556 matches
-
fost așa de mari încât la încheierea păcii, în Constanța rămăseseră numai 60 de case. A fost distrusă și localitatea Medgidia, care a devenit oraș după 1853-1854, când autoritățile musulmane au adus aici, peste populația autohtonă, numeroși locuitori de origine tătară. Altă localitate distrusă a fost orașul Tulcea. Pentru repopularea lui au fost aduși aici de către guvernul otoman locuitori creștini din Prislava. Abia după înfrângerea Turciei în războiul ruso-turc din 1828-1829, Poarta Otomană a admis crearea unor forțe militare permanente în
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
(sau Hagi Ghirai I, în tătară crimeeană:I Hacı Geray, sau Melek Hacı Geray, în litere arabe: ۱خاجى كراى, în turcă: I. Hacı Giray, în polonă:Hadży Gerej 1396? -1466) a fost un han tătar, fondatorul și cel dintâi conducător al Hanatului Crimeii (Kârâm Yurtu) (1426-1456
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
Sudakului. Urmașii acestuia, au adoptat în cele din urma credința islamică sunită împreună cu întreaga Hoardă de Aur în prima jumătate a veacului al XIV-lea, în vremea hanului Uzbek. Până la finele secolului al XIV-lea mai multe uniuni de triburi tătare conduse de familiile Șirin, Barân,Argân, Kâpceak etc obișnuiau să se oprească în mod periodic , mai ales, să ierneze în Crimeea. Originea lui Hadji Ghirai nu este clară. Din sursele diverse reiese cu anumită certitudine că era un „ak süyek
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
fratele lui Hadji Ghirai. Baș Timur sau Taș Timur, prinț tătar venit din Hoarda de Aur, a stăpânit o vreme în Crimeea, unde a și bătut monede-dirhami , în anii 1394-1395. În prima jumătate a secolului al XV-lea câteva triburi tătare - șirin, hongurat și barân, au emigrat spre vest, de a lungul coastei Marii Negre și în Crimeea. Ele au ajutat pe Devlet Berdi și pe Ulugh Muhammad în încercările lor de a controla teritorii din ceea ce a fost Hoarda de Aur
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
și le-a impus acestora la 13 iulie 1434 un acord prin care îi recunoșteau suzeranitatea și acceptau să-i plătească o mare răscumpărare în schimbul ostaticilor și prizonierilor. Și totuși Hadji Ghirai încă nu era acceptat de toți șefii triburilor tătare locale și nu a putut să-și mențină multă vreme hegemonia în Crimeea , fiind nevoit să fugă în Lituania. În trecut aliată cu Hoarda de aur,Caffa se afla în relații încordate cu tătarii crimeeni și plătea hanului tribut anual
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
Ali pașa care devenise, la începutul anului 1711, conducătorul eyaletului Bosniei; Yörük Hasan pașa comandantul eyaletului Urum; Sirke Osman pașa comandantul eyaletului Karaman etc. Armata otomană a staționat două săptămâni la Isaccea deoarece acolo s-a realizat joncțiunea cu trupele tătare și cele suedeze, conduse de Carol al XII-lea. La 27 iunie, hanul tătarilor din Crimeea, Devlet Ghirai al II-lea (1708-13), a sosit în tabăra otomană împreună cu armata sa. Marele vizir i-a trimis pe tătari, ca o avangardă
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
de sate - întindere nu prea mare eronat comparată în vremea noastră cu o marcă de hotar germană (mult mai întinsă). În jurul stăpânirii de pe râul Moldova legată prin pasul Prislop de Maramureș, s-au unit și alte formațiuni eliberate de sub stăpânirea tătară, probabil de pe valea Moldovei și de pe cea a Bistriței - cum ar putea fi chiar Câmpul lui Dragoș care poartă numele Descălecătorului. Deschisă și spre sudul aflat tot sub stăpânirea maghiară - de vreme ce în martie 1347 aceasta reînființează aici episcopia Milcoviei, formațiunea
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
devastarea Regatului Ungariei de către tătari. În bătălia de la Liegnitz europenii au suferit o înfrângere majoră, lupta încheindu-se cu distrugerea aproape în întregime a forțelor europene, precum și cu decapitarea ducelui Sileziei, totodată regent al Poloniei. Invazia spre vest a forțelor tătare a fost însă oprită de moartea subită a marelui han tătar, deși tătarii au mai efectuat scurte incursiuni în Polonia în anii 1259, 1286 și 1287.
