5,786 matches
-
ajunge la suflețelul tău iubit fără ajutorul esențial al bunei tale desage? cum vei depăși toate capcanele și ce vei mânca în mo mentele apariției șoriceilor în stomacul tău? în noapte, asculți atent, departe, sunt trei corpuri apropiate care se târăsc. la un moment dat rămâne unul singur. șase în al patrulea loc: te gândești să te odihnești până se crapă de ziuă, ți-ar fi cu mult mai lesne, însă realizezi că nu ai cum să menții echilibrul dragostei tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aiștia. Știi tu cine își schimbă stăpânul, așa ca tine, măi Catârcă? Javrele. Un câine bun își iubește stăpânul până la moarte.” i-am zis eu. „Lasă că ai să vezi tu atunci. Și parcă te văd cum ai să te târăști la picioarele noastre, dar n-ai să găsești îndurare.” Iaca așa am pățit-o eu cu Catârcă. Cine or fi noii lui stăpâni, nu știu. Văd că ai nas fin. Ai cam adulmecat din ce parte vine mirosul de fiară
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a tresărit: „Doamne! Unde-i Costăchel? L-au omorât, tâlharii!... ” A ascultat cu atenție, dar nu se auzea nimic... Costăchelee! Costăchelee! Unde ești? Unde ești? a început să scâncească Petrache... Într-un târziu, s-a auzit un geamăt ușor. Aproape târându-se, Petrache a pornit în direcția de unde venise geamătul... Un pas, doi, și în clipa următoare s-a împiedecat de ceva... „Aista-i Costăchel” - a gândit Petrache. S-a aplecat și a început să pipăie trupul lungit în glodul drumului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ce producem suntem obligați să le vindem nemților la prețuri dictate de ei... Cu alte cuvinte, suntem robi în propria țară. Dacă ar fi numai asta încă ne-am putea socoti norocoși. Dar tare mi-i teamă că vom fi târâți în război... neutralitatea noastră s-a spulberat de cum a fost proclamată, din moment ce în țară avem trupe nemțești. Concluzia este evidentă: unde sunt armate germane, acolo-i sămânță de război. Și împotriva cui ne-ar târî în război nemții? Împotriva ungurilor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i teamă că vom fi târâți în război... neutralitatea noastră s-a spulberat de cum a fost proclamată, din moment ce în țară avem trupe nemțești. Concluzia este evidentă: unde sunt armate germane, acolo-i sămânță de război. Și împotriva cui ne-ar târî în război nemții? Împotriva ungurilor sigur nu, pentru că sunt aliații lor. Contra bulgarilor cred că nu, pentru că și ei au devenit aliații nemților, începând cu mărțișorul acestui an. Singura direcție în care ne-ar mâna nemții ar fi... Dar nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dat așa buzna, dar... Bine ați venit. Dacă stau și mă gândesc bine, cred că vă așteptam. Uite în ce situație ne întâlnim. A început războiul cu rușii și asta nu i a bună. Bănuiam noi că nemții ne vor târî în război. Iaca dovada... În zori, am deschis aparatul de radio și, pe fondul bubuiturilor, am auzit ordinul de atac. Am pus repede mâna pe creion și hârtie și am notat partea cea mai însemnată. Ascultați o: „Ostași, vă ordon
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
precizat Petrache, privind spre Costăchel. Apoi, de unde s-o încep? Eu am lăsat-o după revista de front - a precizat Petrache. Uite-te și dumneata la acest mehenghi. El o povestit ce era mai ușor. Eu însă trebuie să mă târăsc prin tranșee, să înfrunt gloanțele și, până la urmă... Să ajung și în mâinile dușmanului - a încercat Costăchel să glumească amar... Știam eu că doar tu poți vorbi de toate aiestea - a dres-o Petrache. Ai să mi-o plătești! - l-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
