760 matches
-
asasinat de succesorul său? întrebă. - Nu avem nici o dovadă, zise Rour, văzând că Ugell nu răspundea. Mareșalul Thorson a fost ucis în cursul unui atac pe care-l conducea personal împotriva unui cuib de rezistență pe planeta Pământ. Enro explodă. - Tâmpitul! I-auzi, să conducă personal un atac! Se stăpâni cu greu. - Cu toate astea, domnilor, sunt foarte fericit că am auzit această dare de seamă. Concordă, cu anumite informații culese ulterior și cu anumite teorii personale. Acum când sunt deranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
răspunsul în momentul în care pronunța cuvântul "engleza". Jurig completă gândul său. - Ce vorbesc? Începu să râdă. - Ești tâmpit. Păru să-și dea seama de implicațiile vorbelor sale. Mârâi: - Se poate ca Discipolul să mă fi pus aici cu un tâmpit? Își reveni. - Amice, habar n-am cine ești, dar noi vorbim, tu și cu mine, yalestena. Și-ți zic eu că o brodești ca unul născut pe-aicea. Preț de câteva minute, Gosseyn abandonă conversația. Se duse la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
asasinat de succesorul său? întrebă. - Nu avem nici o dovadă, zise Rour, văzând că Ugell nu răspundea. Mareșalul Thorson a fost ucis în cursul unui atac pe care-l conducea personal împotriva unui cuib de rezistență pe planeta Pământ. Enro explodă. - Tâmpitul! I-auzi, să conducă personal un atac! Se stăpâni cu greu. - Cu toate astea, domnilor, sunt foarte fericit că am auzit această dare de seamă. Concordă, cu anumite informații culese ulterior și cu anumite teorii personale. Acum când sunt deranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dă-te cu capul de pereți și peste două ore ești liber. Din bucătărie se auzi un zgomot precipitat de pași și după câteva clipe apăru Dascălu. Îl prinse pe Scarlat de mânecă și țipă enervat: ― M-ați luat de tîmpit!? Stau acolo singur de o jumătate de oră. A! Înțeleg! Acum înțeleg! Părea iritat la culme și gesticula dezordonat ca o pațachină. ― Mâinile sus! Toată lumea! Căruntul îl privi fix. Maxilarele îi jucau sub piele. ― Liniștește-te, dragul meu. ― Gura! Cine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe mine! spuse sculptorul. Panaitescu îl privi lung: ― Ce vrei să spui? ― Nu cred că mă pot exprima mai limpede decât am făcut-o. Ne umplem de bani! ― Adică? ― Extraordinar! Spune-mi, te rog, toată viața ai fost așa de tîmpit? Ochii Valericăi Scurtu străluciră: ― Înțeleg. Le predăm statului. O să ne dea un premiu... ― Și o caldă strângere de mână, completă sarcastic Matei. Grigore Popa mormăi neauzit: ― Cretină! ― Chestia e cum le plasăm. Sculptorul începu să strângă pânzele. Trebuie mers pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: "Parcă s-a dus un fir". S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. "Tîmpitule", a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
salvarea negocierilor. Știam că vor fi mai moarte decât un curcan în noiembrie, în momentul în care ar ieși la iveală tăblița. O privi pe Maggie profund dezgustat. —Pur și simplu nu înțelegeți, nu-i așa? Nici tu și nici tâmpiții ăia de liberali elitiști și îngâmfați de pe Coasta de Est sau din Europa. Se aplecă peste masă și ochii îi scânteiară. —Vă plac la nebunie lururile drăguțe, discuțiile, întâlnirile, planurile, contraplanurile, hărțile, hotărârile ONU, ceremoniile, strângerile de mână de la Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de pe șapca albastră. Cine ești dumneata? — Arată-mi permisu’ de conducere. — Nu sunt conducător auto. Vrei, te rog, să pleci de aici? O aștept pe mama mea. — Ce-i chestia aia care ți-atârnă din pungă? — Ce crezi că e, tâmpitule? E o coardă pentru lăuta mea. — Și aia ce mai e? Polițistul se dădu puțin îndărăt. Ești localnic? — Să fie oare sarcina secției de poliție să mă hărțuiască pe mine, când orașul ăsta este una dintre cele mai reputat capitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
