1,130 matches
-
amplu argumentat, privind deficiențe de stabilire a textului în edițiile de până la el. Ca traducător, realizează în 1997, în colaborare cu Sanda Diaconescu, transpunerea din limba franceză a unui eseu istorico-juridic al lui Leontin Jean Constantinescu, Chestiunea Transilvaniei. Alte texte, tălmăcite din Caietele lui Emil Cioran, au rămas în paginile „Jurnalului literar”. Ediții: Hortensia Papadat-Bengescu, Arabescul amintirii, pref. edit., București, 1986, Omul care a trecut, pref. edit., București, 1991, Logodnicul, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1997, Ciclul familiei Hallipa, I-II
STAMATIADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
Shelley și George Gordon Byron, romane de Walter Scott, Joseph Conrad, A. J. Cronin și, în special, din proza lui Graham Greene, de care l-au legat relații de prietenie și o susținută corespondență, încă inedită. Din spațiul american a tălmăcit îndeosebi opere din clasicii Mark Twain și Herman Melville, dar și scrieri ale unui autor SF precum Ray Bradbury (451ș Fahrenheit). A mai tradus (uneori în colaborare) și din alte literaturi, de pildă flamandă (în antologia Nuvele din Flandra sau
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
confruntați cu vicisitudinile istoriei, protagonistul refugiindu-se în „turnul de fildeș” al renumitului institut și muzeu. Ambivalența situațiilor, limbajul aluziv incluzând citate literare, reflecții, jocuri de cuvinte, caracterul deschis al narațiunii constituie dificultăți notabile pentru un traducător. S. a mai tălmăcit, din franceză, romanul lui Georges Bataille Albastrul cerului (1996), precum și o masivă carte de memorii ale Ninei Berberova, Sublinierea îmi aparține (2000), mărturie a agitatei vieți a scriitorilor ruși în preajma revoluției din 1917, dar și din perioada emigrației, între ai
STANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289875_a_291204]
-
Transilvaniei” și „Luminătoriul”. În „Foaia pentru toți” va include mult folclor și traduceri din literatura universală. Paralel cu munca la redacție, continuă să se preocupe de editarea volumelor din „Biblioteca pentru toți”, difuzând literatură română și universală, folclor, știință popularizată, tălmăcind el însuși din Bernardin de Saint-Pierre, Hans Christian Andersen, Al. Dumas-fiul, Catulle Mendès, Jules Lemaître, François Coppée, Anatole France, precum și din autori francezi în vogă: Adolphe Philippe D’Ennery, Ernest Legouvé și Jules Janin. Transpunerile vădesc anumită dexteritate literară și
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
lui Ș. sunt totuși cărțile tălmăcite. Printre transpunerile în românește din alte literaturi figurează scrieri de Goethe, Thomas Mann, Franz Kafka, Heinrich Böll, Willi Bredel, Eugen Ionescu, Karl May, Arnold Hauser, Siegfried Lenz, Jan Petersen, Luise Rinser. Din românește a tălmăcit opere de M. Blecher, Ioan Slavici (în franceză), N. Filimon, I. L. Caragiale, B. Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Gherasim Luca, Zaharia Stancu, D. R. Popescu, V. Voiculescu, Nicuță Tănase (în germană). Scriitori maghiari din România au fost transpuși
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
scripturistic, oferite chiar de text, pentru a încerca o altă explicație decât cea strict mitologică, care nu poate fi decât parțial satisfăcătoare. Să vedem mai întâi fragmentul în cauză (15, 14): Cine‑i acesta sau cu a cui putere lucrează? Tălmăcește‑ne‑o, Pavele! „Venirea lui este prin lucrarea Satanei, ne‑o spune Pavel, cu puteri, cu semne și minuni mincinoase.” (2Tes. 2,9) Aceste cuvinte lasă să înțelegem că Satana se folosește de el ca de o unealtă și că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ioan, al căror sens nu îl poate înțelege cel care nu s‑a plecat la pieptul lui Isus și nu a primit de la el pe Maria de mamă. Mai este oare nevoie să spunem câtă pricepere ne trebuie pentru a tălmăci cu vrednicie cuvântul așezat în vistieria tablelor de lut? [...] Ca să putem tălmăci această evanghelie cu fidelitate, ar trebui să putem spune într‑adevăr: Noi avem gândul lui Cristos” (SC 120, trad. fr. C. Blanc). . Vezi A. le Boulluec, La notion
