517 matches
-
lui Bingley față de Jane reîncep, iar Elizabeth bănuiește că Darcy i-a mărturisit prietenului greșeala sa când l-a îndepărtat de Netherfield. Bingley o cere în căsătorie pe Jane care fericită acceptă. Elizabeth îndrăgostită de Darcy îl vede grav și taciturn, departe de acel Darcy de la Pemberley. Într-o seară sosește la Longbourn lady Catherine de Bourgh. Binefăcătoarea lui Collins dorește să știe dacă Elizabeth e logodită cu Darcy, și, aflând că nu, vrea ca aceasta să-i promită solemn că
Mândrie și prejudecată () [Corola-website/Science/315200_a_316529]
-
la baza navală Devonport. Maria Alexandrovna a făcut vizte rare la Devonport împreună cu copii. Odată cu trecerea anilor, Alfred și Maria au început să trăiască separat. Ei aveau puține în comun în afară de pasiunea pentru muzică și copii lor. El era rezervat, taciturn, cu toane, țâfnos și mare bețiv. La mijlocul anilor 1880 a devenit alcoolic. Ducele era descris ca fiind "nepoliticos, supărăcios, încăpățânat, lipsit de scrupule, risipitor și infidel". Ducesa a respins atitudinea soțului ei însă a rămas căsătorită, ascunzând mariajul nefericit în fața
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
Roman de către Împăratul Frederic I. În anii 1170 principatul intră în posesia familiei nobiliare de Baux apoi în 1388 acesta intră în posesia casei de Chalon. Ultimul descendent al casei de Chalon, René de Chalon, lasă principatul vărului său Wilhelm Taciturnul, Conte de Nassau care avea și o serie de alte posesiuni în Țările de Jos. Acesta devine unul dintre principalii participanți în războiul de optzeci de ani ce a dus la independența Republicii Provinciilor Unite din Țările de Jos de pe
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
III-lea în 1702 duce la recunoașterea definitivă a anexării de către Franța în urma Tratatului de la Utrecht din 1713. Moștenitorul desemnat de William al III-lea era Ioan Wilhelm Friso de Nassau-Dietz, descendent pe linie masculină al fratelui lui lui Wilhelm Taciturnul și pe linie feminină al lui Wilhelm Taciturnul. Acesta a devenit moștenitor al prinților de Orange în Provinciile Unite iar descendenții săi sunt membrii familiei regale olandeze actuale. Succesorul lui Ioan Wilhelm Friso, Wilhelm al IV-lea de Orania, renunță
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
a anexării de către Franța în urma Tratatului de la Utrecht din 1713. Moștenitorul desemnat de William al III-lea era Ioan Wilhelm Friso de Nassau-Dietz, descendent pe linie masculină al fratelui lui lui Wilhelm Taciturnul și pe linie feminină al lui Wilhelm Taciturnul. Acesta a devenit moștenitor al prinților de Orange în Provinciile Unite iar descendenții săi sunt membrii familiei regale olandeze actuale. Succesorul lui Ioan Wilhelm Friso, Wilhelm al IV-lea de Orania, renunță în 1732 la toate pretențiile asupra teritoriului, dar
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
Wilhelm Friso, Wilhelm al IV-lea de Orania, renunță în 1732 la toate pretențiile asupra teritoriului, dar nu și asupra titlului, care este purtat de moștenitorul coroanei olandeze. Frederic I al Prusiei, un descendent pe linie feminină a lui Wilhelm Taciturnul, dar de o importanță mai mare decât Ioan Wilhelm Friso, a revendicat titlul de Prinț de Orange la moartea lui William al III-lea. Acesta renunță prin Tratatul de la Utrecht din 1713 asupra pretențiilor teritoriale, dar nu și asupra titlului
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
frumuseților limbii noastre și în acelasi timp răspunderea pe care și-a asumat-o Hodoș, editorul exeget din Caransebeș. Cu toate că a avut o activitate publicistică bogată, E. Hodoș, după cum îl caracterizează același G. Bogdan, nu a făcut caz de aceasta: "„Taciturn și om de modestie rară, E. Hodoș n-a făcut niciodată caz de prieteniile lui literare, sau de succesele lui publicistice.”" Cu toată varietatea activității pe care a desfăsurat-o, E. Hodoș este considerat în primul rând un folclorist. I se
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
în zonă, câinii de tip mops au fost remarcați pentru aspectul lor deosebit, nemaiîntâlnit în Europa. Olanda a fost prima țară europeană care i-a adoptat cu entuziasm, mopșii devenind repede favoriții liderilor politico-militari din epocă (Willem de Orania, poreclit Taciturnul, despre care legenda spune că ar fi reușit să evite un dezastru militar grație vigilenței și lătratului viguros al câinelui său)). Olandezii au ales să-i denumească "Mopshond". Dealtfel, în spațiul cultural de limbă germanică acești câini sunt recunoscuți sub
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
Dar pentru a se putea realiza contactul dintre ei și acea civilizație care are altă substanțialitate, ei trebuie să își piardă temporar cel mai important organ de simț, permițând accesul la creierul lor. Astfel, cel numit Visătorul își pierde văzul, Taciturnul - auzul, iar Scepticul - simțul tactil. Singur Prudentul se dovedește incapabil să deschidă un canal de legătură și nu poate intra în contact cu acea civilizație. Povestirea a fost publicată în anul 1967, în numărul 305 al Colecției de povestiri științifico-fantastice
