519 matches
-
curte la vârsta de nouăsprezece ani„,frumos asemenea unui erou grec, vesel, năvalnic, spontan, dornic de a trăi viața“ a devenit arbitrul eleganței și a fost imediat remarcat de Ludovic, care, la vârsta de treizeci și opt de ani, era taciturn, morocănos și arțăgos. La apariția lui Cinq Mars starea sa de spirit s-a schimbat și, cuprins de o nouă energie, a început să glumească, sa dea petreceri și chiar să danseze spre uimirea curții regale. Cu toate acestea, relația
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sunt diferiți. De aceea, se bucură și se însoțesc (de regulă) atunci când își descoperă elemente comune. Potrivit Anei Stoica-Constantin (2004), cele mai importante diferențe/deosebiri generatoare de conflicte sunt: unele trăsături de personalitate (de exemplu: extravertit versus introvertit; vorbăreț versus taciturn etc.), opiniile (de exemplu: politice, în privința gestionării banilor, familiale, în privința educației etc.), atitudinile (de exemplu: toleanță-intoleranță, într-ajutorare-indiferență etc.), valori (de exemplu: fidelitate, principialitate, punctualitate etc.), nevoi, gesturi și preferințe (de exemplu: în privința alimentației, vestimentației, modalităților de refacere/ distracție/destindere etc.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
soluția are o rezolvare pozitivă, să rezistăm tentației de a spune: "Ți-am spus eu" și să încercăm să includem "negativiștii" în sărbătorirea succesului. Această atitudine le-ar putea schimba modul de percepere al celorlalți, modificându-le atitudinea și comportamentul. Taciturnul. Sunt persoanele pasive. Ele se pot centra pe îndeplinirea corectă a sarcinilor sau pe armonizarea relațiilor cu ceilați. Când aceste obiective sunt amenințate, persoanele se retrag total, neoferind niciun fel de feedback, fie el verbal sau nonverbal. Persoane nonasertive, timide
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau nonverbal. Persoane nonasertive, timide, pasive, ele devin aproape invizibile, crezând că tăcerea este cel mai bun mod de a evita conflictele și relațiile conflictuale. Cu ele, este nerecomandabil: • tendința de a ne irita și de a le agresa verbal. Taciturnii încearcă să evite dezacordul și conflictul; • tendința de a ne pierde răbdarea, de a-i evita. Este totuși bine dacă: • ne facem timp pentru ei, dacă îi ascultăm în mod activ; • creăm un climat de relaxare de încredere, de deschidere
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu Teatrul, dar cu intrarea din strada opusă, vis a vis de Tribuna lul vechi - unde o făcea pe restauratorul. Selecta cioburile, le trata chimic, le asambla ca să iasă oala, ulciorul ori strachina cărora le stabilea data nașterii... Era un taciturn. Fusese, probabil, lovit de prea multe, ca să aibă încredere și să vorbească ori cui... * În fotografia de mai jos: La 22 ianuarie 1956 la predarea...‐ gestiunii Steagul roșu : de la stânga la dreapta: N. Constantinescu rămâne adm inistratorul ziarului; Rubin Schulimsohn
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
era plină de flori crescute parcă la întâmplare. Bărcile de pescari erau ațipite printre pietre, aproape ca mine. Era numai bun un espresso la umbră, cu Marco vorbind tare la telefon, si, mamma, no, mamma, și o americancă sobră și taciturnă, cu o cafea... americană, evident. O clientă mai veche si statornică a lui Marco, căreia acesta se străduia să-i înveselească puținul timp liber, atunci când scăpa de corvoada zilnică din baza militară NATO de la Sigonella. Înserările... Către seară, în Catania
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
mâini, și privea orașul), și mi-a luat timp, sărutări, priviri ca să aflu. Să te privesc cum te miști printre catastrofe, cu precauția ta de vânător, atât de demn de Încredere, atât de sigur de ceea ce faci și nu faci, taciturn ca un soldat bătrân. Pregătind fiecare fotografie cu ochii, Înainte de a face vreo mișcare, socotind În zecimi de secundă dacă merită osteneala ori nu. Nu râde, fiindcă așa este. Îți jur. Știu ceea ce știu de cât am simțit că Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un pui" (Tudor Arghezi, Fetica) Corespondența sunet literă Precizați numărul de litere și numărul de sunete din cuvintele: * cer, gherghină, închis, axiomă, ceilalți, Agheorghiesei, briceag, vechime, chioșc; * chestie, Crăciun, excursie, ochii, înghiți, orice, serviciu, contextualizare; * nouăzeci, ochi, cercel, xenofon, chinui, taciturn, lungi, taxare, Genarul; * chihlimbar, cinci, legitim, lexical, aceea, nici, farmacie, chintesență, cinci, chiparos; * blugi, gherilă, exercițiu, ghicitoare, rece, mingea, ghem, ax, ghiveci, hexagon, ninge; * chipeș, dărnicie, lexic, George, închipui, afaceri, leghe, ceruit, învechire, mingi; * ce-ar fi, imaginație, pricepi, context
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