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a plecat la pieptul lui Isus și nu a primit de la el pe Maria de mamă. Mai este oare nevoie să spunem câtă pricepere ne trebuie pentru a tălmăci cu vrednicie cuvântul așezat în vistieria tablelor de lut? [...] Ca să putem tălmăci această evanghelie cu fidelitate, ar trebui să putem spune într‑adevăr: Noi avem gândul lui Cristos” (SC 120, trad. fr. C. Blanc). . Vezi A. le Boulluec, La notion d’hérésie dans la littérature greque, IIe‑IIIe siècles, Paris, 1985, t
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
specifice mai degrabă unui jurnal mai extins sau gazetăriei (de unde au și fost selectate unele) decât prozei scurte. S. a fost și un redutabil traducător, activitate ce datează din 1910, când la solicitarea soțului mamei sale, Jean Boniface Hétrat, a tălmăcit câteva povestiri din Voltaire, apărute fără semnătură în broșuri ale colecției „Biblioteca «Minerva»”. Urmează o lungă serie de transpuneri din scriitorii ruși, întâi în periodice, apoi în apariții editoriale, unele postume - Gleb Uspenski, Lăcustele (1924), A. P. Cehov, Dragostea (1926) și
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
multe ediții între 1950 și 1992. A mai transpus sau numai a stilizat din literatura din Iugoslavia (câteva culegeri de folclor, proză de Branko Ćopić), din literatura cehă (Vladislav Vancura) ș.a. Doar reprezentate sau rămase în bibliotecile teatrelor sunt piesele tălmăcite de S. - Gelozia de M.P. Arțâbașev (Craiova, 1927), Profesorul Storițân de Leonid Andreev (jucată la Iași și București, în 1939-1940), Bătrânețe zbuciumată de L. Rahmanov, Ilia Golovin de S. Mihalkov, Cartoforii de N. V. Gogol, înscrise în repertoriul Teatrului Național din
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
literatură cu traducerea în versuri, din grecește, a tragediei Ahil de Athanasie Christopoulos (1843). Din aceeași limbă mai transpune scrieri istorice aparținând lui Dionisie Fotino și notele de călătorie De la Tobolsk până în China ale spătarului Nicolae Milescu (1888). A mai tălmăcit poeme și piese de teatru de Voltaire (Zaira), Lamartine (Moartea lui Socrat), Milton (Din Paradisul pierdut), Molière (Mizantropul), Byron (Visul lui Lord Byron, în „Foiletonul Zimbrului”, 1855), Alfred de Musset (Namuna, în „Revista Carpaților”), Racine (Athalia și Phedra), Corneille (Horațiu
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
lui G. A. Bürger (Istoria și întâmplările baronului de Miunhausen) și ale lui M. G. Saphir (Cartea vieței și cenzorul ei, 1855, Piatră prețioasă, 1857). În „Revista Carpaților”, unde schițează o istorie a poeziei, după Edgar Quinet, îi apar versuri tălmăcite din poetul ceh K. J. Erben. Dar S. e și un asiduu susținător al literaturii autohtone. Supraveghează apariția unor opere ale lui D. Bolintineanu și Dimitrie Cantemir, prefațează scrieri aparținând lui Gr. H. Grandea, Dimitrie Petrino, Carol Scrob. Stăruind asupra
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
La 23 august 1834 are loc cea dintâi reprezentație, cu piesa Mahomet sau Fanatismul de Voltaire, în traducerea lui Heliade. Îngrijindu-se de repertoriu, membrii societății au făcut numeroase traduceri din dramaturgia universală. Foarte apreciat era Molière, din care se tălmăcește intens: I. Em. Florescu (Amorul doctor), C. Aristia (Silita căsătorie), C. Rasti (Vicleniile lui Scapin), I. Voinescu I (Doctorul fără voie), I. Ghica (Precioasele), Heliade (Bădăranul boierit), Grigore Grădișteanu (George Dandin sau Bărbatul cornat în părere), I. Roset (Zgârcitul). Din
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
Grădișteanu (George Dandin sau Bărbatul cornat în părere), I. Roset (Zgârcitul). Din Corneille s-a transpus Eraclie, împărat al Răsăritului (I. Roset), din Voltaire se traduce Alzira (C. Aristia), iar din Schiller Intriga și amorul (I. Câmpineanu). S-au mai tălmăcit piese de Goldoni (Văduva vicleană, transpusă de C. Moroiu), Alfieri (Virginia, în versiunea lui C. Aristia), Lesage (Crispin, rival stăpână-său, tradusă de Ștefan Burchi). Un autor preferat se pare că era și August von Kotzebue, din care transpun I.
