ia te uită! Angelo ne-a pregătit ceva bun de băut. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mult pentru mintea lui obtuză, o minte ca un cârnat. Se alarmă teribil și începu să mă atace cu furculița lui ca o spadă. Am fandat câteva clipe unul spre celălalt, ca doi soldați lăudăroși dintr-un film istoric deosebit de tâmpit, furculița și sabia ciocnindu-se sălbatic între ele. Dându-mi scama că arma mea de plastic nu face față împotriva unei furculițe lungi mânuite de un Methuselah înnebunit și că acum Clyde își dezvăluie partea cea mai rea a caracterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de-al lor, într-una din nopțile următoare, ca să mai arunce în ei cu ouă. El și prietenii săi nu mai făcuseră așa ceva de mult. Mergeau cu mașina puternică a vreunuia dintre ei și-i împroșcau pe toți negrii destul de tâmpiți ca să stea afară pe trotuar. Dar să se gândească mai bine la problema depozitării. Autobuzul traversă Câmpiile Elizee, înainte ca lui George să-i vină ideea. Asta era! Stătuse tot timpul sub nasul lui și nu-și dăduse seama. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fiicele mele? Viața merge înainte, Gus. Nu o pot sfârși în noroi, împreună cu tine. Nu putem decât să ne bucurăm că tatăl tău nu mai este. Dacă ar fi trăit să vadă cum se pierde Levy Pants din cauza unei glume tâmpite, ar trebui într-adevăr să plătești. Crede-mă. Leon Levy ar fi fugit din țară. Omul acela avea curaj și o atitudine hotărâtă. Și orice ar fi să se întâmple, Fundația Leon Levy va exista. Chiar dacă mama și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pot număra. Omul acesta nu va pune piciorul niciodată în casa aceasta cât sunt eu aici. După ce se va sătura de tine, își va îndrepta probabil poftele lui perverse spre mine. — Asta ce mai e, nebunule? Închide-ți gura aia tâmpită. M-am săturat! Eu am grijă de tine. Zici că vrai să te odihnești. Pot să-ți aranjez un loc bun de odihnă. — Când mă gândesc la sărmanul, răposatul meu tată, care abia s-a răcit în mormânt, murmură Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înapoi! Soțul ei o împiedică să se repeadă spre gura bătrânei. Liniște! se răsti domnișoara Trixie, cu toți colții albi strălucindu-i. Nu pot să am parte de un pic de liniște nici în propriul meu apartament? — Fără „proiectul“ tău tâmpit și descreierat, femeia asta ar fi fost pensionată de mult, spuse domnul Levy soției sale. După atâția ani în care ai prezis ce se va întâmpla, s-a dovedit că tu ești cea care aproape că ai aruncat Levy Pants
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fără să șovăie. Pe măsură ce se distruge are mai puține limite. Numai așa poți înțelege că totdeauna o mare creație sau un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
niciodată nu se guduraseră pe lângă papa Formosus, sărutându-i mâna cu inele scumpe. Eu îi văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea un somn bun și erau mulțumiți. Și, dintr-odată, toți deveniseră ca niște dulăi furioși. Săracul papa Formosus avea acum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ești. Fran vru să pună telefonul în furcă dar părea să-i fi rămas lipit de ureche. — O jigodie ordinară. Vocea bărbatului creștea în intensitate, încărcată de ură și venin. — Te crezi tare deșteaptă, dar nu ești decât o târfă tâmpită. Ar trebui să ai grijă, 'mna Francesca Tyler, sau s-ar putea să ai un accident nefericit într-o bună zi. Să te lovească un autobuz sau ceva de genul ăsta. Ura din vocea bărbatului se revărsa din receptor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și morți morți, morți de la un cap la altul. Mușchi închiși, kilograme de sânge și kilometrii de cruci. Eram orb. Speram să-mi bat joc de cititorul dornic de sânge. Iluzie. Voiam să-mi dau peste cap colegii. Alt exercițiu tâmpit. Și am început să pierd ore-n șir acolo, pe secție. Uitat. Inert. Departe. Ei erau vii. Câteva săptămâni bune am mers împreună cu Dana Cenușă, de la Direcția Penitenciarelor, pe secția condamnați pe viață Rahova București. Trimisesem un fax. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu cumnatul, cu soacra, scandaluri... N-a fost perioadă bună sau rea. Cam faze, așa. Când caldă, când rece - mai câte un scandal, iar se împăcau. Gelozia. Și era un tâmpit. Și cu asta, basta! I se năzărea tot timpul, tâmpit. N-avea nici un motiv. O pândea. O bătea. Avea fixuri. Mini? L-a întrebat întâi și, când a văzut privirea, a renunțat așa, de bunăvoie. Fard? Nu prea se farda. Machiaj? Treaba asta îi plăcea, deci nu era împotrivă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
