1,658 matches
-
Lucrările sale nu exclud prezenta ritmului sugerat de multe ori prin atentul studiat raport formal, între plin și gol, ca și prin alternarea dreptelor și curbelor. Sculptorul vede în recursul la tradiție împlinirea cea mai fericită a spiritului modernității. Ductul tăios al liniei indică fără îndoială vocația sculptorului obișnuit să taie în planuri mari materia. Prin modul în care artistul asociază bazelor puternice un elan vertical îmbogățit ulterior de jocul decorativ al inciziilor orizontale sau de cele mai multe ori verticale, reiese dorința
SCULPTURA, BRASOV 2011 de LILIANA NASTAS BRĂTESCU în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344491_a_345820]
-
de sigur ilustre! Tiberius nu e chiar atât de naiv! Și-apoi cât poate să coste afacerea asta? O sută de mii! Douăsute de mii de sesterți! Un milion?! E o nimica pentru magnificul... -Ascută Macronius Naevius Sertorius, spuse Caligula tăios. Nu știu de ce, dar nu-mi place deloc numele ăsta al lui Hristos sau cum i-or fi zicând grecii. Nu l-am cunoscut, dar simt că deja îl urăsc. Mai rău este însă faptul că unchiul meu l-a
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
Toate Articolele Autorului tremurul apropierii în orizontul de gratii este ca o neputință cu vârfurile arcuite într-o stare de izolare un sâmbure de lumină în care se ascunde o bucată de timp înghețat în așteptarea obrazului până a devenit tăioasă ca un ascuțiș de apă regăsit într-un munte fără inimă sufletul este un copil simbolic care așteaptă-n liniște judecata trotuarelor greutatea pietrei îi pulsează în piept îl aruncă în datoria pământului în fiecare minut cineva ne mai onorează
NU EXISTĂ TIMPURI ÎN BRAŢELE TALE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348205_a_349534]
-
-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase, abătute peste întinderea de apă, uneori albastră, alteori întunecată, trezindu-ți în suflet clipe de melancolie, sau de spaimă, că nava ta imaginară, nu va mai atinge malul. La poarta inimii sale, aflată pe țărmul năpustit de valurile neliniștite ale
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
și multă vreme mai trecea până când se potolea. Acesta era blestematul de VISCORILĂ, comandantul armatelor de FULGOI, ostași cu mantale și glugi albe, care aruncau din fălci cu bulgări de zăpadă, spulberați prin aer în puzderia de fulgi țepoși și tăioși. Iar Fulgoii, biciuiți de Viscorilă, urlau bezmetici ca o imensă haită de lupi înfometați. Dar să-l fi văzut pe NĂMEȚILĂ! O namilă cât trei munți puși unul peste altul și, pe deasupra, încă trei stânci țuguiate. Purta un cojoc imens
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
se întrebă un pic iritată femeia. Înaltă, cu o figură fermă si buze subțiri, indica o fire hotărâtă și ușor ironică. Ochii verzi, pe care-i moștenise de la ea erau pătrunzători și reci. Când te priveau, simțeai cum o lamă tăioasă ți se înfige în inimă. Alma îi moștenise smaraldul ochilor, dar în ceea ce privește temperamentul, nu-i semăna deloc, iar ochii ei indicau o eternă melancolie. Mama oftă și se îndreptă către bucătărie. - Alma! Repetă a nu știu câta oară mama. Alma
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
frigul pe care am fost nevoit să-l suport, nimeni nu l-a mai îndurat, niciodată! Noroc că am împrumutat de la rudele care mă însoțeau la pescuit niște haine uscate, că altfel nu mai ajungeam sănătos acasă. Bătea un vânt tăios de trecea și prin hainele uscate, darmite prin cele îmbibate cu apă. Oricum, nu am mai reușit să mă ocup cu pescuitul în continuare, ci cu tremuratul de frig și încălzitul cu vinul adus pentru delectare pe malul Dunării, în timpul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
eventual, o faci cu asistență, fii rezervat...Ai putea să-i întristezi sau chiar să-i intrigi pe ceilalți. *** Nu intra orbește în conflicte. Vezi dacă nu cumva animalul din celălalt e slobod... *** Să nu-ți ascuți prea tare uneltele tăioase. Există și...autoaccidentări. *** Când tai un pom, omori și o...umbră. *** Omul e legat de locul natal nu pentru că acolo s-a născut, ci pentru că acolo a conștientizat-o pe Mama sa. Dacă asta s-a întâmplat în altă parte
GÂNDURI DE NOAPTE (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362015_a_363344]
-