amintiri... În zborul lor, fulgii închipuiau imagini de coșmar... Coloane nesfârșite de zdrențăroși cu înfățișări fantomatice se scrug prin nămeții groși... Iată!... unul a căzut. Mâini scheletice se întind să-l ridice. Îl duc ascuns între ei. Mai mult îl târăsc. Nu-l abandonează. E de-al lor. Trebuie să ajungă cu ei în lagăr. Trebuie! Altfel... Costăchele! Ce-i cu tine? De ce stai la geam? - l-a smuls din tenebre Măriuca. Costăchel și-a trecut palma peste ochi și, cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Na pravo!” a arătat ofițerul. Asta însemna, la muncă. „Na levo!”... mai bine nu te nășteai... Cei cu marca „Na pravo!” am pornit la drum. Câteva zile și nopți aproape fără oprire am mărșăluit. Vine vorba. Mai mult ne-am târât. „Ne duc undeva spre nord” - l-am auzit pe Filip șoptind. „De unde știi? Tot timpul a fost înnourat.” „Nu uita că am fost comandant de batalion” - mi-a spus el tainic. „Ai dreptate, dar fără o busolă poți greși” - m-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prea am avut unde să ne adăpostim. La vreo două zile, Filip parcă nu mai putea merge ca înainte... O început să ardă ca o sobă. „Costăchele, nu te speria. O să-mi treacă. Înainte, băiete! Înainte!” Atâta spunea și se târa după mine, cu suflarea grea. Nu mă lăsa măcar să-l ajut. „Păstrează-ți puterile, Costăchele! Lasă că eu mai pot încă. Ferească sfântul de mai rău.” Am găsit o căpiță de fân într-un capăt de lan. Părea uitată acolo
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tu, băiete - s-a întors către fecior - s-o ajuți pe mama! Tu rămâi singurul ajutor pentru ea... Să nu uiți, dragul tatei! N-am să uit, tată! - a răspuns băiatul, aruncându-se în brațele lui Costăchel. Măriuca s a târât cu ultimele puteri lângă ei. Au rămas așa... O statuie a disperării și a durerii... Sunt gata, domnule căpitan! - rostit Costăchel după un timp. Să mergem! - a ordonat căpitanul. Măriuca și băiatul plângeau în urma lor cu disperare... În timp ce coborau treptele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din nou în ochi... Întrebările urlate ale anchetatorului îl loveau parcă în moalele capului... După o vreme, a auzit, ca prin vis, doar reverberația unui cuvânt... canal... al... al... al... Toamnă târzie... În fruntea formației sale de lucru, Costăchel își târa cu greu picioarele umflate. Apa rece pătrunsă în încălțările rupte o simțea până în suflet. Ploua de o săptămână. Din când în când, câte un fulg însăila pânza ploii. Gardienii îi mânau ca pe vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
face repartiția mi-au spus: „Te duci în baraca șapte și te prezinți la șeful formației, Vultur Costache.” La auzul numelui, mi s-a oprit răsuflarea.„E o asemănare de nume. Nu poate fi Costăchel!” - îmi ziceam în timp ce abia îmi târam pașii încoace. Când te-am văzut venind spre mine, mi s-au muiat genunchii. Hai să-ți fac loc pe priciul meu. Îți mai aduci aminte de prietenul meu - sergentul Boldur Petrache? Îi și el aici... Doamne Dumnezeule! Și el
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
durea din ce în ce mai tare. Cu greu mai putea ține pasul cu ceilalți... Un întuneric greu se lăsase peste firea răvășită de vânt... Vălătuci de zloată măturau pustiul dintre ape... Coloana deținuților semăna cu o turmă zbuciumată răsărită din mocirla drumului... Se târa pur și simplu... Pasul lui Brad Filip devenea din ce în ce mai șovăitor... Costăchel a băgat de seamă și s-a apropiat de el. Sprijină-te de mine, Filip. Ajungem îndată... Nu mai pot, Costăchele. Simt că inima nu mă mai ajută. Nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gardianului de la poartă. Unu... doi... trei... răsunau vocile deținuților, înnecate în valurile lapoviței neîndurătoare... Lipsește unul! Unde i? - a sărit gardianul ca ars. Este aici!... E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos apă și au băut fără grabă. Apoi, gemând ca sub o povară, s-au lăsat să cadă pe lespedea de piatră de alături... După ce și-au mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai cumplite prezumții. Din multele alunecări știute sau neștiute, ceea ce făptuise în noaptea care trecuse, însemna pentru el un pas spre adâncimile unui infern care se săpa cu fiece clipă ce trecea, în mintea, în sufletul său rătăcit. Se lăsase târât într-o aventură în care partea lui de vină se datora unei clipe de inconștiență, pe când era clar că Mona avusese pregătit acest plan cu minuție. Dimineața, când ajunse acasă, mărturisi că avusese o gardă grea, din cauza mai multor cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spună cuvinte grele, dar nu voia să o înverșuneze mai mult împotriva lui pentru că mai spera în găsirea unei căi de înțelegere prin care să se elibereze de această pacoste, pentru că n-o putea numi altfel. Își jucase bine rolul, târându-l