limită sistemului s]u și capacitatea minții sale. Albertus Magnus (1206-1280) - Sfanțul Albert cel Mare - uneori înv]ț]torul și protectorul s]u, a spus despre tan]rul Toma, care își câștigase porecla de „bou mut” datorit] caracterului s]u taciturn și ținutei sale viguroase, c] „el va r]cni așa de puternic în înv]ț]tură să încât va r]sună în toat] lumea”. M]car din perspectiva acestui standard, nu poate exista nici un dubiu c] Toma din Aquino este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Alexandru George între gestica exacerbată a lui Hitler și epatanța expresionismului german). Regii noștri au avut, și ei, fără excepție, cultul conciziei și al reticenței. Vi-l imaginați pe Regele Mihai vorbind pe stadioane sau, cu atît mai mult, pe taciturnul și eficientul Carol I? Sînt sigur însă că vi-l imaginați pe Corneliu Coposu zîmbind cum numai el știe să zîmbească, ascultînd frazele de ventriloc (de lemn) ale unui Iliescu, pe care, de altfel, nu înceta să-l taxeze, prompt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mamaia, la Sinaia. Văd, brusc, silueta lui Ion Pillat, cu baston și canotieră. Metaforă a unei Românii care fuge-ndărăt, tot mai departe de noi. În scuarul din fața Teatrului Național, Sadoveanu, făcut de Irimescu, e, firește, supraponderal. Amîndoi moldoveni, unul taciturn, cu gabaritul propriei opere, celălalt, suplu și molcom-verbios, au trăit prosper în toate timpurile. Bustul lui Sadoveanu e masiv-abundent, orice amănunt vestimentar capătă dimensiuni baladești. Lavaliera e o perche enormă de testicule de zimbru, pe care stă Ceahlăul capului. Mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu managerii lor cu ochi albaștri, sau lăsîndu-se premiat de barzi mai mult decît literari, în chiar alcovurile lor imunde, sau bîntuind, omnipriceput, turnătorii și saivane, cu mîndra caschetă albă, inginerească pe-o sprînceană, sau... sau... Există codul sobru al taciturnului Rege Carol I, asumat de marea elită românească, cea care numai și prin comportamentul ei civilizat a făurit statul român modern, cod asumat, la rîndul său, de Regele Mihai și, iată, după fractura sistemului totalitar și de formațiunile autentic democrate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care de mare stimă beneficiază omul dintr-o bucată, mutul tenace și laborios dedîndu-se rar turnirurilor verbale (poate doar la un pahar, două...). Pentru că, iar slavă Domnului, dincolo, în teritoriile de unde pictura a iradiat planetar, pictorii au fost și gureși. Taciturnul Van Gogh simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cît posibil, oricum bine intenționate în lămurire. Conceptul de școală de creație mi s-a părut mai totdeauna, prin supralicitare, vag-abuziv, în sensul recurgerii comode la clișeu, la forma dezgolită. Să încep prin a-mi aminti un episod în care taciturnul și îmbufnatul Ciucurencu, aflat, prin anii optzeci, la Iași, în sejur pleinairistic și participînd la o adunare de breaslă ieșeană, a fost rugat de un maestru local să-și spună părerea despre... școala ieșeană de pictură. Rictusul orgoliosului bucureștean, completat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oarecum politic, de care, blestemat, nu mă pot desprinde (narațiile politicale ale momentului zgîndărindu-mă continuu), atunci statutul meu de pictor nu are decît de pierdut. Asta, evident, într-o paradigmă autohtonă acceptată încă din vremea lui Grigorescu, geniu suficient și taciturn și perpetuată, în mare, pînă azi. Cu excepția unor Pallady, Tonitza, Șirato, Baba, mari pictori, dar și mari condeieri. Să nu-i mai pomenesc pe enormii Delacroix, Redon, sau pe mult mai tîrziii moderni De Chirico, Klee, Kandinski. Pentru că, alături de noile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
icoana unei așezări picior-de-plai. Încă de bun simț în frustețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui Tonitza, studenții săi întru meșteșug. Și cu istorisirea unuia din echipă, pezevenghiul Baba, punînd la cale o întîlnire de taină între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și Văratic. Și cu... Of! Ce ploaie mocănească și ce pîclă! Ghinion! De asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
personajelor urmuziene asociabile, și pe acest considerent, unor zoomorfe grăunțe, semințe de cânepă, bame uscate, pesmeți, fasole, arșice, scorușe, nuci sunt consumate nu în localuri publice și în grupuri largi, dornice de agitație și veselie, ci într-o atmosferă apăsătoare, taciturnă, discretă și intimă. Despre Ismail, de exemplu, știm că își consumă viezurele "în timpul nopții"94, Algazy și Grummer, se răsfață cu prada de arșice tot noaptea, "în tăcerea cea mai sinistră"95, Fuchs își "absoarbe în fiecare seară înainte de culcare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aveam sticle cel mai bine era să vorbesc cu ei. Ziceam, "Ce mai faci?" "Bine". Asta e foarte bine, nu?". Pe când spuneam aceste vorbe mă îndepărtam de ei spre luminile din drumul principal. Iată, deci, ce fac de fapt personajele taciturne și care vorbesc în "pauze" ale lui Pinter: fug de violență. Atmosfera pieselor lui Pinter este una de amenințare iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia tovarășa lui Pinter din adolescență îl urmărește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei dintâi sunt Tamaris și Orfeu/ Și Dionisos, zeul impetuos și trist,/ Ce port pecetea ca pe-un inel cu ametist/ Pe mâna lin depusă în arhetipul meu./ Oroles tenebrosul, leit haiduc de Pind/ Și Pirus taciturnul, întunecat suind/ Fruntariile Romei ... Priam-bătrânul soare;/ Ei sunt statornicia, albastrele-mi ponoare” (Meteorii). O arheologie blândă, cu aer de fast și demnitate istorică transpare în aceste versuri corecte, cu trimiteri la peisagistica pillatiană sau la stampele solemne ale lui V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]