3,383 matches
-
la gura Parșivului. Ei, în cazul ăsta... Mama fetei nu mai continuă fraza, dar era clar că devenise mai concesivă. Sînt un pic cam nesimțiți Ilarion Doagă era bătrîn, chiar mai bătrîn decît nucul de lîngă fîntînă. Își amintește cînd taică-su a plantat nucul acela, care acum umbrește o jumătate din grădină. Nu și-ar fi amintit așa de precis data, dacă n-ar fi luat o chelfăneală zdravănă cînd a încercat să-l rupă. Deci Ilarion era bătrîn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ei. O mai iubești? Nu. M-am mirat că n-am suferit. M-am gîndit la tine. Dar tu ce experiență ai trăit? Prima dată a fost fiul unui bogătan. Doream să fiu bogată. A doua oară a fost cu taică-su. Cuum? Așa. Cînd m-am lămurit ce lichea este fiul am dorit să las o mare dihonie în familia lor. Așa că... Taică-su era alt aluat. Și? Acum sînt bogată, independentă. Încă vă mai întîlniți? Din cînd în cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Prima dată a fost fiul unui bogătan. Doream să fiu bogată. A doua oară a fost cu taică-su. Cuum? Așa. Cînd m-am lămurit ce lichea este fiul am dorit să las o mare dihonie în familia lor. Așa că... Taică-su era alt aluat. Și? Acum sînt bogată, independentă. Încă vă mai întîlniți? Din cînd în cînd. Dorinel simte că inima sa a crăpat, că sîngele țîșnește și că viața se scurge în durere. Apucă lacom un sîn și constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acel portret, roua, la lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la lumina zorilor strecurați printre bețele de răsărită, proiecta relativul într-un concret fără limite. Neliniște, curiozitate, spaimă, senzație, emoție, extaz! Lacătul lăzii de metal în care taică-său ținea comoara despuiată ceda la prima atingere. Inima, cât un purice. Între înger și demon, Dumnezeu nu a tras hotar, ci doar a lăsat o dâră de lumină să curgă. Lada căptușită cu fericiri. Aleluia! Ochi să ai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stânci. Când era mic, se cuibărea lângă ea ca un pui de rândunică. Mirosea frumos: a lapte, a scorțișoară, a pălămidă; sângele mamei sale, izvor ce repeta la nesfârșit drumul spre casă. Revista, plină cu fete lucioase. La pagina 7, taică-său nu s-a oprit niciodată. Petru a ascuns-o pe Eva într-un volum din "Viețile sfinților", 21 mai (Împărații Constantin și Elena). Eva era împărăteasa lui, Constantin un părinte de care nu te poți teme. Dumnezeu, la 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mersul calului, fără să-și dădea seama. Prea repede se învârteau spițele prin colbul Sărății. Rachiul și curvele l-au pus pe chituci. A îmbătrânit odată cu Puiu, de parcă au trăit împreună aceeași viață. Petru era cel mai mare dintre copii. Taică-său și-ar fi dorit să-i semene. Căruța putrezea sub șopron, gura de ham, ca un apendice de înger, atârna sub streșina casei, pielea lui Puiu, însărată, legată de grindă. Petru la un altfel de car visa cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mi-e milă de el, a mai fost pus la o așa încercare când m-am născut. După ce a semnat certificatul de naștere, m-a uitat cu tot cu căruț pe hol, la starea civilă. Mi-a pus numele lui, numele lui taică-său, bunicu-său, străbunicu-său: Basarab Petru, Petru, Petru. De la starea civilă, s-a dus la crâșmă până noaptea târziu, apoi a venit, euforic, la mama să-i arate documentul. Eu ajunsesem cu 4 ore înaintea lui, m-a adus un milițianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și două încărcătoare pline. Lada cu muniție, deasupra ușii, stăvilea trecerea. La început, canonul a fost mai lumesc, după nevoințele bătrânilor, însă părintele Spiridon, fostul maior Marcu, a schimbat rânduiala. Oasele cară hoitul în spate, și nu invers. Apleacă-te, taică, apleacă-te! Plopul bate metanii mai bine ca matale. Aiestea-s închinăciuni? Răchită să-ți fie genunchii în fața Maicii Domnului. Mănăstire de taici facem aici, ca în muntele Athos. Nu rabd să calce picior de muiere în bătătura schitului cât trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