în planurile ei ca pe un neputincios! Acum totul i se părea absurd, dar era așa de târziu! Ajunsese un fel de jucărie în mâna unui copil rău care în nestăvilitu-i joc o demonta, o izbea de pământ după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a ceva nedefinit. Una își farda din belșug obrajii cu un ruj strident după o știință numai a ei, alta își arăta spatele total dezgolit. Dintr-o dată, apăru o femeie a cărei vârstă nu putea depăși treizeci de ani, care târa după ea un castron legat cu o sfoară și striga fără încetare: Nu mai lătra Bobi, te-am rugat! Acestea sunt prietenele mele..." și mângâiindu-și cățelul imaginar, după un timp, continua; Așa, vezi ce înțelept poți să fii!". Dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea ore în șir în golul ce se deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în martie, timpul se târăște leneș ca un șarpe în deșert. Decorul alb și obositor al iernii, fu schimbat în sfârșit o dată cu venirea primăverii. Noul anotimp veni cu toate încântările lui de verde și flori, cu soare și păsări cântătoare. Și viața de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
stă el pe pământ, omul are datoria de a-și ușura traiul cât poate și de a-și căuta fericirea neobosit. Adriana, care poate fi numită, pe bună dreptate, a fi o eroină, numai sinucigându-se credea că se poate târî afară din noroiul traiului hărăzit ei, în felul acesta găsindu și repede dezlegarea la probleme și scăpând. Nu trebuie chiar deloc judecată, iar aici, cel puțin, în povestirea de față, ea nu va fi cu niciun chip. Sărmana, dacă nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mi-a schimbat radical existența, aruncându-mă de undeva de sus, În hăul fără fund. Din acel moment, viața mea s-a rupt, rămânând din tot ce-a fost, din tot ce-am fost, doar o umbră chinuită, ce-și târăște fiecare clipă printre mărăcinii amintirilor. Doamne! De ce? Cum ai putut? Țipătul meu se oprește undeva În piept și mi provoacă o durere ascuțită, ca o lamă de cuțit. Ce-a mai rămas, Doamne! din frumusețea unei iubiri atât de profunde
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Împroaște cu tot felul de cuvinte izvorâte dintr-o minte Îngustă, dureros de Îngustă... Când ești singur, impresia de prizonier Într-un spațiu strâmt se accentuiază. Ți se pare că te afli Într-un cavou mai mare, În care Îți târăști pașii, asemenea sclavilor Înlănțuiți, până În clipa când suflu divin Își caută alt loc pentru sălășluire. ,,(...) „Original vorbind, există o voce a ființei care se adresează omului tocmai pentru ca, prin intremediul lui, ea să poată ieși din tăcerea care o caracterizează
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doar să se "prezinte .... ca vita la abator". I se face greață. Din cabinet iese din zece în zece minute un doctor mărunțel, țigănos, zâmbește, arătându-și dinții de aur, ridică mereu mâna și zice: "Un moment... imediat". Momentele se târăsc ca niște râme lipicioase murdărind coridorul înecat în pământ. O lume scufundată, cu urechi astupate, cu ferestre înghițite sub pământ. S-a pitit în colțul cel mai întunecos al coridorului și așteaptă să intre toate femeile în cabinet. Ea va
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-l legitima pe Cel care salvase țara și pe ei înșiși din gura unui război civil, atât de sângeros, merseseră la vot cu mic, cu mare, pe cei care nu puteau să ajungă acolo îi duceau în spinare sau se târau chiar ei în genunchi, țara trebuia salvată "de cei care amenințau granițele, de moșieri și capitaliști, de cei care acum o mie de ani sugeau sângele poporului muncitor". Cea mai mare sărbătoare de după Revoluție a fost ziua în care oamenii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pot coborî la cină, pot cocheta cu unul dintre oaspeți, poate cu cel mai chipeș, mai bine cu cel urât, am șanse mai mari să i se aprindă călcâiele după mine, am să-l storc de pasiune, am să-l târăsc la picioarele mele, am să-l omor cu țârâita, așa cum am murit și eu, puțin câte puțin. Trezește-te, fată, aud vocea mea interioară, mă uit în jur, mașina aleargă pe autostradă, de-a lungul coastei, palmieri, tufișuri de trandafiri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]