611 matches
-
prin foc. Oameni războinici, locuitorii acestui oraș, bine înarmați și pricepuți în arta de a duce războiul, n-au așteptat să fie înconjurați și asediați în localitate, ci au ieșit înainte, ocupând poziții de apărare în munții împăduriți, unde cavaleria tătară nu se putea desfășura, ca la șes. Primul atac al mongolilor fiind respins, Cadan și Buri recurg la obișnuita lor stratagemă. Se retrag. Crezând în victoria lor, rodnenii, fiind și în ziua de Paști, la 31 martie, se apucară să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Negru și Alb ale Tisei, pe brațul de Apus, apoi prin Hust la Muncaci și Mișcolț. Spre deosebire de „Poarta Rusiei”, adică trecătoarea din Țara Haliciului, pe unde au intrat tătarii în Cehoslovacia și Ungaria cu Batu-khan, mai exista trecătoarea denumită Poarta Tătară, prin Cârlibaba, la Rodna, pe unde au intrat Cadan și Buri, cum am văzut mai sus. Pe aceasta, istoricul Miron Corduba, nefamiliarizat cu toponimia Maramureșului și Transilvaniei, o consideră greșit ca „Poarta Rusiei”, în loc de „Poarta Moldovei”. O stăpânire închipuită a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fiecăruia dintre cei mai distinși. Au împărțit apoi țara de la răsărit de Dunăre și Transilvania, între hanii mongoli. Cu ocazia despoierii cadavrelor, găsind sigiliul regelui la Nicolae, prepozitul de Sibiu (căzut vitejește la datorie, omorând cu sabia sa o căpetenie tătară), Cadan, devenit la împărțire stăpân și peste Transilvania, a pus pe clericii învățați, luați prizonieri, să confecționeze scrisori în numele regelui, pe care le-a adresat către toți fruntașii unguri și români. Una din aceste scrisori a fost cauza căderii lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
așa cum menționează cronicele ungare și saxone. Numai așa se explică de ce, în 21 iulie 1242, papa Inocențiu al IV-lea emitea bula Plene lacrimis, prin care propovăduia o cruciadă împotriva tătarilor, aflați încă în hotarele din preajma Ungariei. Consecințele Marii Invazii tătare au fost grave pentru popoarele europene, dar, mai ales, pentru cele așezate în stepă. Tăvălugul mongol a distrus toate așezările omenești întemeiate pe marile drumuri și pe acelea din câmpie, și a semănat numai moarte. Falsul călugăr Ascelin semnala, între
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de către I. Negoiu, care a pornit în prima parte pe un ton foarte vehement împotriva tuturor istoricilor români, acuzându-i de superficialitate, de lipsă de probitate științifică în cercetarea lor, iar, în a doua parte, a constatat existența unei dominații tătare între anii 1242 și 1359. Autorul a împărțit această epocă în mai multe perioade. Prima ar fi din anul 1242 până în anul 1280, răstimp în care dominația tătară se caracterizează printr-o exploatare a populației românești prin intermediul căpăteniilor locale, cum
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cercetarea lor, iar, în a doua parte, a constatat existența unei dominații tătare între anii 1242 și 1359. Autorul a împărțit această epocă în mai multe perioade. Prima ar fi din anul 1242 până în anul 1280, răstimp în care dominația tătară se caracterizează printr-o exploatare a populației românești prin intermediul căpăteniilor locale, cum ar fi acei caneși sau balivi amintiți de Rogerius, și prin ducerea tributului de către solii voievodale tocmai la curtea hanului de la vărsarea Volgăi în Marea Caspică, fapte consemnate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
luptei dârze a poporului împotriva asupritorilor tătari. Cu alte cuvinte, după Nicolae Iorga, pe teritoriul românesc nu au pătruns tătarii și nici nu se poate vorbi de o ocupație a regiunilor românești, iar după periodizarea lui I. Negoiu o dominație tătară ar fi fost, dar până la urmă cele două mici voievodate dintre Carpați și Dunăre au înfrânt, prin propriile lor forțe, Hoarda de Aur, au înlăturat stăpânirea mongolă și au devenit independente. Frumoase afirmații, numai că ele au un mare defect
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mongolă și au devenit independente. Frumoase afirmații, numai că ele au un mare defect. Nu corespund realității istorice. Dacă N. Iorga avea să constate mai târziu contrariul și să revină asupra acestei afirmații, periodizarea didactică a diferitelor etape de dominație tătară și, mai ales, aceea din urmă cu concluzia că Hoarda de Aur, în ultima etapă, ar fi fost pusă la respect de către românii din cele două voievodate, este cel puțin hazardată. Faptele istorice și informațiile documentare arată cu totul o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