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
administrativă franceză, în prefectura Besançon, d. 14 iulie 1584, Delft, Olanda), consemnat și că Baltazar Gérard, Balthasar Gerardts sau Balthasar Geeraerts, a fost un catolic burgund care l-a asasinat la 10 iulie 1584 pe Wilhelm I de Orania (Wilhelm Taciturnul, în olandeză Willem de Zwijger, Willem van Oranje, conte de Nassau-Dillenburg, principalul lider al revoltei olandeze împotriva Spaniei în timpul Războiului de 80 de ani). este al doilea autor consemnat de istorie al unui asasinat cu arma de foc reușit împotriva
Balthasar Gérard () [Corola-website/Science/330844_a_332173]
-
ai lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Henri de la Tour d'Auvergne a fost fiul lui Henri de la Tour d'Auvergne, viconte de Turenne și al celei de-a doua soții a acestuia Élisabeth de Nassau, fiica lui Wilhelm Taciturnul. S-a născut la Sedan și a primit o educație protestantă, dar o infirmitate fizică și în special un impediment în vorbire (care-l va avea toată viața), au împiedicat progresul său, dar el a arătat o înclinare deosebită pentru
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
-lea, Prinț de Nassau-Dietz și al Henriëtte Amalia de Anhalt-Dessau; el moștenise titlul în 1702 de la William al III-lea, Prinț de Orania, care a murit fără să lase moștenitori. Johan Willem Friso a fost descendent atât al lui Wilhem Taciturnul cât și al lui Frederick Henric, Prinț de Orania. Evenimentele din spatele logodnei lor a început după ce Johan Willem a fost aproape ucis de un foc tun. Mama lui, Henriëtte Amalia, realizând cât de vulnerabil era fiul ei a început rapid
Marie Louise de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/334454_a_335783]
-
rezolvarea datoriilor familiei soțului ei. La un an și șase săptămâni după nuntă, Charlotte Catherine a născut o fiică, Éléonore de Bourbon-Condé (1587-1619), care va deveni Prințesă de Orania în 1606 după căsătoria cu fiul cel mare al lui Wilhelm Taciturnul. După ce a fost rănit în Bătălia de la Coutras în septembrie 1587, soțul Charlotte Catherine se recupera la Saint-Jean-d'Angély când a murit subit la 3 martie 1588. O autopsie a indicat că ar fi fost otrăvit și, Charlotte Catherine însărcinată
Charlotte Catherine de La Trémoïlle () [Corola-website/Science/333906_a_335235]
-
(1546/1547 - 5 mai 1582), a fost a patra fiică a Ducelui Louis de Montpensier și a Jacqueline de Longwy, contesă de Bar-sur-Seine. Charlotte a fost a treia soție a lui Wilhelm Taciturnul, Prinț de Orania, prinicpalul lider al revoltei olandeze împotriva spaniolilor. Mama ei, Jacqueline, credea în doctrinele reformate și în secret și-a învîțat și copiii. Unele surse spun că tatăl Charlottei și-a trimis fiica la mănăstire pentru a nu
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
Cei doi scriitori au fost spirite înrudite, dar au avut opinii foarte diferite asupra vieții. Sikelianos a fost un om de lume, plin de optimism și cu o credință de neclintit în talentul său de scriitor. Kazantzakis era în schimb taciturn și retras, măcinat de îndoieli, și avea, după cum el însuși a recunoscut, o tendință de a se concentra pe gândirea unei persoane și nu pe figura acesteia. Împreună, cu toate acestea, ei au împărtășit preocuparea de a încerca să rafineze
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
mereu prins cu afaceri departe de casă, Gabri, eroina romanului Dușmanca, se maturizează mai mult la voia întâmplării. Copilaria ei are drept singur tovarăș ranchiuna față de mamă, care cu vremea se transformă în dorință de răzbunare. Aproape pe nesimțite, copila taciturnă și neglijată de toți devine o tânără plină de farmec, dar și egala inamicei sale dintotdeauna. De-acum, răzbunarea îi e mai la îndemână ca oricând, însă conflictul difuz dintre cele două femei e dominat de sentimente contradictorii, de intuiții
Universul feminin între fragilitate și forță, între iubire și durere, între realitate și vis by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105733_a_107025]
-
o actriță îndrăzneață, la fel ca și personajul pe care îl interpretează”. Georg Friedrich Germanul Georg Friedrich a fost recompensat cu Premiul pentru cel mai bun actor, pentru rolul din Bright Nights, de Thomas Arsian, în care întruchipează un tată taciturn care încearcă să reînnoade relația cu fiul lui adolescent în timpul unei călătorii în Norvegia. Creatoarea de costume Milena Canonero, premiată de patru ori cu Oscar și nominalizată de 9 ori la acest prestigios premiu, a fost distinsă cu Ursul de
Un palmares cu surprize la Berlinala 2017… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105783_a_107075]