Bătălia de la Liegnitz () [Corola-website/Science/323625_a_324954]
-
sa ca sultanul Baiazid să fie prins viu. Bătălia a început cu un atac violent al forțelor otomane, care a fost întâmpinat de valuri de săgeți lansate de arcașii călare ai lui Timur. Baiazid a făcut greșeala să dispună cavaleria tătară în primele rânduri ale armatei sale. Tătarii și spahiii proveniți din beilicurile anatoliene au dezertat și au trecut de partea mongolilor. Baiazid, care se afla în centrul frontului, s-a trezit înconjurat de dezertori, ambele aripi ale armatei sale fiind
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
1224, prin care Sibiului i-au fost conferite o serie de drepturi și privilegii de natură economică și social-politică. Ca urmare a dezvoltării urbane, au fost amplificate fortificațiile care s-au extins înspre nord-est, înglobând și actuala Piață Mică. Invazia tătară din 1241-1242 a demonstrat că sistemele de fortificații existente în Transilvania se aflau într-un stadiu incipient și nu puteau face față asediilor. Pentru a crește capacitatea de apărare a orașului s-au construit noi centuri de apărare, fiind extinse
Pasajul Scărilor din Sibiu () [Corola-website/Science/324064_a_325393]
-
în nordestul ansamblului subcorul bisericii, ducând în curtea de sud, iar de aici un turn facea legătura cu un ,Zwinger” cu fântână. Zidurile sunt sprijinite de contraforturi zvelte. Prima fortificație executată din piatră brută a fost ridicată în preajma marii invazii tătare de la începutul secolului al XIII-lea. Aceste prime întărituri au fost înlocuite cu ziduri mult mai puternice pe la începutul secolului al XV-lea, materialul principal de construcție fiind cărămida. O dată ridicate aceste ziduri formau două incinte (curți) poligonale. Cele două
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
astăzi pe colină, abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenței Cavalerilor Teutoni. Turnurile și curtinele de la început au fost construite probabil de comunitatea săsească rămasă după plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. După marea invazie tătară care a adus mari pagube în Transilvania, a avut loc o adevărată efervescență în construirea și ridicarea de noi fortificații. Cum cetatea din Feldioara a fost practic distrusă, localnicii au reconstruit-o cu o incintă ovală, după forma platoului, făcându
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
și la începutul anului următor a avut loc o serie de întâlniri oficiale și semioficiale între ambasatorul german în Turcia, Franz von Papen, și alți câțiva oficiali germani cu responsabili politici turci, printre ei aflându-se generalul turc de origine tătară H.E. Erkilet, un susținător al cauzei panturcice. Printre cei care au avut convorbiri cu reprezentanții naziști în Turcia s-au mai numărat generalul Ali Fuad Erdem și Nuri Killigil (Nuri Pașa), fratele lui Enver Pașa. Dacă generalul Erkilet a fost
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
cu Polonia a continut până în 1667, timp în care rușii au pierdut teren în Bielorusia și Lituania dar și-au păstrat controlul asupra părții de est a Ucrainei. În cele din urmă, extenuați de războaie și amenințați de o invazie tătară și o revoltă internă, polonezi au acceptat începerea negocierilor cu Rusia. Prin tratatul de la Andrusovo (semnat la 11 februarie 1667) și cu o valabilitate de treisprezece ani și șase luni, Rusia a câștigat Smolensk-ul și alte teritorii, inclusiv părți din
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
stânga ce curgea odinioară pe lângă fostul sat Kölyköd) își schimbă brusc direcția, curgând pe traseul său mijlociu și inferior spre sud-est, până la vărsarea în Arieș. După Balázs Orbán pe platoul din partea dreaptă a văii a existat (până la distrugere prin năvala tătară din 1285) o așezare a curtenilor regali cu numele "Udvarnoktelek" ("Moșia Curteanului"), precum și o biserică romanică cu hramul Sf.Ioan (Szent János), ale căror urme vagi se mai puteau observa în teren în secolul al XIX-lea. Între izvor și
Râul Valea Sărată, Arieș () [Corola-website/Science/325599_a_326928]
-
conducerii laice au reprezentat următoarea etapă de tranziție, care a transformat schiturile și sihăstriile de sine stătătoare în organe comunitare cu o viață mai stabilă. Acestea au fost împroprietărite și li s-a acordat dreptul de a tăia pădurea. Invazia tătară din 1596 a dus la distrugerea mănăstirilor și împrăștierea călugărilor. În același an Mihai Viteazul pentru a reorganiza zona, a hotârât fondarea unei mănăstiri închinată Sfântului Gheorghe, în mijlocul comunității monahale din nordul Buzăului, cu rolul de a coordona toate schiturile
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
au fost aduși la Turda minieri germani și austrieci, ca specialiști în extragerea sării. Documentele acestor familii, păstrate în cetatea de la Colțești și în cetatea din satul Sânmiclăuș (Szentmiklós) (fost sat, azi parte din Turda), au fost arse în timpul invaziei tătare din anul 1241. În primii ani, aceste familii de germani și austrieci au locuit în fostul castru roman Potaissa ("Saxodonia"). Sânmiclăuș (Szentmiklós), sat cu o mică cetate care apăra podul peste râul Arieș, localizat in partea de sud-est a orașului
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
cartier al municipiului Turda. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 110) fostul sat apare sub numele de "Poján". În hotarul cartierului Poiana de astăzi în timpurile vechi s-a aflat un sat, între timp dispărut. Pe vremea invaziilor tătare acesta a fost distrus, iar familiile care au rămas s-au așezat lângă râul Arieș, punând bazele satului Poiana. Vechea așezare este atestată documentar în anul 1251, sub numele de ""Terra Polyántelek"" și se se afla lângă actualul sat Bogata
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
în aceiași zi. Locuitorii Moscovei au refuzat să mai înapoieze icoana orașului Vladimir și au păstrat-o în din Kremlin Moscova. Referitor la intervenția Fecioarei Maria prin intermediul icoanei se crede de asemenea că ar fi salvat Moscova de invaziile hoardelor tătare din 1451 și 1480. Icoana Fecioarei Maria din Vladimir este uneori descrisă ca expresie a sentimentului universal al iubirii și grijii materne. În secolul 16, Vladimirskaya, așa cum o numesc rușii, era deja legendară. Evlavia tradițională a bisericii atribuie icoana sfântului
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
a dovedit a fi una nefericită, aceasta acuzându-l pe soțul ei în pulbic că nu a fost consumată niciodată. Cuplul nu a avut copii și în cele din urmă au fost forțați să fugă în Ungaria în timpul unei invazii tătare.