În general, diplomele ungare latine și bulele papale din secolele XIII și XIV vor folosi expresia de schismatici aproape întotdeauna numai pentru românii din Moldova și Țara Românească. Recrutarea soldaților din rândul popoarelor subjugate era un procedeu obișnuit al stăpânirii tătare - scrie B. D. Grecov și A. L Iacubovschi. El a fost practicat pe scară întinsă în toată Rusia, pe unde s-a suprapus dominația mongolă, cu excepția oamenilor aflați pe domeniile bisericești. Așa că, nu e nici o mirare că și românii de la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
speciali - mai târziu au fost numiți sulgerii, podvezile în grija podvodarilor, iar recrutarea oamenilor pentru oaste, călăuze și caii de olac stăteau în atribuțiile starostilor sau în Țările Românești a vatamanilor, ca șefi ai satelor (atta-man = tata mare, în limba tătară). Toate dările percepute de la sate erau concentrate, apoi, în mâinile voievozilor, care le predau baskakilor sau doroghilor, și aceștia le trimiteau la curtea hanului Hoardei de Aur. Din această perioadă și de la acest recensământ a rămas în Țările Române cuvântul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Nogai. Mai ales, după ce un călugăr din Misiunea Franciscană din Crimeea i-a scris la Roma, în 10 aprilie același an 1287, că misionarii se bucură de toată atenția lui Nogai, care a însărcinat pe Ymor (Repede, în limba tătară), fiul lui Moldai, să supravegheze și să se îngrijească de întreaga Misiune Catolică, aflată în raza dominației sale. Având deja biserici la Vicina și Cetatea Albă, un spital la Caffa și o capelă la Solhat, în capitala lui Nogai din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fiica lui Vladimir Mstislavici, nepoata lui Daniil de Ostrog. Trecând peste voința boierilor ruteni, Cazimir al III-lea, care uitase și de faptul că Haliciul se afla sub suzeranitatea mongolă și că regatul său suportase, în februarie chiar, o incursiune tătară, a trecut la fapte și a ocupat Liovul. Reacțiunea nu a întârziat să vină. Principele Lubart, de cealaltă parte, nu a stat cu mâinile încrucișate. Concentrând oștirile rutene și lituaniene și mai cerând și ajutorul hanului Uzbek, care se grăbi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și 21 iulie 1342. Fără multă zăbavă, trupele mongole din aceste regiuni, însoțite și de moldoveni, conduse de Altamos, gonesc pe Dragoș și colaboratorii săi maramureșeni dintre Siret și Carpați și pătrund în Transilvania. Cronica din Prejmer pune data incursiunii tătare chiar în anul 1342 și scriu că satul lor a fost ars de moldoveni. Alte cronici saxone scriu că năvala tătarilor în Transilvania s-a petrecut când Ludovic avea 17 ani și a urmat la tron tatălui său, ceea ce cade
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
oameni în încercările sale de a forța puternicile ziduri. Reținerea a 10.000 de mongoli în Crimeea era un moment foarte prielnic de a pătrunde spre Răsărit. Ceea ce îl îngrijora și mai mult pe Ludovic erau devastările săvârșite de oștile tătare și rutene din Polonia, în primăvara anului 1344, oprite cu greu de către Cazimir la Lublin. De aceea, și insistența perseverentă a lui pe lângă Nicolae Alexandru Basarab. În această conjunctură internațională, Țara Românească a trecut de sub suzeranitatea mongolă în sistemul politic
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
teamă de Andrei Lacky, comitele secuilor, de Brașov și Maramureș, la Bistrița. În ce privește „pricinile întemeiate” de rezolvat, acestea erau în legătură cu fuga românilor și noile tulburări din Maramureș, puse la cale de către Bogdan, fostul voievod, refugiat în Valahia Minoră, de sub suzeranitatea tătară, prin nepotul său Ștefan, fiul lui Iuga. Mai ales, este vorba de atacul săvârșit împotriva partizanilor români ai Coroanei ungare și anume, de pustiirea domeniilor Ciulești și Valea Mare ale lui Giula, al cărui fiu, Dragomir, era căsătorit cu fiica
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
voievozii Petru și Bogdan, aflând de luptele interne din Imperiul Mongol și asasinarea pe rând a marilor hani ai Hoardei de Aur, Berdibek, Naurus, Hidîr (Hîzr) și Timur-Hodja, în anii 1360-1362, se gândiră atunci și la eliberarea țării de sub suzeranitatea tătară. Mai ales că, în acele momente, nu ar fi avut de înfruntat decât forțele mongole din Crimeea și de la gurile Nistrului, celelalte fiind reținute în sfâșietoarele lupte fratricide dintre Murad, hanul din Sărai, și Abdulah de pe Don. Cum Olgerd cel
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