părintele Spiridon, fostul maior Marcu, a schimbat rânduiala. Oasele cară hoitul în spate, și nu invers. Apleacă-te, taică, apleacă-te! Plopul bate metanii mai bine ca matale. Aiestea-s închinăciuni? Răchită să-ți fie genunchii în fața Maicii Domnului. Mănăstire de taici facem aici, ca în muntele Athos. Nu rabd să calce picior de muiere în bătătura schitului cât trăiesc eu! Cine aduce femeie în spurcăciunea ei să-și dea duhul! Aici fac mănăstire, nu futelniță! Să vă intre bine în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hrănit. Greutăți, părinte, în lume ca și aici. Nu pot să-i mulțumesc pe toți, iar când sunt depășită, mă las în mila Tatălui Ceresc. El le drămăluiește pe toate cu milă și înțelepciune. Și apoi de mine, de matale, taică, cine crezi că se va îngriji? Abia așteaptă cuviosul Petru să-ți ia locul, deși cred că nu o să apuce, e beteag poponarul, scârțiie din toate încheieturile. Cât despre ava Ioan, de ajunge stareț, mută schitul în pustie. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va îngriji? Abia așteaptă cuviosul Petru să-ți ia locul, deși cred că nu o să apuce, e beteag poponarul, scârțiie din toate încheieturile. Cât despre ava Ioan, de ajunge stareț, mută schitul în pustie. Trebuie să ne îndulcim singuri nevoințele, taică părinte. Acolo, sub mesteceni, este o poartă, aici în chilie, mai facem una. Prin poarta mănăstirii trec toți, prin poarta părintelui stareț nu o să treacă nimeni. Uite, vezi ușa țintuită ce dă spre dormitor? De azi înainte nu o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cimitirului. Mai bine câmp de luptă pentru toate războaiele lumii, decât pace în inima celor care nu o merită. Creadă ce or vrea despre mine, sufletul îmi este curat, părinte, sufletul nu-l împart decât cu Dumnezeu și cu matale, taică! Mă ascuți, nimeni nu a avut atâta răbdare cu mine să mă asculte. Prima dată, acest rol l-a jucat în clasa a șaptea cu moș Miron, proful de mate, curva mică i-a sucit mințile, avea nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mănăstire, fiecare viețuitor era proprietar de Dumnezeu. Jupânul stareț îi purta pistolul și cârja episcopală. El făcea și tot el desfăcea, de zicea doar cu privirea. Din ușa pivniței până la porțile raiului, cale dreaptă; pe unde trece Domnul, intra și taica. Părintele Visarion dormea cu registrele sub cap; fiecare cui avea număr de inventar, bon de consum pentru felia de pâine. Apa de ploaie curgea de pe biserică, prin burlane, apoi pe șanț în păstrăvăria lui domn Enache; domn Enache era obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mâlească intențiile tale de rod. 76. Când i-a murit bunicul, bucovinean de pe valea Pârteștiului, trecut prin două războaie, foamete, ciumă, holeră, tifos... când a murit tătuța, a plâns. "Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot satul. În urma căruței, prin noroiul până la gleznă, pe sub norii scămoșați de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul ce scuipa spumă peste podețe, lângă bădia Ilie, dădea bice cailor să nu se umple groapa cu apă și plângea. "Săracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la ei, vedeau negreșit care dintre marile uși de lemn ale pivnițelor săpate În deal stătea deschisă și unde era rost de petrecere. Se strîngeau pesemne iute laolaltă și, neauziți, nesimțiți de nimeni, răsăreau În pragul cramei. — Cum, dracu’, făcea taică-meu, cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am văzut umbră de om și ne-am trezit cu ei la ușă bătînd ceardaș! Pivnițele sînt cea mai de laudă ispravă din tot ce a crescut În timp
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
valul umplea Într-o secundă paharul, făcea deasupra o spumă albă, apoi roz, ca, după domolirea sfîrÎitului, să ajungă la acea Încruntare ca de apus de soare. — Nagyon frig afară, făcea Vilmoș. Atunci stai aici și cîntă ceva, Îl Îndemnă taică-meu. — Asta nem szabad la mine! Aduc tata! — Mă, pînă vine tătîne-tău, cum mulțumești tu pentru pîine și vin? Și-l Învăță cum să zică: — Éljen a Román Munkás Párt! striga vesel Vilmoș, éljen! Într-o vară, pe la sfîrșitul studenției
