831 matches
-
celui mare de deasupra Siretului îi zicea odinioară Hanul Aniței. Acuma cade în risipă pe muncelul lui, la margine de drum părăsit; înainte-vreme însă, în fiecare sară era împresurat de focuri de popas. Iar noaptea, după ce cărăușii se linișteau, după ce tăciunii mureau în spuză și cânii se făceau covrig sub chilne, cele trei ferestre zăbrelite luceau încă până târziu în straja a treia a nopții. Luminile lor parcă întindeau fire vii pe toate drumurile văii - spre drumeții întârziați. Într-un rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
voce caldă și senină: — Fraților, ne aflăm aici, Domnul fie lăudat, pe pământ al islamului și ne purtăm cu mândrie credința ca pe o diademă. Să ne ferim să-i umilim pe cei care-și poartă religia ca pe un tăciune aprins în palmă. A continuat: — Când le veți trimite mesaje, vorbele voastre să fie prudente și măsurate. Gândiți-vă că s-ar putea aprinde rugul cu epistola voastră. Nu-i condamnați pentru botezul lor; invitați-i doar să rămână, în pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zăpada ce sclipea în soarele dimineții. Rădăcinile copacilor căzuți desenau pe cer o lume răsturnată. Valerius se ridică. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul dimineții de decembrie, în timp ce își masa mușchii amorțiți de nemișcare. Înșeuă calul, împrăștie ultimii tăciuni rămași, își luă traista de medic, mângâie câinele care se învârtea pe lângă el, dând vesel din coadă, și ieși. Se uită în sus, spre vulturii ce se roteau încet pe cerul senin. Înainte de a sări în șa, luă o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna îmblânzitorilor, elefanți care scriau cu trompa cuvinte de preamărire a împăratului în nisipul din arene. Povesti despre luptele mortale dintre animale - urși și bivoli, bivoli și elefanți, elefanți și rinoceri - și despre cele dintre animale și gladiatorii înarmați cu tăciuni aprinși și sulițe de vânătoare, care puteau ucide ursul cu o lovitură de pumn, fugeau din fața tigrilor sărind cu prăjina și ațâțau taurii fluturându-le prin față bucăți de pânză roșie. Povesti despre banchetul oferit gladiatorilor în seara dinaintea jocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sosit de puțină vreme de la Roma. Multe din viile astea sunt ale ei. Titus stătea lângă medic și privea încruntat rana lui Antonius. — Pentru asta e nevoie de fratele tău. Se uită neîncrezător spre medicul care își pusese instrumentele pe tăciunii aprinși. El n-ar folosi fierul înroșit ca să vindece o rană, ci uleiuri, rășini, pomade... — Fratele meu e gladiator, ai uitat? replică Antonius punând jos cupa; se întoarse apoi spre medic: Poți începe. — Încă nu sunt gata, murmură medicul. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zise din nou. Cu multă îndemânare, desfăcu bandajul, în timp ce servitorul deschidea sacul. Proculus examină multă vreme rana, apoi se întoarse spre Errius și Titus. — Ieșiți! porunci. — Dar soldaților... îngăimă Errius. Ce le spunem soldaților? Proculus făcu un gest hotărât. — Stingeți tăciunii. E prea cald aici. Căută în sac, apoi se uită spre cei doi. Tot aici sunteți? Ieșiți afară. Vreau să rămân singur cu el. Proculus rămase în cortul Pretoriului, alături de Antonius, trei zile și trei nopți. În toată vremea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apropiat local italienesc cinci haidamaci încruntați, cu bâte de baseball și toporiști. După părerea mea, Little Italy seamănă mai mult cu Village. Zidurile scărilor de incendiu păreau să fie folosite pe bune de două ori pe săptămână - erau negre ca tăciunele. Atmosfera îmbâcsită nu se putea limpezi de râgâitul camioanelor și bășinile mașinilor, care își înălțau bolborosind vaporii de ulei și acid și lichid de răcire. Ce-o fi căutând strălucitoarea Caduta în lada asta de gunoi? Are un apartament la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pragul de la ieșirea din tunel, provocând teribilul vălmășag de la periferie din cauza trapelor din pasajul subteran. Fielding a concediat Autocratul cu un gest, după care am hoinărit gânditori, producătorul în costumul lui gris-perle, regizorul în costumul lui larg și negru ca tăciunele, și într-o stare de agitație teribili Știi, chiar în clipa când am ajuns aici, rănile pe care le am pe spinare