807 matches
-
mi-a povestit unul dintre acei nefericiți. A achiziționat totul cât ai zice pește, fără măcar să discute prețul. Eram covârșiți. De atunci tot așteptăm să ne plătească. De mai bine de un an suntem la Bornu, ducându-ne să ne tânguim zi de zi la palat. Ni se răspunde prin făgăduieli, iar când ne arătăm stăruitori, ni se răspunde prin amenințări. Nu la fel s-a vădit a fi comportamentul suveranului pe care l-am vizitat mai apoi, stăpânul din Gaoga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
duce oricât de departe vei voi. Mi-am interzis orice tentație de a părăsi Roma, făgăduindu-i lui Abbad să-l întâmpin aici la întoarcerea sa de la Tunis și să-i ofer un ospăț pe cinste. Nu voiam să mă tângui în fața prietenului meu, dar, în ce mă privește, lucrurile începeau să se strice: Adrian hotărâse să lanseze o campanie împotriva portului bărbii. „Nu le stă bine cu barbă decât soldaților“, decretase el, poruncind tuturor călugărilor să se radă. Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că deslușesc pe buzele lui ceva ce aducea a zâmbet, dar, când a vorbit, a făcut-o cu o voce distantă și, după cât mi se părea mie, exagerat de mâhnită: — Sanctitatea Sa dorește să vă vadă. Se cuvenea oare să mă tânguiesc sau să mă bucur? Pentru ce voia Adrian să mă vadă? Pentru ce mi-l trimitea pe Guicciardini în persoană? Obrazul inexpresiv al florentinului nu mi-a îngăduit să-l întreb. Am cătat spre cer. Trebuia să fi fost cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar trebui să procedeze fata. Chiar și domnul Chawla era în ceață cu privire la ce-ar trebui să se întâmple mai departe. — Atinge-i picioarele, țipă în cele din urmă cineva, într-un moment de inspirație. — Da, atinge-i picioarele, se tânguiră și ceilalți pelerini, iar ea, întinzând un singur deget timid, ca un melc care iese din cochilia sa, împunse delicat un deget de-al lui Sampath. Sampath sări în sus de groază. La fel de speriată, fata scoase un geamăt slab. Pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dinți aroma cinei. Că sunt galbeni, albaștri sau negri, tot e mai bine decât fără dinți, nu? Dar Pinky, văzând cum încerca Ammaji s-o păcălească să nu mai plângă, reveni la smiorcăiala sa, răzbunându-se. — Offff, offff, offf, se tânguia ea. 10 Înainte să treacă o lună, domnul Chawla reușise să aducă tot felul de îmbunătățiri aranjamentelor de locuit ale familiei sale din livadă, pentru că, în definitiv, fuseseră cu toții forțați să se mute în mediul rural și nu erau obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
astfel de procese. Nu o voi face nici eu. Voi cere doar chelnerului să-mi facă nota. Mă va invita să mai trec pe la ei. Voi pleca spre toaletă, trecând pe lângă postamentul unde, sub lumina reflectoarelor colorate, Aurelian Andreescu își tânguia nu știu ce iubire pierdută sau o făcea pe copacul acela falnic de-au venit dușmanii să-l ia, dar el nu voia să plece, nu se dădea nicicum dus, că avea rădăcinile zdravene, înfipte adânc în curtea casei, în glodul strămoșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
duc acolo și să mă Întorc aici cât de repede se poate și bineînțeles că o să vin la Black Door dacă nu vă deranjează să mă așteptați. Stop. Respiră adânc. Ignoră privirea ucigașă a Penelopei. Îmi pare rău! m-am tânguit suficient de tare ca să-mi atrag privirile câtorva chelneri. Am reușit cumva să ignor senzația de sfârșeală din stomac, expresia surprinsă a lui Michael care stătea la câțiva metri de mine și privirea plină de reproș a tatălui Penelopei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