multe fațete. — Mă uluiești. Tânărul privi spre costumul lui Ignatius. Și când mă gândesc că te lasă liber să umbli așa pe străzi. Într-un fel, te respect. — Îți mulțumesc foarte mult. Vocea lui Ignatius era blândă și mulțumită. Cei mai mulți tâmpiți nu înțeleg deloc concepția mea despre lume. — Nu-mi vine să cred. Bănuiesc că dincolo de această fațadă efeminată în mod jignitor și vulgar, s-ar putea să existe un fel de suflet. L-ai citit temeinic pe Boetius? — Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de mânie. Crezi că sunt nebun? Îți închipui că vreun cretin de psihiatru va putea vreodată sonda adâncimile psihicului meu? — Ai putea să te odihnești, scumpule. Ai putea scrie ceva pe caietele tale. Ar încerca să mă transforme într-un tâmpit căruia îi place televiziunea, mașinile noi și mâncarea congelată. Nu pricepi? Psihiatria e mai rea decât comunismul. Refuz să fiu îndoctrinat. Nu vreau să fiu un robot. — Dar, Ignatius, i-au ajutat pe o mulțime de oameni cu probleme. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tine. — Oye, loco, ești un... Insulta femeii fu acoperită de orchestră, care imită un sunet cam leșinat de fanfară. Lana Lee apăru pe scenă în ceva ce părea să fie o salopetă de lame auriu. — Doamne Sfinte, se bâlbâi Ignatius. Tâmpitul de negru îl păcălise! Ar fi dorit să iasă ca din pușcă din local, dar își dădu seama că era mai înțelept să aștepte până când femeia termina ce avea de spus și ieșea din scenă. Cât ai clipi, se ghemui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bărbatului și preferințele sale muzicale neconvenționale. Frână brusc, scoase capul pe fereastră, și, după ce o fluieră pe Zeliha, lătră „Mi-ar plăcea oricând așa o bucățică!“. Următoarele cuvinte au fost acoperite de cele ale lui Zeliha. — Care e problema ta, tâmpitule? Nu mai poate o femeie să meargă liniștită prin orașul ăsta? — De ce să mergi pe jos când aș putea să te duc eu cu mașina? a Întrebat șoferul. Doar nu vrei să-ți uzi trupul ăla sexy, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: „Parcă s-a dus un fir”. S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. „Tâmpitule”, a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici regim juridic, nici câți sunt, nici ce făcuseră, nici numele lor. Am spus și celorlalți în ce voiam să mă bag. Eroare. Oroare. Reportajele mele mă duceau spre ei: De treisprezece ani tot despre morți îngropați, spiritiști, bolnavi, șmecheri, tâmpiți scriam. Și erau acceptate ca o toană, ca o ciudățenie, trebuia la ziar să fie și unul specializat pe așa ceva. Acum, morți vii și morți morți, morți de la un cap la altul. Mușchi închiși, kilograme de sânge și kilometrii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din ’89 până-n ’92, în ianuarie. Separare. Discuții cu socrul, cu cumnatul, cu soacra, scandaluri... N-a fost perioadă bună sau rea. Cam faze, așa. Când caldă, când rece - mai câte un scandal, iar se împăcau. Gelozia. Și era un tâmpit. Și cu asta, basta! I se năzărea tot timpul, tâmpit. N-avea nici un motiv. O pândea. O bătea. Avea fixuri. Mini? L-a întrebat întâi și, când a văzut privirea, a renunțat așa, de bunăvoie. Fard? Nu prea se farda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Mai vrei ceva?“ - „Vreau și eu un ceas din ăla mic și niște baterii“ - „Ia două-trei ceasuri, ia un snop de baterii“ - „Bă, ai ceva?“ - „Nu, nu, nu“ - „Bine, taci din gură!“. Mai spre Moșilor, încolo, am scos cătușele... „Băi, tâmpitule, fii, bă, atent la cine mai pune mâna pe tine. Te-am scăpat acuma, dar nu știu dacă mai pot.