561 matches
-
ca pe rarități bibliofile. — Acu’, dacă tot zici că ai ceapă, nu poți să-mi împrumuți și mie două bucăți? Să-i arăt Puicei că mă-ngrijesc de sănătatea mea... În cârciumă i-am dat trei cepe. Le-a așezat tacticos în servieta sa diplomat, potrivindu-le una peste alta lângă o ediție din Poezia lui Croce, aceea cu coperte maronii. Am petrecut câteva ceasuri bune cu Bumbu, până la închiderea localului. Până ne-au dat afară, de fapt, căci profesorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îl studia rânjind tâmp. ― Ce-au zis șmecherii de la Miliție? Celălalt ridică din umeri, strîngîndu-și buzele. Scarlat îi șopti inginerului; ― Explică-i cum stă chestia și terminați bâlciul mai repede. Da... Poți să-mi dai o țigară. Ionescu o aprinse tacticos și i-o vîrî între degete. Se așeză apoi zâmbind în fața tânărului. ― Aveți o profesiune interesantă... ― Depinde. ― Pentru noi este! ― Oricum, nu văd legătura. Dascălu behăi, nu se știe de ce, încîntat și făcu un pas la stânga să-l vadă mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își pregătise piatra ponce și o farfurioară cu stafide. ― Asta ca să te stimuleze, draga mea. Roși brusc și exclamă indignată: ― Mirciulică! Nu ți-e rușine să intri în baie fără să bați la ușă? Motanul întoarse spatele și se îndepărtă tacticos ținând coada sus, ca pe un stindard. Bătrâna luă o mână de spumă și-o răsfiră printre degete. " Gîndește-te, Melania! Gîndește-te bine!" Adăugă încet privind fix steluțele de săpun care se spărgeau cu un sfârâit ușor: ― Îți urez succes, fetițo
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-nsemnați Pe unde sunt boieri bogați. Eu la dânșii mă voi duce Să-i întreb cu cuvânt dulce De-au fost căprioara dulce De-au fost căprioare dulci Să-mi dai bani câteva pungi. Și din casă c-om eși Tacticos că vom păși Și-n munte iar vom sosi, În munte or la un isvor, Unde paserile sbor Și îmi cântă de te - adorm. Isvoraș cu apă limpede, Pe unde vrei, Serdare, plimbă-te, Pe viorele culcă-te, Dorurile uită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
e nici un fel de presă) numărul din Dilema Veche despre „Calea lentă” pe care mi-l recomandase un bun prieten în care am toată încrederea. Așa că azi dimineață, cînd m-am sculat (tîrziu...), mi-am făcut cafeaua, m-am așezat tacticos în șezlong și am început să citesc. Am citit (aproape) din scoarță în scoarță, dar, ca să fiu sincer, mi-au plăcut mai ales articolele tematice, cele despre cum să trăiești lent. Și cu cît citeam mai mult, cu atît mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu ei. Dar portarul nu se lăsa citit, parcă râdea și plângea în același timp, nu se înțelegea nimic de pe figura lui. — Matale ai... am câștigat? întrebă Nicu și de emoție nu brodi cuvintele nici cât altă dată. Portarul luă tacticos ziarul. Deodată fața lui se lumină și începu să râdă, iar lui Nicu nu-i veni să creadă că visurile lui se împlinesc așa ușor: dacă râde, cu siguranță că au câștigat. Dar portarul îi arătă, în loc de numerele la loterie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rezolvat și problema cu afurisitele acelea de țigări. De foame mai rabzi, gândea el, dar dacă nu ai ce fuma e jale, ești un om vrednic de milă. Mai mare necaz nici că se poate! Te uiți la alții cum tacticos și dezinvolt scot fumul acela plăcut mirositor, atât pe gură cât și pe nări, salivezi, înghiți în sec și te minunezi singur de prostia ta! Așa că, din ultimul leu rămas, și-a cumpărat ce era mai important; nu o pâine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să fac. Ca să-mi ating scopul propus pentru ora respectivă, îi sfătuiesc pe elevi să scoată manualele electronice din buzunare și să verifice tema ce trebuia să fie discutată. Elevii nu au pregătit nimic, absolut nimic. Cu toată rușinea, proiectez tacticos pe ecranul din față planificările pentru întregul semestru, chipurile ca să le dovedesc elevilor ce au avut de învățat. Mă uit la data de azi și... gol, trei ore la rând lipseau în totalitate: săptămâna trecută, adică 3 octombrie, azi 10