trecută? am Întrebat, apatică. Ea lăsă jos un număr din Marie Claire și mă privi. —Bette, l-am văzut când s-a dat la televizor duminica trecută. De ce trebuia să-l Înregistrăm? — Vreau să-l mai văd o dată, m-am tânguit eu. Hai, trebuie să avem ceva decent de văzut. Ce zici de Going Down in the Valley, documentarul ăla despre pornografie de pe HBO? Pe ăla Îl avem? Penelope se mulțumi să ofteze. —Dar Real World? M-am ridicat În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Habacuc $1 1. Proorocia descoperită proorocului Habacuc. 2. Pînă cînd voi striga către Tine, Doamne, fără sasculți? Pînă cînd mă voi tîngui Ție fără să dai ajutor? 3. Pentru ce mă lași să văd nelegiuirea, și Te uiți la nedreptate? Asuprirea și silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri, și se stîrnește gîlceavă. 4. De aceea legea este fără putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
Liniște neliniștită într-un amurg de gând Am rătăcit un vis, Aud stele plângând... Mi-e sufletul proscris. Tăcute rime dorm Sub măști de carnaval Cu zâmbet slut, diform, Visând plutiri pe val. în infinite zări Se risipesc trohei, Se tânguiesc chemări, Dar muți sunt ochii mei. Lira am îngropat în veșnice tăceri. Cândva, de-mi va fi dat Vor fi și primăveri. Trecutul apus Urlă sinistru în urechi tăcerea Și geru’-mi stinge flacăra din suflet, Mă-ntorc în mine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
le-a mai văzut la față de când au plecat. Furtuna care s-a abătut peste capul lui de invalid din primul război mondial nu l-a doborât însă până într-atît încît să-mi spună mie întreg adevărul. Stă și se tânguie înspăimîntat de violența neînfrînată cu care e judecat nefericitul lui gest de a fi luat-o de la capăt la bătrânețe și de a fi căutat, ca orice muritor, un strop de fericire până în ultima clipă... Celălalt fiu pare mai ponderat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dată la cuptor cu bureți și gălbiori, nimeni nu era În stare să Înghită altceva decât băutură. Bărbații jucau după cum le cântau țiganii din vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum se cuvenea munca lor și văzându-i căzuți aproape În nesimțire de la băutură, cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
omul de la volan. „Stinge repede luminile!” Însă acela, asurzit de zgomotul de porc târât spre locul de tăiere pe care-l scotea motorul Încins, nu auzi nimic. Albinele se repeziseră spre faruri și spre cabina luminată. Motorul Încetă să se tânguie, iar tractoristul se azvârli de pe scaunul său și o luă la goană printre copaci, tăvălindu-se din când În când prin iarba Înaltă, ridicându-se apoi și Începându-și din nou fuga disperată. Directorul se năpusti după el. Bâjbâi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
datorie grea, și lașii se‐ ngrozesc de ea - Să aibă tot ce‐ i lași ar vrea Pe neluptat. De ce să‐ntrebi viața ce‐i? Așa se‐ ntreabă cei mișei Cei buni n‐ au vreme de gândit La moarte și la tânguit, Căci plânsu‐ i de nebuni scornit și de femei! Nu cerceta aceste legi Că ești nebun când le‐ nțelegi! Din codru rupi o rămurea, Ce‐ i pasă Codrului de ea? Ce‐ i pasă unei lumi întregi De moartea mea! Din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la ceea ce puteau auzi. — Hai să mergem împreună la mormântul lui Hanbei, propuse el, începând s-o conducă pe Oyu de-a lungul cărării de munte din spatele taberei, spre culmea unei mici coline. Un vânt rece de toamnă târzie se tânguia printre ramurile unui brad singuratic. Sub acesta, se vedea o moviliță de pământ proaspăt, pe care fusese pusă o singură piatră, ca însemn funerar. Pe vremuri, în ceasurile libere ale prelungitului asediu, la rădăcina acelui brad fusese întinsă o rogojină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele care plângeau atât de tare împreună cu copii lor, Sozo lovi fără milă, cu coada lăncii, cei trei cai pe care le urcase. Caii porniră la galop, în timp ce mamele și copiii plângeau și se tânguiau. Apoi, Sozo se întoarse spre frații săi mai tineri: — Ei bine, să mergem așadar. Între timp, începuseră să vadă chipurile soldaților din clanul Oda urcând muntele. Katsuyori și fiul lui erau înconjurați de dușmani. Când alergă lângă ei să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de luptă, ar fi izbucnit în plâns. În schimb, nu făcut decât să se cufunde în amărăciune, învinuindu-se, cu regret, pentru iubirea orabă pe care i-o purtase lui Genba