Leszek al II-lea cel Negru () [Corola-website/Science/330653_a_331982]
-
slavi - spre vest. Pentru perioada secolelor VII-IX vestigiile arheologice databile sunt absente. După secolele X-XI zona este devastată de atacurile migratorilor. Se consemnează reluarea activității de fortificare a zonei din motive de apărare în secolele X-XIII, inclusiv pe fondul invaziilor tătare. Urme ale unor asemenea cetăți medievale se conservă la Almaș, Moigrad, Valcău, Cheud, Cehu Silvaniei și Șimleul Silvaniei. Printre evenimentele istorice semnificative care sunt legate de , se numără: Până în secolul al XVI-lea, singurele căi de acces utilizate spre Transilvania
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
polonezi, cum ar fi Mieszko I, Boleslav I și urmașii săi, iar apoi să apere terenurile dobândite în partea de vest de Sfântul Imperiu Roman. În est și sud s-au luptat cu Rutenia, Boemia și Ungaria și cu raidurile tătare. În partea de nord-est, Polonia a întâlnit raiduri lituaniene și prusace intermitente. Pentru o mare parte a istoriei sale ca stat creștin, Polonia a trebuit să se confrunte cu Pomerania, Prusia, Lituania și alte popoare baltice, în războaie de frontieră
Lista războaielor în care a fost implicată Polonia () [Corola-website/Science/330808_a_332137]
-
de protecție socială, animator artistic și cultural, sistem de întrajutorare. Fiecare nucleu a creat locuri de muncă și a rezolvat probleme comunitare, degrevând de multe ori Statul. Parte din personalul lucrător este constituit din musulmani români de etnie turcă sau tătară. În București există și o sumă importantă de școli arabe, nu în mod determinat musulmane, dar care se adresează cererii comunității și în care se studiază și religie. Astfel, pe lângă Moscheea Ar Rahman, patronată de Centrul Cultural Islamic Semiluna, funcționează
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
Marilena Rodica Chiretu, Viorica Bălteanu, Ștefan Damian, Narcis Zărnescu, Maria-Gabriela(Mary Coco) și Veronica Vîrtosu; 50. Lyrical wonders, Ăn Anthology în 13 Languages(Mirări lirice, Antologie în 13 limbi: greacă, albaneză, spaniolă, bulgară, găgăuza, sîrbă, letona, cehă, arabă, turcă, portugheză, tătara crimeeană, maghiară). Traduceri de Balázs F. Attila, Baki Ymeri, acad. Kopi Kyçyku, Dr. Ardian Kyçyku, Maria Augustina Hâncu, Andrei Langa, Gheorghi Barbarov, Todur Zanet, Slavomir Gvozdenovici, Maria Briede-Macovei, dr. Jiří Našinec, Elisabeta Boțan, Christian Tamas, Ali Narçın, Luciano Maia, Zînă
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
traducere în limba germană de Beatrice Ungar; 64. Sourire de lys,(Zîmbet de crini), carte de poezii, traducere în limba franceză de Cindrel Ovni Lupe; 65. Sözlere kar yağmıș (Nins de cuvinte), carte de poezii, traducere în limba turcă și tătara de Guner Akmolla. Lyceum,/Chișinău/, ABC/Chișinău/, Lumina/Chișinău, Augusta,/ Timișoara/, Phoenix,/Chișinău/, Scrisul Românesc,/Craiova/, Eminescu,/București/, Grafema Libris,/Chișinău/, Lucian Badian Editions,/Ottawa/, Epigraf/Chișinău/, Mega-Mix/Iași, Gens Latină/Albă Iulia, Viața Arădeana/Arad/ etc. RadioMoldova, Radio Antenă
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]