6,881 matches
-
interne, mulți visează la o ”resetare” a jocului, un soi de miraculos T zero, dincolo de care am putea reveni la valori, tonuri civilizate și o funcționare adecvată a instituțiilor, dar și a dezbaterii publice. Aceasta este așteptarea majorității - fie ea tăcută sau foarte activă. Problema reală a societății noastre este cartelizarea partidelor în jurul stării de fapt. Și capacitatea lor de a bloca orice primenire, sub amenințarea că singura alternativă disponibilă este populismul extrem, reprezentat de formațiunile anti-sistem tip PPDD”, explică Baconschi
Baconschi: Așteptarea majorității, o ”resetare” a jocului politic () [Corola-journal/Journalistic/43271_a_44596]
-
și propriul succes - „un oaspete la care nu m-am așteptat niciodată”. Punându-l la index, Hitler avea să distrugă tiraje de milioane. Cuprindea și colaborarea cu Strauss, idolul vienezilor - căruia nici măcar Hitler nu-și permisese să-i oprească Femeia tăcută, căreia Zweig îi scrisese libretul. În ciuda aurei apocaliptice, amintirile lui Zweig nu transmit neîncredere. Dimpotrivă, simți curajul de a te bucura că umbra celor două războaie mondiale na reușit niciodată să șteargă de tot luminile Operei, teatrelor, librăriilor, ale universitas
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
Cînd i-am strîns palma în palma mea, am văzut că nu poartă manichiură. Faptul mi s-a părut de o stridență revoltătoare. Buzele puternic rujate cu un roșu sîngeriu, ușor hepatic, și unghiile tăiate direct în carne. Deschisă, dar tăcută, retractilă, însă oricum aceasta fusese doar cunoștința noastră și ea era o nouă angajată în prima ei zi de serviciu. Nu-mi aduc aminte dacă se și parfumase. Cred că da. Nu mai știu exact cum a fost. Grupul de
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
uita la nici unul din noi, nici la mine. Nu mai aștepta nimic de la oameni, de la fiu, de la noră, de la doctori. Cu fața spre perete, cu ochii-i verzi cu paiete de aur obosiți, resemnați, sfâșietori de triști, își lua un tăcut adio de la lumea aceasta care o trădase când se aștepta mai puțin. Printre trădători mă număram și eu, cel care nu știuse să-i asigure trecerea Dincolo demnă la care avea tot dreptul (...)” (p. 129). După ce relatează visele obsesive cu
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
a afla că nicăieri nu-i mai pe sufletul ei ca-n drumurile noaptea prin tîrgul copilăriei. În unele nopți se grăbea. Scăpa ca din pușcă din școală, din brațele Diavolului și din mădularul lui de foc, încărcată de ostilitate tăcută, gata să explodeze. Atunci îl folosea înnegurată de mustrări de conștiință. Nici vorbă că i-ar fi păsat de Laurian; dar că nu-și putea ierta că- i privează pe copii de prezența și ajutorul ei, de care se puteau
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
despre Nicolae Prelipceanu și Constantin Abăluță, îl evocă în pagini emoționante: „Mă aflu într-o situație paradoxală ori de câte ori scriu despre colegii și prietenii mei care au dispărut. Așa și acum, constatând că, într-un fel greu de înțeles, calmul și tăcutul prieten Marius Robescu, cu generozitatea-i caracteristică, mi-a mai acordat 27 de ani de viață.” (Constantin Abăluță). O pagină de excelente poeme de Marius Robescu (din volumul Poezii, Vitruviu, 1996) completează portetrul acestui important scriiitor român. Inițiativa revistei Bucureștiul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
ni se sugerează că Pandora ar putea fi femeia care, încă din prima clipă, îi fusese predestinată, cu toate că știm că altă femeie fusese marea lui iubire. La finalul Baladei mării sărate, într-un episod intens emoțional, Pandora pune capăt confruntării tăcute spunând: „N-am să vin cu dumneata, Corto Maltese!” Replica pare oarecum deplasată, deoarece marinarul nici măcar nu-i ceruse acest lucru. Mai bine zis, nu i-l ceruse prin cuvinte. Rolul negației e însă unul antifrastic. Ea deschide o perspectivă
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
al XX-lea, 1988; Fortællinger om natten (Povestiri despre noapte), 1990 ; Frøken Smillas fornemmelse for sne (Cum simte domnișoara Smilla zăpada) 1992; De måske egnede (Cei poate potriviți), 1993; Kvinden og aben ( Femeia și maimuța), 1996; Den stille pige (Fata tăcută), 2006; Elefantpassernes børn (Copiii paznicilor de elefanți ), 2010. Cu Den stille pige (Fata tăcută, 2006), „thriller spiritual” apărut după o pauză de zece ani de la Femeia și maimuța, autorul reia tema transformării la alt nivel, al omului devenind zeu prin