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
rival stăpână-său, tradusă de Ștefan Burchi). Un autor preferat se pare că era și August von Kotzebue, din care transpun I. Nițescu (Ștefu nerod), Iancu Văcărescu (Grădinarul orb sau Aloiul înflorit), G. Munteanu (Încurcătura). Din alți autori au mai tălmăcit, fără a le indica numele, E. Winterhalder și Șt. Burchi. Numărul mare de versiuni românești din piesele străine se datora concepției potrivit căreia actorii se pot forma îndeosebi la școala unor lucrări de valoare recunoscută. Pe de altă parte, în
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
a fost secretar 353), le împărtășește opțiunile, convingerile și planurile și nimerește, în 1746, în urma unei conspirații descoperite de austrieci, în temnița din Milano. Știa italienește și nemțește, manevra foarte bine slavona, greaca și, verosimil, latina și în pușcărie va tălmăci, lăsând o traducere a Vieții Sfinților Varlaam și Ioasaf, o tălmăcire a unui compendiu de istorie universală și o transpunere a Faptelor lui Scanderbeg. S-a stins probabil în temniță (în 1764 era încă acolo) într-un an pe care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din pravilele ecleziastice ce și din legile civile? Textul asupra căruia aș vrea să mă opresc în continuare este Pravila mică, tipărită la Govora în 1640, dar înainte de aceasta aș vrea să remarc îndelungatul efort al oamenilor Bisericii de a tălmăci în românește (după ce mai înainte le utilizaseră în înveliș slav, fragmentele de pravilă păstrate în manuscrisele slavone fiind doveditoare în acest sens; la fel „articolele” tipărite de sârbul Moise, la Târgoviște, la sfârșitul unui Molitvenic), cărți cu conținut juridic, dublu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în anul 1610, de popa Toader din satul Râpa de Jos - Bistrița 201, și fragmentul de pravilă, datând probabil din secolul al XVI-lea (Fragmentul Ghibănescu) 202. în Moldova, către mijlocul primei jumătăți a secolului al XVII-lea Eustratie Logofătul tălmăcește după Malaxos 203, Harmenopoulos și Matei Vlastaris, un codice de legi numit Pravila aleasă. Textul (în care, lângă numeroasele articole cu caracter ecleziastic, se află și prevederi de drept civil și penal) era gata încă din 1632, dar va rămâne
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va rămâne în manuscris. Literatura juridică în românește avea o tradiție bine consolidată, când, în 1640, Matei Basarab a poruncit (și a finanțat) să se tipărească la Mănăstirea Govora (meșter fiind Meletie Macedoneanul, emisar al lui Petru Movilă) Pravila mică tălmăcită de Mihail Moka. Călugărul oltean de la Mănăstirea Bistrița a lucrat pe o compilație din nomocanoanele bizantine (asemănătoare cu cartea pomenită a lui Malakos, dar nu identică). Pravila (cu destule dispoziții ce sancționau pricini laice), numită „direptătoria de lége”, având adică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
neîncetând să moralizeze, căci acest tip de scriere de evaziune a avut întotdeauna niște valențe compensatorii care au acționat și la nivel estetic, și la nivelul constructelor imaginarului). în Cuvântul de îmblare pre la munci, text vechi în literatura noastră (tălmăcit din slavă, dar restituind categoric un original grecesc; copiat de popa Grigorie din Măhaci în sbornicul său 514), Sfânta Fecioară îi găsește în Iad, cufundați în râul de foc până la brâu, pe cei „carii n-au ascultat de tată-seu și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