al lor. Deci era, pot să spun, un regulament tâmpesc, așa. Când erai în cameră, trebuia să te bați cu cineva, să fii mai tare - acum câțiva ani. Dacă erai mai slab, ți se făcea „primirea“. Deci erau niște chestii tâmpite care nu-și aveau rost. Dar hoțul le făcea. Atuncea trebuia să te bați cu ăla mai puternic, adică o luai de la cel mai slab până la cel mai mare, n-aveai cum să te bați direct cu ăla puternic, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lănțicuri, bijuterii, bani, haine. Deci bagajul cu totul. Eram și înțeleși cu șefii de tren. Făceau de două ori din lanternă când găseau ceva. Luau cam mult. Luau 25-35 la sută... Depinde de ce furai. Bine, că nu eram atât de tâmpiți să-i arătăm noi tot ce furam... Și făceam tâlhării și prin țară. Plecam cu trenul, îl urmăream din gară, vedeam că e bine înstărit. Plecam noaptea cu trenul cu el, până unde pleca el, la mama dracului, trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o persoană, ce mai trebuie una, vreau să mi se șteargă creierul de gânduri de-astea. Am vrut să-mi scot ochii cu pixul, mi-am băgat pixul în fălci. Mi-a venit pe chelie o dată, eram prea nebun, prea tâmpit. Se eliberează tata și până la sfârșitul lunii sper să-l văd, și de Crăciun sper să se elibereze și frati-miu și să ne vedem cu toții la pușcărie la mine la vizită. Cu cât ești mai necunoscut și stai liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
el insistă: E adevărat, nu? Gaston clipi din ochi și-l privi pe Endō zâmbind. — Endō-san, nu mă placi? — Dacă nu te plac? Te detest din tot sufletul. Strâmbă din nas. Îmi vine să vărs când îți văd fața aia tâmpită. Nici unul nu a mai spus nimic. Endō s-a uitat la ceas. — Ah, e ora cinci, zise el în șoaptă. Banca și cinematograful de vizavi se vedeau mai bine acum. Începea să se lumineze. Băiatul care vindea ziare trecu pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
el amical. Antonio răspunse că ziua de vineri Îl face Întotdeauna să fie nervos, căci după vineri urmează sâmbătă, iar sfârșitul de săptămână Îl ucide cu totul, pentru că de acum nu are nimic de făcut. Duminica e ziua cea mai tâmpită, la fel și vacanța de vară sau Crăciunul. Din fericire, duminica asta este de serviciu la onorabilul. Apoi Înghiți pe furiș o pastilă și dădu peste cap ceșcuța de cafea. — Duminica, un tată trebuie să și-o petreacă În familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pasă de soarta acestei noi javre râioase găsite de fiul său. Javră care avea să stârnească mila și dragostea Camillei - care și-ar fi dorit atât de mult să țină unul În casă, În timp ce el urâse dintotdeauna câinii, patrupedele acelea tâmpite, umile și servile ca ființele umane, cu care se aseamănă mai mult decât Își seamănă de multe ori oamenii lor Înșiși. — L-am prins cu o creangă, Îi explică Aris, surprins de interesul tatălui său. Se oprise la baza piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vorbise. S-a așezat cât de departe a putut, pe un scaun de lângă fereastra de la stradă. Pe Calea Victoriei trecea un copil, apăsându-și amuzat călcâiele în asfaltul topit. - Ai fost om, înainte să mori? Întrebarea lui Achile i se părea tâmpită, dar îl și lovise, reamintindu-i că e altceva. - Sunt și eu o ființă omenească, ieșită din miezul pământului. Mă cheamă Zogru și așa am fost de când mă știu, adică de mai multe sute de ani, știu că ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care, În urmă cu douăzeci de ani, fusese la originea ruinei sale), tâmpitul de Poncet nu vrea să investească În lungirea pulelor. Zice că asta-i măcelărie și nu crede că va prinde pe piața masculină din Europa. Tâmpitul. La fel de tâmpit ca mine la aceeași vârstă. Dacă azi aș avea treizeci de ani, ei bine, eu m-aș lansa În lungirea pulelor!” Odată mesajul transmis, de obicei recădea Într-o reverie cețoasă, vecină cu somnolența. Conversația lâncezea un pic, la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
străbate un val de bucurie la ideea că vorbesc cu Freya. Nu-mi vine să cred că vorbesc cu tine ! — Ce naiba se întâmplă ? mă întreabă iar. Am primit mesajul ăsta, dar n-am înțeles nimic. Ești menajeră ? E o glumă tâmpită ? — Nu. Arunc o privire de control spre ușă, după care mă duc în baie și dau drumul la ventilator. Sunt menajeră cu normă întreagă, spun cu glas scăzut. Am plecat de la Carter Spink. — Ți-ai dat demisia ? spune Freya nevenindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă uit la el confuză, cu o ușoară presimțire. — Nathaniel... ce tot spui aici ? — Uite la ea cum se face că nu s-a prins. Clatină din cap amuzat. Chiar credeai că ne poți păcăli ? Scumpa mea, nu suntem chiar tâmpiți. Ți-am spus doar, știm. Mi se pune un nod de spaimă. Știu. Ce știu ? Ce naiba or fi aflat ? Înghit în sec, cu gura brusc uscată. — Ce anume... — Nu, nu, nu. Nathaniel își duce un deget la buze. Prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deschide dosarul și privește mirat foaia de hîrtie dinăuntru. Ce-i asta ? — E o... scrisoare de la domnul Leopold, de la Leopold and Company. — Ai redactat o scrisoare de la domnul Leopold ? Pare de-a dreptul uluit și, brusc, mă simt cea mai tîmpită persoană din lume. — Pentru eventualitatea În care aș scăpa cumva dosarul pe jos și m-ar vedea cineva, Îngaim. M-am gîndit c-ar fi mai bine să inventez repede ceva. Nu e important. Încerc să iau hîrtia, dar Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]