până atunci. — Eu sunt cel care a greșit, se tânguia el. Pe câmpul de luptă - unde orice om trebuie să acționeze în strictă conformitate cu disciplina militară - Genba profitase de legăturile sale strânse cu unchiul lui. Luase o hotărâre care putea afecta ascensiunea sau decăderea întregului clan și insistase, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unul dintre vasalii lui Hidetsugu intră, în galop, în tabără și opri brusc calul. — Oamenii noștri s-au risipit complet. Armata principală a fost anihilată de forțele clanului Tokugawa, nici chiar viața Seniorului Hidetsugu nu mai e în siguranță, se tângui el. Întoarceți-vă imediat! Kyutaro era luat prin surprindere, dar fruntea sa calmă înfrână impulsul de moment. — Faci parte din corpul de mesageri? De ce mă întrebați asta tocmai acum? Dacă nu ești mesager, de ce-ai venit în fugă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
teme, crede numai!" 37. Și n-a îngăduit nimănui să-L însoțească afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38. Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, și pe unii care plîngeau și se tînguiau mult. 39. A intrat înăuntru, și le-a zis: "Pentru ce faceți atîta zarvă, și pentru ce plîngeți? Copila n-a murit, ci doarme." 40. Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
după ce a înviat, în dimineața zilei dintîi a săptămînii, S-a arătat mai întîi Mariei Magdalinei, din care scosese șapte draci. 10. Ea s-a dus și a dat de știre celor ce fuseseră împreună cu El, care plîngeau și se tînguiau. 11. Cînd au auzit ei că este viu și că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. 12. După aceea, S-a arătat, într-alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cînd se duceau la țară. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
să mă întorc din nou, cu fața și cu toate forțele spre banda de tâlhari de la putere, iată că de printr-un colț mai întunecat, aud un glas mărunțel, așa mai pițigăiat, ca de individ castrat de timpuriu, ce se tânguia: „Da’ pe mine coane, cui mă lași?”. Sunt milos din fire, așa că nu puteam lăsa omul fără să-i dau vreo atenție și m-am întors spre colțul acela, destul de mucegăit, unde la umbra unui portret al crâncenului țărănist răpus
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
spre oraș. El mă îndrumase pentru cazare la gară, unde am dat peste Sevgin sau ea a dat peste mine, o femeie uscată, destul de bătrână ca să-mi inspire încredere. Te-aș lua la mine, că ești băiat simpatic (se tot tânguia Tanger, pe-un ton mai dulce ca baclavaua), da’ nu pot, că am fete mari, mă-nțelegi? Și mata mai ești și prieten cu turcu’... Sevgin, care stătea într-un căsoi singură cu fiu-su, m-a luat fără multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tremurate albăstrii - peste maximum un sfert de oră, ne trezim într-un bubuit disperat de uși. Pe fata cea mică a vecinului o mușcase rău de fund cățeaua țiganilor de pe stradă. Dacă moare, doamna Liana, eu ce mă fac? se tânguie Sile în bucătărie ca un copil, parcă faptul ar fi fost gata împlinit. Nu vrei să suni la Salvare? Probabil de asta ai venit! sugerează mama pragmatică. Nu mai e nevoie, c-au luat-o imediat cu mașina băieții ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
rezonabil. Dar îmi simt colțurile gurii fără stare și o presiune ciudată ridicându‑mi‑se în piept - jumătate șoc, jumătate râs isteric. Zău așa, Tarquin. Tarquin! Un scapă un chicot și îmi duc repede mâna la gură. Nu râde! se tânguie Suze. Știam c‑ai să râzi! — Nu râd! protestez. Mi se pare super! Nu‑mi pot opri un hohot și încerc să mă prefac că tușesc. Scuze! Scuze. Deci, cum s‑a întâmplat? — A fost la petrecerea aia din Scoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și închipuia că în plină zi... — Tu nu, în orice caz. Și probabil că asta o să te ducă până la urmă în fața plutonului de execuție. Dacă nu apare vinovatul, tu vei răspunde pentru asta. Celălalt își înghiți saliva, respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]