colaborează cu publicistică Gala Galaction, Ion Minulescu, C. Daicoviciu, Ștefan Voicu, Grigore Bugarin. Se acordă spațiu și unor traduceri din opera lui Ovidiu, realizate de Șt. Bezdechi, din poezia lui H. Heine, în transpunerea lui I. Costantinescu-Delabaia, în timp ce Ion Gherghel tălmăcește din scrierile lui Goethe, Al. T. Stamatiad din lirica japoneză, iar Corneliu Albu din poezia lui Petőfi. Numărul 2-3/1941 are un supliment literar consacrat Italiei, unde sunt găzduite, ca și în alte câteva numere din anul următor, versuri de
SOCIETATEA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084]
-
încercări de a fixa în scris versuri românești (1620-1623), Cele dintâi versuri românești în metru antic. Tot Nicolae Sulică traduce, după intermediar, Prințul de Rabindranath Tagore. Apar, de asemenea, versiuni din proza lui Giovanni Papini, August Strindberg, Jean Montaigne. Se tălmăcesc în limba latină poezii de Mihai Eminescu, George Coșbuc, Octavian Goga, Grigore Alexandrescu, St. O. Iosif. Este reprodus un fragment din Istoria românilor în chipuri și icoane de N. Iorga. Revista mai cuprinde recenzii, traduceri în limba franceză, versuri populare
SOIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289776_a_291105]
-
Păcuraru, Eugen Uricaru, Ioan Nistor, Ilie Sălceanu ș.a. O biografie a lui Aleksandr Soljenițân (cu prezentare și traducere de Al. Pintescu), eseul lui Mircea Eliade Patanjali și Yoga, transpus de Paul Emanuel Silvan, poezia Întoarcerea în patrie de Friedrich Hölderlin, tălmăcită de Ștefan Aug. Doinaș și Virgil Nemoianu, un fragment din romanul Moarte pe credit de L.-F. Céline, tradus de Maria Ivănescu, versuri de Carlos Drummond de Andrade, în versiunea lui Dinu Flămând, completează sumarul revistei, care mai cuprinde articole
SOLSTIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289789_a_291118]
-
pe Faust care caută răspunsul, cercetând originea, Începuturile lucrurilor (Goethe, Faust, IĂ: La Început a fost Cuvântul. Mă și opresc. Cine m-ajută să fac pasul? Cuvântul? - Nu pot să-l prețuiesc atât de mult! Altfel va trebui să-l tălmăcesc Dacă de spirit eu ascult. Stă scris: La Început a fost Ideea. Dar cântărește bine-ntâiul rând, Ca pana să nu fugă, slove goale așternând. Ideea e, ce-nfăptuiește și creează totul? Ar trebui să scriu: La Început a fost
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ținea totul ascuns în coada măturii. Turnuri de acest tip sunt evidente și în Metamorfoza, O jumătate de om, Încercare de sinucidere, Prin foc și pară, ultima fiind cea mai izbutită. Ca traducător, S. are o activitate mai bogată. A tălmăcit (în colaborare) din Feodor Gladkov, Lev Kassil, Móra Ferenc, Aleksandr Ceakovski, Hans Leberecht, Herbert Nachbar, Aleksandr Iakovlev, Sigurd Hoel. SCRIERI: Primăvara lui Crișan, București, 1949; Minunatele isprăvi ale lui Păcală, București, 1950; Prin foc și pară, București, 1971. Traduceri: Feodor
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]