mustind, în plus, de nuanțe ascetice: individul uman ce se întreabă asupra viețuirii sale și care află ecou în cugetarea profundă, în scrutarea onestă a temerilor ancestrale. Autorul român găsește răspuns în seninătate, în acceptare, scriind o poezie sugestivă și tăioasă, ce tulbură spiritul și nu-l lasă indiferent pe cititor. Eugen Dorcescu, poet imprescindibil și necesar, deschide, cu această carte, porțile introspecției. Trebuie doar să trecem dincolo de ele și să călătorim alături de Bătrân. *Comentariu tradus din limba spaniolă. Textul original
CORIOLANO GONZÁLEZ MONTAÑEZ, POEZIA METAFIZICĂ A LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362073_a_363402]
-
puțin gândind că poate va întâlni o fântână în plin câmp. Din loc în loc lanul de porumb era întrerupt de fâșii de pe care fuseseră tăiați cocenii și rânduiți în grămezi. Simțea o oarecare ușurare ; scăpa, pentru o vreme, de frunzele tăioase, nesuferite. Îi sporea însă teama odată intrat în cămp deschis. Cănd a mijit de ziuă, pe una din grămezi a mai cărat căteva legături de coceni supraînălțând-o. Va fi foișorul lui de observație. * Soldații batalionului de pază fac pânda de
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
eșarfă ANATOMIA UNEI BUCURII Clipele se ciocnesc puternic, Ca la biliard, Se împing într-o mecanică osândită În buzunarul timpului, bastard. Noaptea, pulsează, rană deschisă, Cresc mărăcinii tenebrelor, liniștea Își linge rănile domnișoară proscrisă Fugărită-n orice cotlon De lama tăioasă din umbra cuvintelor. Clipele ciocnite, fiecare în propriul buzunar, Sunt repede de-o mână nevăzută Aliniate pentru același desant Al geometriei mute unde geografic nu au hotar Hotarul și el la rîndu-i are traseul fixat În același buzunar. Sub cerul
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
am plecat. Ce a urmat după aceea nu putusem anticipa, fiindcă nu a fost simplu deloc. Când am ajuns la fata scriitorului Diamandi și i-am spus despre ce este vorba, dânsa m-a primit foarte rece și a fost tăioasă din capul locului, răspunzându-mi: „Domnule Bălan, vă spun categoric că nu pot fi deloc de acord cu reeditarea cărții despre Iisus. Să știți că eu sunt profesoară de liceu, că predau socialism științific și că niciodată nu am fost
AM AVUT NOROCUL SĂ-L CUNOSC PE CEL MAI MARE CRISTOLOG ROMÂN: STERIE DIAMANDI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364758_a_366087]
-
așa ceva? Cine se îngrijește în permanență de curățenia sufletului său, se înalță constant înspre Dumnezeu. Cine nu se preocupă de sufletul său, se îndepărtează în fiecare clipă de Dumnezeu. Veți întreba probabil: și ce se întâmplă mai departe? Concluzia este tăioasă și nu are alternativă: orice îndepărtare de Dumnezeu duce implacabil la suferință și la moarte. Și la cea fizică dar și la cea veșnică. Viața seamănă cu un munte de cucerit și omul are în față numai două drumuri: unul
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
Literatura > Beletristica > NEVĂZUTA MEA PIATRĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului nevăzuta mea piatră Iar pietrele tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere, iar cuvinte ne mor născute prematur. Iubito
NEVĂZUTA MEA PIATRĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366510_a_367839]
-
de gând.Leonid Iacob... VI. NEVĂZUTA MEA PIATRĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016. nevăzuta mea piatră Iar pietrele tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere, iar cuvinte ne mor născute prematur. Iubito
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
nevăzuta mea piatră, prinde-mă între oasele tale și dă-mi sufletul cuvintelor ca să le sădesc în pietrele vii. Leonid Iacob ... Citește mai mult nevăzuta mea piatrăIar pietrele tacmolfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânseși, din diagonalele lumii,aduc muchii tăioase, zimțatecu care tăiemlutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri.Atunci devenim și noi pietreobosite de atâtea tăceri.Durerile noastresunt nervuri desenateîn mușchi-mpietrițide-atâta ne-nțelegere,iar cuvinte ne mor născute prematur.Iubito,tu nevăzuta mea piatră,prinde-mă între oasele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
pese Că mai sunt și-alte mirese. CUVINTE INTERZISE Se rostogolesc anarhic cuvinte, Din gânduri ce nu au fost încă rostite La ceasuri de veghe și așteptare, Sub cerul, prea sumbru, lipsit de culoare. Născute din infi nitele vise Cuvinte tăioase, de legi interzise, Vegheate sunt de o stea căzătoare Mult prea temătoare că Terra dispare. Veșnic bulversate de idei marxiste Țările corupte, imperialiste, S-au impus prin forță, nu au remușcare, Peste continente fără apărare. INIMI ȘI SUFLETE Suflete pribege