“ Ei, și domnul plutonier major Nițescu aștepta raportul de la Capitală, de la domnul locotenent Hrib, Brigada Specială Moravuri. Nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ca să-și fumeze țigara În bună pace. — Dă-mi-l pe Totti, porunci Anzalone. — Prima dată arată-mi c-c-câte-mi dai În schimb, răspunse Kevin bâlbâindu-se. Figurina cu căpitanul blond era printre cele mai rare. Și el o avea. — Ce tâmpit ești! râse Anzalone. Tu trebuie să faci ce-ți poruncesc eu, pentru că ești un ilot. Kevin nu știa ce e un ilot, căci Încă nu Învățase. Dar suna urât, ca idiot. Nu-i adevărat! strigă el și se Întoarse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce nu. Tu, de exemplu, având În vedere că nu te compromiți niciodată, Îți place ceva? Valentina se gândi la Marilyn Manson, care, așezat sub imaginea unui nou-născut răstignit, atârna pe peretele bucătăriei din casa bunicii, deasupra canapelei-pat. Dar numai tâmpiții se Îndrăgostesc de cântăreți. — Îmi place baschetul. Animalele. Științele. — Da’ nu, puiule, o Întrerupse Miria, nu asta voiam să spun. Cine Îți place? Valentina dădu din cap jurând că nu-i plăcea nimeni. Miria putea să nu o creadă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
odată Feri că fetele goale sunt foarte interesante, dar eu n-am fost de acord, eu le vedeam pe toate la fel, și atunci Feri a râs de mine, spunându-mi că eu nu știu nimic și că sunt un tâmpit și că se vede că n-am avut încă iubită, el văzuse deja fete goale, și încă de trei ori, una din verișoarele lui l-a lăsat să i se uite îndelung între picioare, și verișoara aia avea deja păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vedem la ce rezultat a dus inspirația divină a sfântului nostru, e clar că berzele nu și-au făcut cuib printre degetele mele, dar poate s-au întâmplat minuni în capul meu, să nu mă uit la el ca un tâmpit, că dă un șut în coșul de sub mine, să-i spun numărul la care am ajuns, pe mine însă mă dureau brațele atât de tare încât nu mi-am adus aminte nici măcar de ultimele cifre din șaizecișicincidemiișiceva, așa că am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un pocnet și, brusc, s-au aprins luminile din sală. M-am uitat la Feri și am văzut că și el se strâmbă, orbit de lumină, și atunci am oftat amândoi deodată, iar eu i-am spus că-i un tâmpit, la care el a ridicat din umeri și s-a întors cu spatele la mine, și atunci m-am uitat și eu prin sală, l-am auzit pe Feri scoțând un fluierat și, văzând ceea ce am văzut, îmi venea și mie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu palma unul dintre ele, am și simțit că face poc sub palmă, și atunci a început să zumzăie un motor, și pe peretele din față, s-a dat în lături, lent, cortina roșie, iar Feri striga că sunt un tâmpit, ce-am făcut, și eu i-am zis că el e tâmpit, el a făcut-o, între timp, încercând să mă ridic, am apăsat pe un alt buton, și atunci s-au stins luminile în sală și s-a aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gata să plîngă, dar se controlă și deveni agresiv. - Cu metodele voastre de torționari, o să ajungeți să mă faceți să spun orice! Debilul de Pierric nu e În stare să zică nici două lucruri cu noimă, trebuie să fie cineva tîmpit să creadă că el ar putea fi implicat În povestea asta urîtă. CÎt despre Gwen, am visat mereu s-o strîng de gît, e adevărat! O detestam deja cînd am mai aflat și că mi-e soră vitregă, iar fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poate! Privi din nou În detaliu trăsăturile desenate, sprîncenele, modul În care creșteau firele de păr, totul confirma neverosimila senzație de ansamblu... Ridică spre Lucas o privire Îngrozită. - Este... - Inimaginabil, da, de aia ne-am lăsat trași pe sfoară de tîmpitul ăla de Morineau. - Stéphane, șopti ea, Încă În stare de șoc. - M-a sunat iarăși Franck, avea descrierea celui care a scos dosarul necunoscutei din Molène. Leit Morineau. - Nu-mi vine să cred... dar care e legătura Între Morineau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
produs promoțional.” În momentul acelei confesiuni, tatăl lui Bruno avea șaptezeci de ani și avea să moară În scurt timp de ciroză. „Istoria se repetă, adăuga el pe un ton sumbru, clătinându-și paharul și ascultând clinchetul cuburilor de gheață. Tâmpitul de Poncet (era vorba de tânărul chirurg plin de elan care, În urmă cu douăzeci de ani, fusese la originea ruinei sale), tâmpitul de Poncet nu vrea să investească În lungirea pulelor. Zice că asta-i măcelărie și nu crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]