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or, din cauza caracterului parcă nefiresc al acestei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sunt în putere să mi-l folosesc după voie!” Și, însuflețit cu totul de concluzia aceasta pornită din ambiție, își străbătu înainte, până la capăt, traseul. Atunci când ajunse în fața localului public cu pricina, se opri câteva clipe și privi meditativ și tacticos, de parcă dorea să surprindă corect, cu privirea lui ageră, fiecare amănunt; încerca, pe cât putea, să țină minte bine totul: de la cele două porți mari și larg deschise de la intrare, până la ultima crăpătură din perete. Iar, după firea pe care o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o țigară bună. Tovarășul contabil-șef mă salută cu apelativul castelane. De unde și până unde eu castelan? De unde știe necunoscutul ăsta că eu voi juca în rolul castelanului Mihai de Giulești? Ce mai? Era groasă de tot. Contabilul își aprinde tacticos o țigară umezind-o în prealabil, cu vârful limbii la capătul opus filtrului, trage un fum adânc pe piept, ca și când acesta ar fi avut rolul de a-i disipa emoțiile, și mi se adresează zâmbind, aproape în șoaptă: Castelane, cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și Pruncu'. De mică nu te săturai gustând lumea asta cu bune și cu rele. Dar, ne întrebam noi, de ce nu mâncai nisip sau bolovani, ca alți copii, sau frunze și pețioale în cel mai rău caz? De ce? De ce rupeai tacticos toate petalele, pe rând, una câte una și, sărutându-le cu luare aminte, le introduceai în guriță spre a le înghiți, ca și cum ți-ar fi șoptit ce să faci? Îți râdeau ochișorii când te așezam între florile din rond. Era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
introduceai în guriță spre a le înghiți, ca și cum ți-ar fi șoptit ce să faci? Îți râdeau ochișorii când te așezam între florile din rond. Era lumea ta. Nu mă mai săturam urmărindu-ți gesturile de fericire, care parcă, derulau tacticos, un ritual. Te simțeai ca în rai. Ei! Copilul ăsta, fiind băiat, nu mănâncă flori, femeie bună, ci fotografii. Probabil că se va face fotograf. Mai știi? Și când eram întrebat ce o să mă fac când mă voi face mare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu gesturile suave), de părul ei, să o privească în ochi și să vorbească de cântecul cornului, singuri, singurei. Dar cealaltă Iozefină era de acum, o simplă himeră pe care el încă o mai iubea. Ea se așeză din nou tacticos, pe dormeză, nu departe de desuuri, picior peste picior, și-și aprinse o țigară. Întinse păhărelul, ciocni cu Gerard, fără să-l privească în ochi. Îi privi doar mâna ce ținea paharul și întoarse conținutul de coniac pe gât în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din colibă o lance groasă cu vârf de fier legată cu o frânghie lungă - arma lui de vânat caimani - și se urcă în caiacul șubred. Ocolind mangrovele, pătrunse pe gura largă a râului domol, aproape lipsit de curenți. Vâsli îndelung, tacticos și fără zgomot, până când îl copleși din nou mirosul acru. Înaintă și mai încet și, trecând de cotul râului, îi putu vedea, aproape chiar în același loc în care îi lăsase, grohăind și păscând, pentru că aceea era viața lor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe la tine. Treci. Cînd? Cînd vrei. Pe la ora nouă? Da, oricînd. Nu mai am voință. Pe la zece solicitantul intră în biroul meu. Știi de ce am venit? Da. Să-mi ceri ceva, probabil. Exact. Telefonul amicului sună și el îl deschide tacticos. Da, răspunde fără grabă. Nu știu, n-am vorbit cu el. Încearcă mai tîrziu... Cum adică n-a mai venit? Dar trebuia să vină, că altfel cade totul... Eu ies ușor din birou și mă duc la un vicepreședinte. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