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
for sne (Cum simte domnișoara Smilla zăpada) 1992; De måske egnede (Cei poate potriviți), 1993; Kvinden og aben ( Femeia și maimuța), 1996; Den stille pige (Fata tăcută), 2006; Elefantpassernes børn (Copiii paznicilor de elefanți ), 2010. Cu Den stille pige (Fata tăcută, 2006), „thriller spiritual” apărut după o pauză de zece ani de la Femeia și maimuța, autorul reia tema transformării la alt nivel, al omului devenind zeu prin povestea clovnului care descifrează lumea prin sunete și pornește în aventura salvării unor copii
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
timpul prin tonalitatea lor muzicală, Kasper devine nu doar violonist celebru, ci și meloterapeut, intrând astfel în legătură cu un grup de copii ale căror haruri mistice pot duce la schimbarea realității fizice (un cutremur-potop zguduie, avertizator, Copenhaga). Între aceștia, KlaraMaria, fata tăcută, care știe taina aflată dincolo de zgomotele lumii. Laitmotivul tăcerii indică ținta armoniei supreme aflate dincolo de lume, iar școlărița de nouă ani, KlaraMaria, e îngerul hermeneut al divinei tăceri. Ca în cosmometriile lui Augustin sau Ignatius de Loyola, sau ca la
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
vedea în liniște/ tăcere mediul creșterii transegotice, neobișnuiții copii imaginați de Peter Høeg studiază în ce fel se poate obține împăcarea (reversul alienării), transformarea contrastelor în complementaritate, armonia. În singurul studiu care a apărut până acum în volum despre Fata tăcută, un capitol din cartea despre literatura daneză a criticului Poul Behrendt 1, clovnul e considerat un autoportret al autorului, pomenit în același plan cu iluminații (Francisc din Assisi ori Ramana Maharshi își spuneau „clovnii lui Dumnezeu”). Talentat și inspirat, mistic
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
de laudă pentru splendoarea Ta! (Stânca, p. 343). „Nemișcat este Cuvântul nerostit, nemișcat/ Cuvântul fără de cuvânt, Cuvântul de pe dinlăuntru al/ Lumii și pentru lume;/ Iar lumina strălucea în întuneric/ Și, împotriva Cuvântului, neostenita lume se tot rotea/ În inima Cuvântului tăcut” (Miercurea Cenușii, p. 223). Dăruirea totală unei cauze, unui crez, iată esența cugetării, a acțiunii și a scrisului lui T.S.Eliot, care a devenit tot mai conștient de schizoidia societății contemporane lui și a aspirat ca, măcar prin poem, să
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
fi) e atuul decisiv în dobândirea iluminării” - comentează cu ironie subțire autorul. În ce privește învățătura pe care le-o oferă discipolilor, e aceea de a se scălda în tăcere „ca într-o cascadă”: „Șercan le dădea discipolilor învățătură în templul său tăcut. Zi și noapte în templu nu se auzea nici un sunet. Cine poposea acolo era poftit să se scalde în tăcere ca într-o cascadă. A renunțat la orice ritual. Discipolii nu aveau altceva de făcut decât să mediteze. Nu se
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
oară, mie lucruri pe care nu le știam. Dar eram în stare de orice și rosteam cuvinte pe care păream că le înțelegem. Nici măcar o singură dată vreunul din noi n-a rostit numele lui Dumnezeu. De multe ori rămâneam tăcuți câtăva vreme, pentru că nu ne grăbeam și voiam să nu se termine niciodată. Tocmai vorbea Sfântul când s-a auzit un zgomot, în apropiere, apoi ușa s-a deschis. Am tăcut și în același timp ne-am tras cearșaful pe
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
o sticlă de ,,albanez” părea să aștepte cuminte, golită pe jumătate, iar jos, la nici un pas, era aruncată o alta, goală... Fără a saluta, primul secretar se așeză în unul din fotoliile de lângă canapea și, o vreme, rămase acolo nemișcat, tăcut. Într-un târziu, oftă prelung, se uită la Gheorghe de parcă ar fi dorit să-i ceară ajutorul într-o problemă care îl depășea, apoi își turnă în paharul din care băuse subalternul său. Sunt nebuni sau trădători!... altă explicație nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
există... Discuția le fu întreruptă de reapariția celor două femei. Elena așeză pe masă un fund de lemn cu o mămăligă din care ieșeau aburi, iar bătrâna, un castron cu friptură și două străchini de lut. Apoi, femeile plecară la fel de tăcute precum intraseră. Dar voi nu mâncați? E Post, Gheorghe... Știu că voi nu țineți... îl lămuri, din 81 ușă, bătrâna. Eu cu fata ne-am făcut un ceai, îl bem dincolo. Dacă vă mai trebuie vin, mai este pe sală
