1,062 matches
-
întorcând spatele dușmanului - era mai ales chinuit de un soi de resentiment sumbru împotriva destinului care se încăpățâna să-i joace feste. Mai întâi de toate, în confuzia bătăliei duse de ariergardă în fața Aurelianei, îl pierduse pe Kayuk, trecut prin tăișul săbiei de un catafract; un lucru și mai grav era că băiatul fusese ucis în vreme ce încerca să ducă la adăpost carul unde, din ordinul său, stivuise o mare parte a prăzii sale: aur, bijuterii, veselă și unelte, țesături de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el. Nu încăpea nici o îndoială; el era motivul mâniei lor și lui îi erau destinate sunetele nearticulate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa în urmă o oglindă sferică. Tigroaica se oglindea în ea micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca un neant (p. 26-27). Sunt păreri care contravin tinereții sale socialiste, ba chiar democratismului poporanist ori tenacității sale. Nu este exclus ca în aceste aforisme contemplativul oriental (armean) să se răzbune pe burghez-adaptatul Ibrăileanu. Sunt câteva aforisme în care tăișul inciziei se apropie de pesimismul mizantrop al lui La Rochefoucauld. Criticul relevă egoismul și micimea omului, care nu e interesat decât de binele său ("Toți oamenii doresc un lucru simplu, naiv, logic: ca universul întreg să se comporte astfel, încît
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
țipenie de om. Câteva pufoaice veneau la vremea cositului, coseau iarba dintre cele două fâșii și apoi dispăreau. Niciodată nu răzbătea de acolo nici un glas. Oamenii păreau muți, iar coasa ce foșnea prin iarbă nu se auzea nici ea, de parcă tăișul ei ar fi fost Învelit În cârpe. Sau ca și cum iarba pe care o coseau ar fi fost din câlți. La vremea secerișului, babulea Tatiana Începea să se agite. Strângea prin casă tot ce apuca și, la lăsarea serii, luând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de-a repeta, precizez: nu armatele rusești au Întors pozitiv soarta războiului...!! Fără introducerea masivă de armament american astăzi - Rusia - era una din provinciile Imperiului Nazist German!! Cucerirea lumii se contura...!! Vis de mareție...!! Ah politica asta, sabie cu două tăișuri...!! Până mai ieri, pericolul nazist german, astăzi pericolul comunist...!!” „În mod sigur, lumea liberă nu se va lăsa prea ușor amăgită...!!” - afirmă Nando convins de ce spune. Tony pavone nu se putu apține. „După câte Îmi amintesc se svonea la derută
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apăra aruncând vina pe alții...!! Dacă renunța la barăci, planul de producție În perioada iernii era ratat, iar muncitorii lui să-și caute de lucru În altă parte producând o serioasă degrigoladă În activitatea lui profesională. Din moment ce sabia avea două tăișuri, urma so manevreze cu suficientă precauție.Bolborosi cu vocea sugrumată de emoție. De acord. Mâine dimineață aduc o parte din bani iar la primirea barăcilor restul...! Ai altă propunere...?” „Mai Încape discuție? Întodeuna am avut Încredere În cuvântul tău...Cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
al longevității era distracția divină. Puteai aprecia distracția lui Dumnezeu dacă aveai În vedere formarea de modele ce aveau nevoie de timp pentru a se dezvolta așa cum se cuvine. Sammler Îi cunoscuse pe bunicii Angelei. Fuseseră ortodocși. Aceasta dădea un tăiș straniu familiarizării lui cu păgânismul ei. Pe undeva se Îndoia că acești evrei se potrivesc cu acest primitivism erotic, roman, voodoo. Punea sub semnul Întrebării ideea că eliberarea de sub Îndelungata disciplină evreiască, instrucția ereditară pentru controlul legiuit, se putea obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ne înveșmântăm în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre abis mai aștept să vină un secol uituc vom reînvăța că toate ușile se deschid întâi ciocănind ușor apoi cu mâna capul deține altă întrebuințare în lumea de drept a celor drepți și vom afla cândva că nu e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu mai eram magistrat), îmi