2,234 matches
-
cu adevărat asemenea grozăvii? Ceva îmi spune că nimeni din această lume care a simțit la rândul său fie și o clipă dorința de a o termina cu viața nu e singur. Mai mult ca sigur că nenumărați dintre oameni tânjesc sau au tânjit cândva, poate, la aceleași lucruri, fiind pe deplin complici la această negură care ar fi în stare să sfâșie până și cea mai cumplită stâncă. Și mai cred că nimeni - nimeni! - dintre cei care au împărtășit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
grozăvii? Ceva îmi spune că nimeni din această lume care a simțit la rândul său fie și o clipă dorința de a o termina cu viața nu e singur. Mai mult ca sigur că nenumărați dintre oameni tânjesc sau au tânjit cândva, poate, la aceleași lucruri, fiind pe deplin complici la această negură care ar fi în stare să sfâșie până și cea mai cumplită stâncă. Și mai cred că nimeni - nimeni! - dintre cei care au împărtășit vreodată nepotrivirea lor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lucrul care mă va face să trăiesc. Ce mai aștept, așadar? Ei bine, am să aleg pentru tot restul vieții mele să trăiesc. Am să vreau de-acum numai să trăiesc, fără ca, ademenit de cine știe ce înșelătoare și vremelnice nefericiri, să tânjesc după sinucideri și stări providențiale care mai de care mai maiestuoase. Am să aleg lumina albă în locul celei negre, am să aleg să trăiesc asemeni și împreună cu toți ceilalți oameni ai mei, fără încăperi dubioase, mă jur, am să aleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care nu știu dacă s-o percep ca fiind aievea ori nu... să mulțumesc ființelor celeste, zi de zi, necontenit, ridicându-le osanale pentru puterea de a-mi mântui sufletul pe care mi-au insuflat-o, apoi să dispar, obosit, tânjind după odihna vieții veșnice, hotărât să mă dedic singurei munci pe care o poate înțelege mintea umană. Față în față cu nimic altceva decât propria-mi pieire, să rămân neclintit în așteptarea morții până la marginea timpului, până când moartea se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în aceste clipe binecuvântate bunul tânăr Ivanov nu poate simți nici calculul meschin de fiecare zi, nici dorință, nici răutate. Stă în liniștea desăvârșită a sălii de spectacol, stă cu fața îmbujorată, stă și simte cu bucurie cum inima lui tânjește dulce sub povara dorinței sublime ca, pe loc, chiar acolo, la teatru, să se jertfească pe sine în numele celor mai înalte idealuri ale omului. Dar iată că, în întunericul tensionat al sălii, vibrând de trăirile spectatorilor, vecinul lui Ivanov începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ai să te târăști în patru labe înapoi în turmă. N-o să-ți fie rușine atunci când vei simți în adâncul inimii dorința de mângâiere și compătimire? Încerci un lucru imposibil. Mai curând sau mai târziu ființa omenească din tine va tânji după legăturile obișnuite din sânul omenirii. Vino să te uiți la tablourile mele. — Te-ai gândit vreodată la moarte? — Ce rost ar avea? Nu contează câtuși de puțin. M-am uitat lung la el. Stătea în fața mea, nemișcat, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ieșea la pescuit pe recifurile de corali. Îi plăcea să piardă vremea prin port stând de vorbă cu băștinașii. Era un om drăguț și liniștit. Și în fiecare seară după cină se ducea în camera Atei. Am văzut însă că tânjește să plece în zona tufișurilor, și la sfârșitul lunii l-am întrebat ce intenții are. Mi-a spus că dacă Ata e dispusă să vină cu el, e gata s-o ia. Așa că le-am dat un ospăț de nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fericit cu Ata, continuă căpitanul. „Mă lasă în pace“, mi-a răspuns el. „Îmi face de mâncare și-și îngrijește copiii. Face ce-i spun. Îmi oferă tot ce doresc eu de la o femeie.“ „Și nu regreți niciodată Europa? Nu tânjești uneori după lumina străzilor Parisului ori Londrei? După tovărășia prietenilor și egalilor dumitale? Que sais-je?, după teatre, și ziare, și uruitul omnibuzelor pe macadamul străzilor?