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să deslușească. Nu spuse nimic. Se ridică și se așeză în celălalt colț al camerei, pe scaunul preferat al soacrei. Izbucni apoi într-un plâns tăcut, privind din când în când spre Gheorghe, atentă să nu-l trezească. Asta trăiește, este doar ușor rănită la umăr... păcat căi frumoasă și tânără... Anunță-l pe domnu’ doctor... Ai grijă să nu simtă ceva maiorul... Atât mai reuși
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să veniți la secție. Consemnăm dispariția și tot rahatul ăsta. Pe urmă, sunteți liberi. Motiv de arestare nu ar fi, zău.“ „Dar cum rămâne cu copiii ăștia vola tilizați, dom’ polițist?“ Ofițerul n-a răspuns. M-am urcat în dubă, tăcut. Restul e de domeniul trecutului. Asta a fost una din scenele care m-au marcat profund în primele luni ale șederii mele la Paris. Orașul nu mai era fascinant, ci imprevizibil, derutant. La poliție, am stat până târziu. Când mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și astăzi, așa cum le evit de cincisprezece ani încoace, de atunci de când „la țară, la bunici“ a devenit simplu „la țară“. Mă înconjoară o pustietate și o liniște pe care foșnetul slab al frunzelor de porumb o face și mai tăcută. Din prea multă căldură și din puțină melancolie, mă descalț și pornesc cu pași mărunți spre șosea. Cu un zâmbet în colțul gurii și unul în colțul inimii, privesc în urmă la tălpile ce-mi rămân desenate în praf. Tălpile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
peste toate cele. Călărețul, dragul de el, prinde greu și dărâmă de fiecare dată orașe, tur nuri și alte minuni pitice. Otto și cu mine nu semănăm nici măcar la înălțime. Otto e mai înalt, mai rotofei, mai blond și mai tăcut. Eu sunt slăbuț, palid și am vorbit pri mul. Îmi place să povestesc, să folosesc cuvântul porto cală și să i-o iau înainte la toate. Otto mă privește, mă as cultă și mă înțe lege. Ne-am născut la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și-a făcut spume la gură à propos de indiferenți. Greșiți domnule președinte, nimeni nu mai este indiferent În țara asta, pentru că nu-l lăsați. Ceea ce s-a Întâmplat În 18-19 noiembrie este Revoltă nu indiferență, remarcați bine. Este revolta tăcută a românului chinuit până la sânge de experiențele de 14 ani de zile ale tuturor guvernanților, În cârdășie cu toate organismele externe interesate În distrugerea noastră. Așa se apără românul : pe tăcute. Așa că nu mai Îndrăzniți să-l mai admonestați prin
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-se la vale, zguduind pământul. Cerboaica ar fi vrut să aibă iarăși în față marea de la Vama Veche, să pășească leneș, răscolind nisipul mai puțin fin decât la Mamaia, însă mai plăcut jucându-și umerii în mers, nepăsătoare, dar pășea tăcută și temătoare, cu umerii lăsați, îmbătrânită și ea, ca soacră-sa. Unde mergeți? Nu-i voie! De lângă ghereta de scânduri se desprinse o santinelă. La câmp, la grâu. Măcar paiele să le strângem, îi explică bătrâna, și-ntr-adevăr ceea ce o uimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe tata l-am visat. Mai întâi fiica mea, căreia i-a spus că ne-a dezlegat, dar că aceia sunt tare răi. Eu l-am visat a doua noapte stând într-un chaiselong pe un câmp, cu bunica alături, tăcută. Tata era într-o pijama ruptă, iar picioarele de sub genunchi nu mai erau decât două cioturi sângerânde. Când l-am văzut așa, m-a săgetat o durere în inimă și m-am repezit să-i pun picioarele unul peste altul
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
interesat să învețe. S-a integrat bine și de fiecare dată când cineva are nevoie de ajutor, nu are vreo rezervă în a-și oferi sprijinul. „Tuta”, adică Georgeta, care tocmai a intrat în birou, este o femeie elegantă, destul de tăcută, dar în ansamblu, o colegă pe care te poți baza. 45 de ani, divorțată, doi copii mari. De când o știu eu - și sunt câțiva ani buni la mijloc - n-a întârziat niciodată cu lucrările, nu a lipsit nemotivat de la serviciu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
plăcea să-și spună. Că și-o pierduse. Deși, uneori, nu era prea sigur. Dar prefera această variantă. Ori pe cea a destinului care îi jucase o farsă mizerabilă. Singurătatea îi devenise un fel de bună prietenă. De fapt, unica. Tăcută, credincioasă, și supusă. Se putea baza pe ea. Nu-i era teamă că ar putea să o piardă, să-l trădeze ori să-i reproșeze ceva. O regăsea în orice moment, în fiecare ungher al casei. Uneori îl privea blând
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]