au început să ticăie, să zornăie cumplit. Poate că ar fi bine să mă las examinat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lanurile stăteau nemișcate. Fermele împânzeau câmpia, strălucind ca licuricii într-o grădină. Deasupra orașului, pe o stâncă ieșind din munte, stătea cocoțată o singură casă. Pereții ei, în contrast cu varul alb, uniform, în care era zugrăvit restul orașului, erau negrii ca tăciunele. Acum nici nu se vedea, căci nu era luminată; dar Virgil Jones știa că era acolo. Era casa lui Liv. Deasupra ei vârful muntelui se ascundea într-un perete de nori. — Nu se ridică niciodată, spuse Virgil Jones, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
oroarea din privirea lui, fără s-o pricep. Am văzut cum Îmi punea mîna pe piept și m-am Întrebat ce era lichidul acela aburind care Îi sclipea printre degete. Atunci am simțit focul acela teribil, ca un suflu de tăciuni devorîndu-mi măruntaiele. Un strigăt a vrut să mi se desprindă de pe buze, dar a ieșit Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios lîngă mine, doborît de remușcare. Mi-am ridicat privirea și atunci am văzut-o. Bea Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
câtva timp și un anume Braic sau omul-paie, care fusese cu chiu, cu vai smuls dintr-un stog de fân și adus la spital pentru investigații. Braic, un lungan de treizeci de ani, cu creștetul pleșuv și ochi negri ca tăciunii, obișnuia să stea la masă și să soarbă supa din farfurie nu folosindu-se de lingură, ci de un pai de plastic, pe care-l ținea tot timpul la Îndemână, inclusiv atunci când cineva, prefăcându-se că aprinde o țigară, striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de sub pământ... Unuia - acela era servant - i-o luat mâna de tot. Din umăr. Mie mi-o rupt numai carnea de pe piciorul stâng, mai gios de genunchi. Da’ doctorii - săracii de ei - m-o lecuit...” ... O locomotivă întunecoasă ca un tăciune ofta din când în când în capul unei garnituri de vagoane-platformă pe care erau ancorate tunurile. Înghesuiți într-un vagon de clasa a treia încât abia răsuflau, ședeau tunarii... Așteptau plecarea... „Către care colț al Infernului?” ― Vezi tu? Noi am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Înserarea schimbă culorile bătăliei. Cerul se Înseninase, iar apusul soarelui devenise un spectacol de culori În degradé, care porneau de la roșu și scădeau În intensitate, trecând prin violet și stingându-se Într-un cenușiu care cobora spre negru ca un tăciune din care focul dispărea, lăsând locul infintei tăceri a nopții. Zgomotele scăzură și ele În intensitate. Cei opt Apărători care păzeau carul În care se afla Oană readuseră săbiile În teci. La fel Erina, care putea vedea ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
albăstreau lumina încă deslușită a înserărei geroase. Odaia asta era o dezmoștenită, avea o sobă de zid și lampă cu petrol. Amintiri provinciale pâlpâiau astfel în jur. Toată istoria gospodărească a Moldovei licărea subt poclitul abajurului de porțelan sau în tăciunele răzleț. Lampa Linei ardea orânduit în sufrageria tecuceană, cum ardeau la punct cu regulatoare precise sterilizatoarele din sala de spital, instalate după ultimele modele ale hi-genei occidentale. Aci ca și acolo, Lina părea în cadrul ei, păstrîndu-și apucătura, pe când numai instrumentele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cînd veneau la o grămadă de douăzeci de măsuri, nu erau în ea decît zece; cînd veneau la teasc să scoată cincizeci de măsuri, nu erau în el decît douăzeci! 17. V-am lovit cu rugină în grîu și cu tăciune, și cu grindină; am lovit tot lucrul mîinilor voastre. Și cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 18. "Uitați-vă cu băgare de seamă, la cele ce s-au petrecut pînă în ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
Două, trei cetăți s-au dus la alta ca să bea apă, și tot nu și-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 9. V-am lovit cu rugină în grîu și cu tăciune, grădinile voastre cele multe, viile, smochinii și măslinii voștri i-au mîncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 10. Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt; v-am ucis tinerii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