“ Multă vreme a rămas tăcut, apoi mi-a răspuns: „Aici am să stau până mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l pe Amory ca pe un egal În vârstă. Eu am misiunea să-i ofer un refugiu din plictiseala agnosticismului și socot că sunt unicul om conștient de faptul că bătrâna sa minte cumpătată este de fapt dezorientată și că tânjește după o proptea solidă, cum este biserica, de care să se ancoreze. Primul prânz luat Împreună a fost unul dintre evenimentele notabile ale tinereții lui Amory. Era radios și radia o strălucire și un șarm deosebite. Prin Întrebări și sugestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În culori atât de calde: era chipeș, „distins, Într-un fel, când Își dă osteneala“, avea stil și era, cum și se cerea, inconstant. De fapt, regăsea În el toate calitățile romantice după care vârsta și Împrejurările o Îndemnau să tânjească. Se Întreba dacă pantofii de dans care descriau pași de foxtrot În jurul covorașului pufos din hol Îi aparțineau lui Amory. Toate impresiile și, la drept vorbind, toate ideile aveau pentru Isabelle un caracter extrem de caleidoscopic. Poseda acel amestec ciudat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îngrijorez. AMORY (disperat): Rosalind! Rosalind! ROSALIND (ușor vulgară): Nu-ți etala așa de evident suferința. AMORY: Ce putere de a ne răni reciproc avem! ROSALIND (reluându-și suspinele): Totul a fost perfect Între noi doi. Ca un vis după care tânjeam și pe care nu credeam să-l trăiesc vreodată aievea. Prima lipsă autentică de egoism pe care-am simțit-o de când mă știu. Nu pot să-l văd dizolvându-se Într-o atmosferă incoloră! AMORY: Nu se va dizolva! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îi va plânge pe umăr, declarând că totul fusese o eroare, că inima o durea numai și numai din pricina suferinței pe care i-o provocase lui. De acum Înainte nu-și va mai putea permite nici măcar luxul sumbru de a tânji după ea - nu după această Rosalind, mai bătrână și mai călită, dar nici măcar după vreo altă femeie Învinsă, bătută de soartă, pe care imaginația o Întrevedea ciocănindu-i la poartă pe la patruzeci de ani. Amory Își dorise pentru el tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Viena și o să meargă mai des cu bicicleta la Gänsehäufel ca să le copleșească pe frizerițele fâșnețe cu bancuri proaste, că doar în ultima vreme știe la ce‑i bună o fufă din asta. Încă nu face parte dintre persoanele care tânjesc după Sophie și după Riviera, fiindcă nu știe că Riviera există. Rainer și Anna știu, din păcate. Pe ei îi amenință Waldviertel, care s‑a făcut deja de mai multe ori remarcat în mod neplăcut, îi amenință din locul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-și trandafiri. Rătăcise pe străzile din Roppongi cu brațele pline de zeci de trandafiri de-un roșu aprins, neputând să-și stăpânească lacrimile care Îi șiroiau pe față. Erau lacrimi de bucurie. Reușise În sfârșit să realizeze ceva după care tânjise de multă vreme. Era ceva mai mult decât atât. Era bucuria de a descoperi În ea Însăși puterea de a-și Îndeplini dorințele. Fidelitatea cu care-și urma dorințele sexuale a condus-o și spre alte cluburi și, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
puteau să-i ofere acest gen de relații? Posibilitatea de a lua naștere o poveste deosebită era aproape nulă, și asta Îi epuiza energia vitală, secătuindu-l de puteri. Era obosit. Când a Întâlnit-o pe Mie, sufletul său deja tânjea după fantezii. Cuvântul acesta, fantezie, este foarte practic, Îl poți folosi pentru orice-ți trece prin cap. Totuși, fanteziile nu sunt niște simple produse ale imaginației. A avea fantezii Înseamnă, mai degrabă, să-ți imaginezi diverse situații care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