pare rău că mi-e dat să vă cunosc într-o asemenea împrejurare. Vorbirea lui părea sinceră, poate chiar era în clipa aceea, glasul suna ca o bunăvoință, dar după câteva minute deveni ferm, cu tăișuri, fața îi era ușor severă. Începusem să pricep înaintea cui mă aflu. E adevărat, n-am fost supus nici unei molestări, numai că frazarea trecuse de zona politeții într-o marginalitate abia precaută, și-mi păru rău, nu pentru mine ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alături de noi, împreună cu fiul lui, o detestabilă secătură de vreo doisprezece ani, desculț, cu degete murdare și privire piezișă. Nici nu străbătuserăm bine trei mile când doi călăreți înfășurați în văluri albastre năvăliră în fața noastră, ținând în mâini pumnale cu tăiș curbat. Ca și cum n-ar fi așteptat decât un semnal, catârgiul și fiul lui o porniră tiptil, dar repejor, pe coastă la vale. Bandiții se apropiară. Văzând că aveau de-a face cu un singur bărbat care trebuia să ocrotească două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urlă pretinsa cerșetoare cu glas bărbătesc. Zeruali făcu întocmai. — Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva minute mai târziu, pe drumul acela de munte nu mai erau deât un cal nerăbdător, doi bărbați nemișcați și un jungher cu tăișul curb. Încet, foarte încet, începură să se miște. Atacatorul de pe drum îl ajută pe Zeruali să se ridice, apoi îl duse pe jos, departe de drum, între stânci, așa cum o fiară își cară prada în colți, și se făcu nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
implacabil. Pila străpungeau scuturile de lemn ale germanilor, barbarii aruncau scuturile și rămâneau fără apărare în labirintul de frânghii și vârfuri ascuțite. Încercau să scape din capcană, se împotmoleau în noroi și dădeau peste castrapila, pradă scuturilor soldaților. Sfârșeau sub tăișul lor. De sus, cei doi bărbați ascunși în spatele stâncii văzură venind alți barbari care strigau și își roteau armele deasupra capetelor. Ca să evite scuturile și castrapila, se deplasau pe exteriorul pâlniei. Săreau peste cadavre și peste membrele tăiate și împrăștiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alb, care zburau prin aer, duse de vânt. În cele din urmă, se arătă Ausper, care ridică un deget descărnat și, fără să rostească un cuvânt, îl îndreptă spre inima lui Valerius, apoi dispăru. Atingerea degetului pe piept fu ca tăișul unui pumnal. Îngrozit, îl strigă pe Lurr, lipindu-se de trupul calului. Apoi o strigă pe Velunda. În clipa aceea, Lurr ieși din pădure, veni spre Valerius, apoi se întoarse și dădu să o pornească din nou spre pădure; alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Julius Civilis vrea să spună că nu a acceptat să se alieze nici cu Vitellius, nici cu Otho. — I-am trimis înapoi pe ambasadori. I-am rugat să-i zică lui Vitellius că mă voi gândi la propunerea lui. Încercă tăișul lamei cu un deget și continuă s-o ascută. — Ți-au adus bani și multe daruri - Maktor puse câte o bucată de pâine lângă vasele cu mâncare. Nu-i voi fi credincios și loial unui om vrednic de dispreț, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl atacă. Prin fantele pentru ochi, îl văzu pe Flamma apropiindu-se. Nu reușea să-i vadă tot corpul, ci doar coapsa și gamba stângă, pline de sânge. Imediat îndreptă sica spre coapsă. Flamma se dădu înapoi, ferindu-se de tăișul armei. Zornăitul solzilor de pe manșonul lui Valerius îl avertiza că mișcările acestuia deveneau tot mai rapide. Sări în stânga, rotindu-se. Atinse cu spatele scutul lui Valerius și continuă să se rotească, până când ajunse în poziția inițială, apoi încercă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luptă se adăugau festivitățile Saturnaliilor; războiul transformase sărbătoarea în adevărate bacanale. Curgeau râuri de vin, se devorau munți de mâncare, peste tot erau oameni care se împerecheau, vrând parcă să se bucure de toate plăcerile vieții înainte de a sfârși sub tăișul vreunei săbii. Luptele cele mai sângeroase se dădură la Castrul Pretoriului. Flavienii erau de-acum siguri de