se suie în nări duhoarea taberei voastre. Și cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 11. "V-am nimicit ca pe Sodoma și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu; și ați fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul. 12. "De aceea, îți voi face astfel, Israele, și fiindcă îți voi face astfel, pregătește-te să întîlnești pe Dumnezeul tău, Israele! 13. Căci iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
ta și vorbele-ți curate Le-aș pângări și le-aș ucide toate ... Din trupul tău mi-aș încropi altar, Iar sufletul l-aș face clopotar Să fim acolo-n ceas de rugăciune, Un jar aprins și-o spuză de tăciune. Și cuibărit la pieptul tău cuminte Ca pruncul ți-aș căta, gura fierbinte Dormind vegheați de îngeri și zăpezi, în visul meu, să vii să înoptezi ... Te caut ... De-ai ști cât îmi este de dor De tine și cântecul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
grea, Astăzi, înc-o moarte peste mine trece Mâine va-nflori nebunia mea. Iar mă-ntorc la mine, aripa e frântă, Nu mai vreau s ascult șoapta de amor. îngerii se-ngroapă, diavolii se cântă Eu m-adun în palme de tăciuni și dor... Iubire nebună Arcuș, ce cânți melancolii pe-a ta vioară La ceas de așteptare și speranță Femeia ta, vioara ta de-o vară îți va aduce-atâta dezolanță... Dar, vor plesni toți mugurii din oase Când ea va
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
flori înmiresmate, Strop de rouă să aline Focul care arde-n tine. Mie, floare în cunună, Lacrimi calde peste strună, Ochi de cer la colțul zării, Strajă-n poarta neuitării. Și pe-o geană nrourată, Ie și bujori de fată; Tăciuni negri de fecior încă neștiind de dor. Bob de vise ne’mplinite, Frunți de neguri adumbrite, Alint blând la sân de mamă, Griji sub colțuri de năframă. Răsărit de soare blând, Pâine la cel ce-i flămând, Mână caldă-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ropote de ape sau cu pași stingheri Și ochii plini cu lacrimi de rășină Iar glasuri goale vântul mi le poartă Ca un ecou venind din două strune Și-apune ispitit în taina spartă Și în priviri arzând ca un tăciune Tot vin glasuri din noaptea de departe Glasuri goale, mai goale decât stele Și mă pătrund gândurile sparte Ce mă adorm cu liniștea din ele Destin Uitat de soartă cu sufletul cuprins De agonia viselor fugare în lumea largă destinul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau păretele, sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: «Na, na! », și îndată‐mi trecea durerea... când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zic e că face a vânt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele, despre care se zice că te vorbește cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatra focului, și‐ l buchisa cu cleștele, să se
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: «Na, na! », și îndată‐mi trecea durerea... când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zic e că face a vânt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele, despre care se zice că te vorbește cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatra focului, și‐ l buchisa cu cleștele, să se mai potolească duș manul; și mai mult decât atâta; oleacă ce nu‐ i venea mamei la
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
n Moldova, sfântul soare N‐ a văzut pe alte căi. Deci Moldova să‐ mi trăiască! Ea‐ i grădina românească, Patria amorului, Unde sunt zâmbiri mai sfinte și ochiri mult mai fierbinte Decât raza soarelui ! ștefan Petre TE VOI GĂSI... Răscolesc tăciunii unei flori de tei Sperând să te găsesc printre cenușă Te caut trist în ochii mei, Dar nu găsesc decât o teamă jucăușă... M‐ ascund după copacul de cuvinte și‐ ngenuncheat pe norul dintre noi Mă‐ mbăt cu buza ce
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu pajul. Și, cu toate că inamicii îi disprețuiau pe acei trei adversari slab înarmați, un grup de samurai nu putea păși pe podeaua de lemn din cauza lor. — De ce durează atâta? Un războinic care părea să fie comandantul privi înăntru, luă un tăciune dintr-un cuptor și îl aruncă spre fețele celor trei oameni. Apoi, mai azvârli un tăciune în cămară și altul spre tavan. — Înăuntru! — Înăuntru trebuie să fie! Ținta lor era Nobunaga. În acea clipă, își forțară intrarea, împrăștiind în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]