porneau spre casele lor, trezindu-se din beție pe drumul lung și obositor. Ilie Hojman și cu Gheorghe Prisăcaru nu și-au mai luat nevestele cu ei, pentru că nu le țineau "balamalele" la atîta drum. Cei doi prieteni au pornit tacticos, tocmai din satul Mileanca și au adaptat un ritm care să poată fi susținut pînă la destinație. Mă roade un genunchi, se plînge Ilie. De acum vin belelele pe capul nostru. Bătrînii trec în revistă momente importante din viața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aveau. Despre băutură nici vorbă. Erau lefteri și mîine, vineri, li se dădea salariul. Într-un colț, Vasile Ursu mînca, ofta și nu se antrena la vorbă. Desfăcea o hîrtie, își apleca mult capul, mușca și din nou împacheta. Mesteca tacticos un timp îndelungat, înghițea și din nou pleca foarte jos capul ca să muște din ceva. Din ce muști așa lacom, nea Vasile? întreabă un băietan, căruia îi mijea mustața. Din mă-ta. Ce, te freacă grija? Nu, dar prea mănînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tace și dă din codiță, flatat de așa cuvinte. Mașina trece în trombă, revine de cîteva ori, se cercetează gardul de cătină și, într-un final, pleacă. Ilarion sărută cățelușul pe bot și-i mulțumește... Povestitorul se oprește și soarbe tacticos licoarea din pahar. Și după aceea? întreb curios. Mi-am cumpărat pistol! Dar nu știi de ce toată povestea asta s-a intercalat în viața ta? Stăteam cu amicul meu Ilarion la el pe terasă, soarele dădea să se culce, obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Da. Ilarion iese pe trotuarul îngust din fața casei, alunecă și cade în fund. Catincooo! Ce vrei? iese baba în ușă. Ajută-mă să mă ridic. Baba îl pune pe picioare și se întoarce la ale sale, în timp ce moșul Ilarion curăță tacticos zăpada. Vecinii trec, îl salută și chiar mai stau de vorbă. Dacă n-are cine să te ajute, moș Ilarion! S-au dus în Canada. Ca și cum nu i-aș avea. Au viețile lor, nu s-au dus de bine... Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cuplu. Cel mai adesea cumpăra totuși, până la urmă, un bilet; odată intrat În sală, se simțea mai bine, plasatoarea era de o discreție absolută. Bărbații se așezau departe unii de alții, Întotdeauna lăsau mai multe scaune Între ei. Se masturba tacticos privind Infirmiere desfrânate, Autostopista nu poartă chiloți, Profa desface cracii, Muistele și câte altele. Singurul moment delicat era la ieșire: cinematograful dădea direct În bulevardul Saint-Michel și risca să dea nas În nas cu o colegă de facultate. În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de tablă cu ceai de tei de pe masă, până o transformă Într-un vis urât. Câteva cuvinte Îl părăsiră iute, asemenea unor veverițe țâșnind dintr-o pădure În flăcări: — Nimeni nu vorbește așa cu The Sig! Sigmund Freud se șterse tacticos la gură și dori să ia o gură de ceai, dar nu mai avu din ce, așa că lăsă șervetul din mână și ordonă: — Carlito, stai jos! Împărate, bei un ceai? Fără să mai aștepte răspunsul, The Sig făcu un semn
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fir din covor se destramă, o zgârietură a mesei se pierde În luciul din jur. Chiar și pereții, al căror model geometric ar trebui să constituie o structură de rezistență În fața uitării, se descompun. Bezna Înaintează Încet, Înghite și mestecă tacticos. Deja nici nu mai sunt sigură câte fructe de ceară se află În vas, dar știu că unul sau două s-au topit. — De ce nu notezi toate amănuntele astea, dacă sunt atât de importante pentru tine? De ce nu-nregistrezi? — La
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ia viteză. Camionul se afla cam la o sută de metri În fața noastră și am văzut cum foaia se strecura Înăuntru pe lângă marginea prelatei. — În cazul În care iese cu Împușcături, suma se dublează din nou, a zis moșul, scoțând tacticos un pistol din interiorul hainei, pe care l-a depus pe bord. Politica firmei. — E o bucată de hârtie, meștere, nu un evadat. — Ehe, habar n-aveți ce surprize poa’ s-ascundă o foaie de hârtie, a spus el, În timp ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
n-oi închide ochii nu mă lasă pustia de slăbăciune. - Mai este, omule, pînă-i scăpa dumneta lingura. - Ba nici nu știi cînd vine cea urîtă, leliță, ofta moșneagul și se așeza pe laviță. Își aducea tașca în față și scotea tacticos o pungă creață. Eu mă uitam la fața lui rotundă care sclipea și mai ales la tașca cu copită de căprioară; nu eram curios să aflu ce-ar putea fi înăuntru: pesemne niciodată n-am vrut să cercetez firea prea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]