11 ani) se vede că Sarniski a contopit două mari bătălii sub data de an 1333. În adevăr, acum, în 1362, după o asemenea victorie, putea Olgerd să urmărească din nou pe fugarii mongoli și să distrugă absolut nestânjenit așezările tătare de pe Coasta Mării Negre, de la Nipru și până la gura Nistrului. În urma acestor fapte de arme, a putut ocupa Podolia întreagă, pe care a dat-o în administrare celor patru fii ai fratelui său Coriat, Alexandru, Gheorghe (Iurg viitorul voievod al Moldovei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a retrocedat Craiului. Fapta nu a rămas fără urmări. Mai târziu, când Svidrigailo a revenit în drepturile sale, fiind în prietenie cu Sed-Ahmet, unul din numeroșii fii ai lui Toktamâș care ocupase Crimeea cu ajutorul lui Vasile cel Orb trimite trupele tătare să prade Moldova. Letopisețul Anonim al țării (zis și de la Bistrița) scrie laconic, fără să arate cauzele incursiunii. „În anul 6947 (1439) noiembrie 28, au venit tătarii și au prădat până la Botoșani”. De teama unei noi expediții de pustiire, pârcălabul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
oastea polonă contra lui. Relațiile s-au intensificat și mai mult după căderea Bizanțului, în mai 1453, sub loviturile lui Mahomed al II-lea. Pătrunderea turcilor pe litoralul de nord al Mării Negre a contribuit în mare măsură la reintroducerea dominației tătare a Hanatului Crimeii asupra Țărilor Române, sub auspiciile Înaltei Porți. Locuitorii Cetății Albe, care nu respiraseră prea mult timp aerul libertății, s-au văzut amenințați cei dintâi. Ei cerură imediat ajutor Domniei pentru întărirea zidurilor. În martie 1454, pârcălabul Standul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Seneslau, sunt imaginare și, mai toate, conturate izbutit. Protagonistul este un vlah din Câmpia Dunării, originar, ca toți vlahii din zonă, din Transilvania. Narațiunea este ritmată de acțiune: călcarea jurământului de castitate de către un crijac, o aventură amoroasă mistuitoare, năvăliri tătare, tâlhării făptuite de țigani, evenimente înfățișate realistic, dar și cu o aură de mister - toate alcătuiesc substanța densă a unui roman captivant, scris de un autor „care nu putea lipsi din istoria noastră literară” (Șerban Cioculescu). În manuscris au rămas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
armate otomane redate de feldmareșalul Boris Petrovici Șeremetev (1652-1719) sunt mai aproape de adevăr: 60.000 de ieniceri, 40.000 de spahii, 40.000 de tătari; în total: 140.000 de combatanți. Datele statistice referitoare la cele două armate - otomană și tătară - consemnate de cancelarul Gavril Ivanovici Golovkin (1660-1734), în Jurnalul său, sunt exagerate: 61.803 - infanteria otomană (20.000 ieniceri, 10.000 gebegii și cuirasieri, 7.000 tunari, 1.400 pionieri, 3.403 ieniceri din Egipt, 2.000 bosnieci și arnăuți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
înaintarea armatelor turco-tătare. Despre una din aceste bătălii (din 7 iulie), în ajunul luptelor ce au urmat la Stănilești, a relatat însuși domnul moldovean: „Am susținut lupta timp de trei ceasuri împotriva a șaizeci de mii de cavalerie turcească și tătară și respingând nu fără oarecare pierderi, oastea se putu întoarce întreagă în tabără”. Rușii au mărșăluit în noaptea de 7 spre 8 iulie, iar până în ziuă au ajuns la Stănilești, localitate situată pe Prut la o distanță de 10 km
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
2 Macedoneană slavă 1 1 Maghiră 1 Poloneză 1 1 1 2 Rromă și țigănească 105 5 4 4 2 Rusă lipoveană 1 Ruteană 1 1 1 1 Sârbă 1 1 1 1 Slovacă și cehă106 1 1 1 2 Tătară 1 1 1 Turcă 1 1 1 2 Ucraineană 1 1 2 2 Total 17 18 31 36 În loc să încerce depășirea acestei ambiguități, statul român își face un obiectiv din a o consolida. Mijlocul folosit pentru ștergerea oricăror tensiuni naționaliste
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
să cadă de acord asupra căii de urmat. Margareta îi atrase atenția că punerea în practică a acestui proiect se izbea de o dificultate majoră. Ahile vorbea româna, maghiara, germana, puțin greaca veche, în timp ce el vorbea rusa, engleza și puțin tătara. Cum se vor înțelege? El făcu un gest dezolat... se vor înțelege dacă trebuie să se înțeleagă, mijloacele contează prea puțin! Odată întâlnirea fixată, Margareta îl duse, la căderea nopții, într-un restaurant mic, frecventat de oameni modești, adecvat anonimatului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a decora biserica Transfigurării (Schimbării la Față), Teofan grecul 101, unul dintre cei mai mari artiști ai școlii antice nobile constantinopolitane, școală care este prezentă în toată splendoarea ei în ultimii ani ai acestei peri‑ oade de aur de după invazia tătară care se va încheia prin cucerirea capitalei Constantinopol de către otomani în anul. Arta plină de pasiune austeră a lăsat o puternică amprentă în pictura icoa‑ nei prin care aceasta și‑a deschis perioada cea mai importantă. Particularitatea sa constă în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]