victorie, în timp ce vitellienii se apărau cu disperare. În retragere, distrugeau casele, templele, capelele votive și altarele și ucideau pe oricine le ieșea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cuprinsă actualmente între Bonn și Marea Nordului. Germania Superior: zona sudică aflată în partea stângă a Rinului, între lacul Geneva și confluența râului Vinxtbach cu Rinul. Legatul Germaniei Superior avea reședința la Mainz. Gladius: sabie scurtă, ce permitea lovituri atât cu tăișul, cât și cu vârful. Gymnasium: termen grecesc ce desemnează locul unde au loc activitățile sportive. În epoca clasică, aici se desfășoară și activitățile didactice, muzicale și filosofice. Hoplit: infanterist grec din falangă. Strâns lipit de tovarășii săi, acest soldat aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ești Moartea Phoenixiană. Aceasta este natura lui Kâf: este o încercare de a înțelege natura umană, eliberând-o de cel mai puternic impuls instinctual, nevoia de a perpetua specia prin reproducere. Elixirul Vieții este o armă frumos înzestrată cu două tăișuri, ce elimină dintr-un foc posibilitatea reproducerii, sterilizând Subiecții, și totodată anihilează nevoia de reproducere, oferind nemurirea. în plus, insula este bogată și fertilă. Și sărăcia a fost eliminată. Toate acestea necesită o schimbare profundă a comportamentului uman, o schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o umbră printre atîtea altele. Nu-mi spunea niciodată unde se ducea. Mai Întotdeauna aducea bani sau bijuterii. Dormea dimineața, așezat drept În fotoliu, cu ochii deschiși. Odată i-am găsit un pumnal În buzunar. Era o armă cu două tăișuri, cu resort automat. Lama era plină de pete Întunecate. Pe atunci am Început să aud pe străzi povești pe seama unui individ care spărgea vitrinele librăriilor pe timp de noapte și ardea cărți. Alteori, ciudatul vandal se strecura Într-o bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că era postat lîngă intrare. Din zid se desprindea un obiect, la nici doi metri În dreapta mea. O clipă, mi s-a părut că se deplasa, Însă era doar reflexul lunii pe lamă. Un cuțit, probabil un pumnal cu două tăișuri, era Înfipt În perete. Fixa un dreptunghi de carton sau de hîrtie. M-am dus Într-acolo și am recunoscut imaginea țintuită de zid. Era o copie identică a fotografiei pe jumătate arse pe care un necunoscut o lăsase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
timpul nas În nas cu ei. El Îi numea pretendenți, admiratori sau pețitori. Oare Ulise, când se Întorsese, după atâtea peregrinări prin lume, acasă, nu găsise În fața ușii lui o ceată Întreagă de pețitori, de care a scăpat apelând la tăișul sabiei?! Armele lui Noimann erau noblețea, toleranța și diplomația... Totuși, uneori coarda plesnea. Și numărul de circ lua o turnură neașteptată. Muzica, desigur, putea liniști nervii. Și Mozart, și Ceaikovski, și Chopin, și Haydn, și Beethoven, și Bach, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
după asta Mușu, iar Zare râse din nou. Profesorul nu-l mai observă de data aceasta și deci nu-i făcu nici o observație. Începu să prezinte pe larg și pe Înțelesul copiilor inventarul acelui tumul. Descria o sabie cu două tăișuri și povestea apoi cum luptătorii traci care o purtaseră aveau obiceiul să o țină tot timpul drept În sus. Alături de veșmintele negre și de scuturile albe, strălucitoare, aceste săbii duseseră faima luptătorilor traci În toată lumea antică, de pe malurile nordice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mea - de atâtea ori criticată de dumneavoastră -, sensul expresiei (coadă de topor = trădător) nu trebuie să ne lase indiferenți. Deci baltagul este un topor cu coada mai lungă, iar barda unul cu coada mai scurtă. Sunt și diferențe de lățimea tăișului, dar acestea cred că pot fi lăsate deocamdată deoparte. Știți bine că eu nu accept lipsa de importanță a coincidențelor. Ei bine, maghiarul bard din care provine la noi bardă coincide ca formă cu românescul bard venit prin franceză din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]