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
ascuțitul baionetelor, cu “scăpăratul” plachielor, pintenilor și cărâmbului cizmelor pe caldarâm și asfalt, mârâitul și lătratul fioros al câinilor lupi cu botnițe și ținuți deocamdată în lesă, cu dislocarea din caldarâm a pietrelor de pavaj pentru a se opune forței tăioase a apei împroșcate de tunurile pompierilor, cu scuturi împrăștiate și bastoane aruncate în capul bine “bumbăcit” al manifestanților, cu fețe tumefiate și însângerate, nasuri sparte ... Ca și pe continentul european, la francezi, când mișcarea hippyotă nu mai avea în anii
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
Literatura > Proza > DOMNIȘOARA IULIA-3 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trecuse luna octombrie și noi învățaserăm să citim bine, chiar dacă mai bâlbâiam uneori silabele. Dar a venit luna noiembrie cu ploile tăioase ca briciul și vântul nemilos, ce înfuleca lacom frunzele de pe crengi. Într-o luni din ultima săptămână de noiembrie domnișoara Iulia nu a mai intrat în clasă dimineața la ora opt fix, cu catalogul sub braț, așa cum îi era obiceiul
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
format în ambianța simbolismului francez. Simbolul la el înfățișază cauza relativei obscurități. Exemplu poate fi poezia „Între două nopți”, o dramă metafizică, unde caută divinul prin săparea mai adâncă în odaie lui, care este cămara sufletului: Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vântul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe, sub pământ. Afară bătea ploaia. Afară era vânt. Am aruncat pământul din groapă pe fereastră Pământul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
verbelor își încordează arcul hyperionic dintre «floarea de tei» a gândirii abstracte din «Semn 1» - Plutea o floare de tei / în lăuntrul unei gândiri abstracte / deșertul se umpluse cu lei / și de plante. Un tânăr metal transparent / subțire ca lama tăioasă / tăia orizonturi curbate și lent / despărțea privirea de ochi / cuvântul, de idee, / raza, de stea / pe când plutea o floare de tei / în lăuntrul unei gândiri abstracte (SOrd, II, 239) - și gândirea „întâlnirii celor două“ cuvinte sfinte ale limbii române (Eminescu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
cont de funcții și vă rog să mă credeți, în casa aceea veneu oameni de foarte mari funcții și titluri. Cu cît știa că titlul este mai mare cu atîta îi umilea mai mult, prin vorbe foarte frumoase, dar foarte tăioase: “te rog să-mi iei pungă de gunoi să mi-o duci jos, te rog să-mi aduci un pachet cu țigări, te rog să ... ”, însă în felul ei a avut mulți admiratori și foarte multă lume nu scotea un
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]
-
al timpului, o filă de istorie cotidiană, scrisă cu „cinste și gramatică” - după cum îi place lui Lazăr Lădariu să-l citeze pe ilustrul gazetar Caragiale (despre care nu știu de ce vorbim atât de puțin, deși a avut o pană extrem de tăioasă, estompată, desigur, de celebrul său contemporanr și prieten, Mihai Eminescu - și, de fapt, în epocă, vom mai găsi gazetari puternici între scriitori, precum Vlahuță, Delvrancea, Arghezi mai târziu etc...). Mai ales în timpul nostru, și mai ales în Ardeal, și în
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352371_a_353700]
-
și frumuseții divine. Tabloul toamnei înfățișează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în „Valsul de Adio” a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate ce par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere cu umbra
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
aveți și cumpărați repede până nu se epuizează stocul! Sunt emisiuni la care, privind, mi-aș pierde respectul pe care îl mai am față de mine însumi. Talk-show-uri în care se în care fiecare participant este încurajat să dea o replică tăioasă preopinentului, ceea ce echivalează cu incitarea unei părți împotriva celeilalte, parteneri de dialog din partide politice diferite care ajung să se considere dușmani personali, ajung să se certe ca la ușa cortului, își pierd total respectul unul față de celălalt, confirmând odată
VREMURI GRELE de ION UNTARU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351333_a_352662]