gura mare, de a-și dori să bea o băutură bună, de a pleca În excursie, de a face dragoste cu o femeie sau un bărbat de calitate. Nu se resimțea decât o vagă dorință ce plutea pe deasupra capetelor lor: tânjeau după atingerea unor simple organe, lipsite de personalitate: fese sau picioare de femei, penisuri tari de bărbați. Dincolo de fereastră se zăreau câțiva vagabonzi Întinși pe o bancă sau sprijiniți de peretele unei clădiri. La fel și eu, tot ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt pacea cum se așază Adorm în sfârșit, când zorii se-adună Mă legăn în vis sub clarul de lună
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
Rătăciri Elenă Marin Alexe Călător pe ruta vieții Și atins de neputința Gârbovit de greul vieții Sugrumat de necredința Peregrin pe cai străine Tânjind după adevăr Amăgit am fost adesea Și mușcând mereu din măr Tot amarul vieții mele L-am simțit mereu pe buze Doar că El privind la mine Nu mi-a aruncat acuze Ci în bratele-I cu milă Și iertare
R?t?ciri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83349_a_84674]
-
clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de a refuza stagnarea și o anumită poezie în act, oricât de mult s-ar apropia aceasta de stadiul virtual. Refuzurile sale nu sunt însă gesturi gratuite. Pe cât i-a stat în putință, Ion Barbu a scris poezia spre care tânjea. Dar el a intrat în acele contradicții insolubile și aporetice ale artei din care nu există ieșire. În ce se măsoară importanța unui scriitor, dacă nu și prin gradul patimei pe care o pune în a-și lămuri nepătrunsul artei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-o de nenumărate ori; cazul meu. Cântărețul Ovidiu PURDEA SOMEȘ spunea într-un cântec mi se pare că; - Dacă pleci din satul tău, / Toată viața îți pare rău. - În aceste versuri spuse există un mare adevăr pentru cei plecați. Toți tânjim după locul unde ne-am născut și dorim să revedem meleagurile natale de care ne leagă cele mai frumoase amintiri din copilăria noastră, din viața noastră. Astfel este și cazul scriitorului Viorel DARIE, care a plecat de foarte tânăr din
BUCOVINA PLAI DE BASM ȘI DOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364294_a_365623]
-
buzele care ar trebui să guste acea lacrima...nu există. Și o femeie cât de rece și indiferență...încă mai are curajul să-și poarte inima în palmă...chiar dacă știe că-i va fi franța iar și iar... Pentru că toți tânjim după intimitate. Și o avem numai în momentul în care o căutăm dincolo de trupurile încălzite și satisfăcute. Sunt oameni care poate nici nu s-au cunoscut prea bine dar în în secunda în care s-au întâlnit au devenit intimi
UN ALTFEL DE INTIMITATE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364455_a_365784]
-
eram copil, mi-a plăcut; În rochiță, la brâu adunată, Strângeai mere, într-un râs prefăcut. Mai târziu, când începusem școala, Că n-o să-ți placă mărul m-am temut; Toamna mă-ndemna să-ți umplu poala, Iar gura mea tânjea să te sărut. Pe buze, sărutu-l simt arsură. Din poala ta un măr aș lua sfios. Fânu, -n care ne-am iubit în șură, Din părul tau, l-aș strânge mai duios. Vezi? Cu mere este plin panerul. Și parcă
TOAMNA ŢI-A ADUS ÎN OCHI TOT CERUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364511_a_365840]
-
Ajun de Sf Nicolae, și așa cum te-am obișnuit de câțiva ani, în această seară, alături de obișnuitele cadouri, vreau să îți dăruiesc în dar și un mic cuvânt. Acest cuvânt nădăjduiesc să îți fie o mângâiere pentru inima ta ce tînjește cu atâta dor după mângâierea care parcă nu mai vine de nicăieri. Și totuși, suflet drag, nu e așa. Uneori ești atât de trist și de nemângâiat tocmai pentru că privești dar nu vezi, auzi dar nu asculți, guști, dar nu
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
din plinătatea iubirii Sale l-a zidit după Chipul și Asemănarea Sa. Actul de creație al omului, a fost cea mai mare revărsare a dragostei Dumnezeiești din întreaga creație. Și e deci firesc ca, fiind creat din iubire, omul să tânjească mereu spre izvorul ființării sale, Iubirea. De aceea ai fost cu adevărat fericit doar când simțeai că iubești, sau că ești iubit. E firesc să simți asta. Nefiresc și dureros e că te bucuri așa de puțin de iubire tocmai
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]