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de piele netedă, lunecoasă. Nu foșnea cînd o mîngîiai cu mîna. La drept vorbind, cartea avea o strălucire a ei și ți abătea privirea Într-acolo oriunde te-ai fi aflat În Încăpere. Mă mir cum de nu o văzuse taică-meu. O răsfoiam ori de cîte ori bătrînul Weisz mă lăsa s-o fac. Țin minte cîteva imagini: niște bărbați Îmbrăcați În haine lungi, de un roșu Întunecat, stînd În picioare aproape de ușa ce dădea În altă odaie. În mijlocul ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Însă pentru nimic În lume să-mi spună ce scria În cărțile alea. O tot ținea pe a lui că „ce facem, prindem fluturi ori ne jucăm cu mingea“, pînă cînd s-a supărat pentru că „de ce nu-l Întreb pe taică-său și că, dacă eu nu schimb vorba, el nu se mai joacă“. Abia am așteptat ziua În care să trec din nou pe la el. Cartea era acolo, pe masă, răspîndea o lucire domoală În toată casa, așa simțeam, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am smuls cît ai clipi. Caița se certa cu Mecker și-l amenința cu șeful postului de miliție, tovarășul Marinescu. Cei doi s-au pus atunci pe suduit că-i arătăm noi la orbul ăsta, că, dacă n-ar fi taică-său cine e, ar mînca o bătaie soră cu moartea, că norocul lui e că stă la Sfatul Popular și lîngă miliție, că să vă ia dracu’ și plecați odată de-aici! Am plecat. Și am Înțeles că Grosoș voia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
O mătușă i-a arătat maică-mii calea: — Pe Radu, popă să-l faci, ai Înțeles? Îl auzi ce frumos vorbește, nimeni nu pronunță așa de mîndru ca el, dac-ar avea și voce... — O să aibă, se Îmbărbăta mama, ca taică său, numai să mai crească, o să i se schimbe vocea, o să cînte... — Da, reluă mătușa, că mă și gîndeam: oare ce meserie poate face el care-i așa... — Înțeleg, Înțeleg, făcea mama. — Că o să-i găsim o preoteasă și o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și am cerut apă. Ne-au alungat, ca pe cerșetori. Unul s-a făcut că ne dă apă, a venit chiar lângă noi și a băut în fața noastră cana cu apă... toată cana cu apă... că așa i-a spus taică-su: întâi el și pe urmă el și la urmă tot numai el... iar ceilalți sunt făcuți să-i servească pe cei vrednici, cu stare... că numai proștii și nevrednicii sunt săraci. Plecam mai departe, și ne scuturam sandalele până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tatăl lui (probabil să se spele mi-am spus), când tocmai atunci am auzit-o pe mama lui chemându-i la masă. "Ei, să vezi acu' chelfăneală!" mi-am zis, fiindcă știam ce mă aștepta pe mine acasă. În plus, taică-su era tare supărat: meșterea ceva și tot potrivea o scândură și nu ieșea ce vroia el: "Pe unde umbli, în loc să mă ajuți?! Uite, am tot tăiat din scândura asta s-o potrivesc și acu-i prea scurtă! Dacă erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gata, dar așa, de unde să iau altă scândură?! Acuș vine vecinul să-i dau masa, și eu ce să fac?! Și uite ce murdar ești! Ce-o să zică mama când te vede?!" Hm! mi-am spus. Scapă ușor, pe mine taică-meu m-ar fi pocnit deja, urlând de-ar fi auzit tot satul: "Haimana ce ești! Spală-te și treci la treabă! Nu mănânci până nu-ți termini treaba! Să te înveți minte! Te-ai înhăitat cu toți derbedeii, pușlama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu așa, ce bătaie mâncam nu mai stăteam pe fund o lună! "Spală-te și du-te la masă, să n-o supărăm pe mama!" Nici pe tine, dragule!" Și așa plin de lut cum era, l-a luat pe taică-su în brațe. Nu-i ajungea decât puțin mai sus de genunchi, se uita în ochii lui și-l strângea tare, tare cu mânuțele lui mici. Și bărbatul se uita în jos, nici nu îndrăznea să-l atingă pe fii-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în trupul meu, pe care l-a făcut sănătos. Și mai ales, uite aici în inima mea, pe care a umplut-o de iubire. Și a vindecat-o. Împărăția mea ... O să mergem să-l vedem pe unchiul tău... îmi promisese taică-meu . O spusese, așa, într-o doară, ca să scape de gura mea , da' eu numai la asta mă gândeam. Îl întrebam cât era ziulica de mare când mergem și răspunsul era: mâine, da' până atunci ia fă tu asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]