570 matches
-
vremea adolescenței mele literatura sovietică (nu rusă) dar pe cea franceză pe care o căutam cu lumânarea o citeam și la lampă și chiar la lumânare, când era cazul. Pe Montaigne l-am citit târziu, stând însă parcă la un taifas, prietenește, sincer și jovial, adevărat, mă și uimeau uneori îndreptările și mesajul lui. Am tot vorbit cu el pe îndelete, fără să mă simt prea mic, nu aveam aerul de ucenic ascultător și ocrotit cu grijă, dar eram dispus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în Iașul meu pe care oricum îl iubeam necondiționat, uneori inconștient mă bucuram la regăsirea puținelor valori uitate. Nici nu visam că eseurile montaignene aveau să mă influențeze, mult mai târziu, decisiv și iremediabil. Vă mărturisesc că la reluarea lecturii, taifasul nostru a luat amploare, în sensul că mai mult vorbea Montaigne și eu tăceam, uneori încercând timid să deschid gura pentru a-l contrazice măcar în părțile secundare ale întinsei lui cunoașteri. Nicio șansă. Acum însă, după atâția ani de când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sufletul lui visător și gânditor? În casele înconjurate de nuci mari, tei înfloriți, castani bătrâni, tufe de liliac și iasomie, de amintiri și de sunetul clopotelor ce învăluiau înserarea după vecernii, ieșenii aveau timp de lecturi, de muzică, instruire și taifas. Aveau timp de o plimbare pe Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu, aveau timp pentru a admira turnul Goliei, fiecare încercând să-l vadă și prin spusele lui Creangă, să viziteze vechile biserici Sf. Sava, Trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
amplifică nostalgii pentru o istorie trecută, inimitabilă. În spațiile înconjurate de nuci bătrâni, tei înfloriți, castani și tufe de liliac, de amintiri și sunetul clopotelor ce învăluie amurgul după vecernii, ieșenii încă își fac timp de lecturi, de cunoaștere, de taifas. O plimbare de la Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu și Obeliscul lui Asachi, este însoțită de sufletul sensibil al cetățeanului iubitor de discuții asupra esenței lucrurilor și spiritului artei sub aripa proteguitoare a naturii. Nu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
noastre. 77 E atâta Busuioc în firea mea câtă victorie e în Nicolae. Doamne, ce frumos ar fi să fie așa! Vă invit la o busuioacă de Bohotin pentru a ni se dezlega mai bine limbile. La un ceas de taifas uns cu o asemenea binecuvântată licoare se poate drege și busuiocul (aflu recent că expresia asta este greșită, nu busuiocul este dres, el drege apa, sfințind-o). Nicolae e un nume augural și devoțional antic, de la Nikolas, un compus care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de departe. Ediție îngrijită de Al. Dobrescu, 2008. IFTIMI, Sorin. Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieșene. Iași, Editura Doxologia, 2014. ILISEI, Grigore. Cu George Lesnea prin veac. Iași, Editura Moldova, 1996; Divanuri duminicale. Interviuri mărturisitoare. Iași, Editura Polirom, 2001; Convorbiri, taifasuri, divanuri, portrete. Iași, Editura Doxologia, 2015. ILUCĂ, Vasile. Iași șoapte din ziduri. Iași, Editura Eurocart, 1998; Iașii lui Eminescu, Editura Helios, 2003; Junimiștii la ei acasă. Iași, Editura Pim, 2004; Ce nu știm despre Iași. Editura Pim, edițiile 2006, 2007
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Când ploua sau era zăpadă, neputându-ne folosi după bunul lor plac, rămâneam în clasă. Adesea doamna ne dădea de copiat din carte "de aici... până aici", dar nu ne corecta niciodată. Dânsa mergea la cancelarie la o cafea, la taifas cu celelalte doamne și uita de noi. De multe ori se întâmpla să vină ora terminării cursurilor și tot singuri eram în clasă. Atunci, un băiat mai isteț, se ducea la cancelarie și întreba: Doamna învățătoare, ce facem? Că s-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
două eleve de școală primară și mama lor. Au rămas tare încântate de stâna din Horaiț. Baciul, ca totdeauna, s-a arătat foarte ospitalier și ne-a oferit ce avea mai bun în stână. Când adulții s-au așezat la taifas lângă pirostrii, noi, fetele am ieșit în ocol. Ne ardea de joacă. După ce-am alergat destul și ne-am ascuns pe după stână, am observat că se întorceau ciobanii cu oile, pentru mult, la amiază. Le-am ieșit înainte și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vedem o persoană străină, care seamănă din ce în ce mai puțin cu acest copil interior, statornic martor al trecerii noastre, și care este sufletul nostru etern tânăr. Cred că sufletul acesta nerevelat, abia ghicit chiar de noi înșine, cu care stăm mereu la taifas în adâncul nostru, căruia îi destăinuim toate nedumeririle firești, este locul geometric al tuturor iluminărilor neașteptate, în care Dumnezeu ne-a luat în brațe și ne-a salvat. Prin minuni, în viață, prin operă...În fine, viziuni și reprezentări de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
reflexe ideatice și umorale se potrivesc acestui „război etern, cu toată lumea”! Pentru a ilustra cu amuzament această „poziție”, eu dau uneori, În colocviile pe care le am cu unii tineri care mai au răbdarea sau curiozitatea să stea la un taifas cu un bătrân meșter, exemplul strategiilor creatorilor de modă. Majoritatea acestor „geniali creatori”, care fac parte azi din elita europeană a zonei numită haute-couture, se adaptează cererilor pieței, modei - ei Înșiși servitorii ei! -, gusturilor generațiilor, al fabricanților de materiale etc.
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îl voi Întreprinde curând la Iași (aici mă tratez oftalmologic de câtva timp). Înțelegând situația delicată (starea sănătății, după cum am aflat la telefon), nu voi abuza de amabilitatea dv., deși, sincer să fiu, nu m-aș mai desprinde, la un taifas literar cultural, de dv., care mi-ați devenit afin spiritual; câte nu am avea să ne spunem!... Vă scriu din vreme, ca să aveți răgazul necesar a găsi documentele solicitate; scriu documente, pentru că am aflat, din studiu și din cărți, că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
despre această relație, pe care, el, Bogza și alte spirite cuminți o citeau doar într-un singur sens, cel al călăului - el însuși, un călău unidimensionat și plat! - și, cum eu îi oferisem lui Nichita, în multele noastre ore de taifas intelectual, apropo de această „relație fundamentală pentru mine”, o imagine pe care o găsisem undeva, o fotografie a unei pietre babilonice, parcă, ce ilustra oarecum felul meu de a interpreta această relație - un leu, în piatră, care aruncă la pământ
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să se scape într-un fel și de acesta. Îl prigonește, până ce pândarul, exasperat, se hotărăște foarte rece, să ucidă pe primar. Amintirea mortului (poate tată?) mai plutește între ei, mai ales în seri lungi de iarnă, când stau la taifas și-și amintesc de el. Băiatul vede dragostea de la vamă, ticăloșia vameșiței, are de a face și cu pensionarul căpitan Farcaș, vede ce s-a petrecut cu moșu-său (bunicul său?) își trăește viața cu flăcăoanii lui, cu horile, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deosebit de interesantă; să gust și să cunosc câte ceva despre arta culinară specifică unui popor care l-au dat omenirii, istoriei pe Simon Bolivar. În cele trei zile cât a rămas tânărul în Lima, am petrecut cel puțin zece ore la taifas despre orașul La Paz, despre bolivieni și, nu în ultimul rând, despre impactul lui Che Guevara în rândurile intelectualilor bolivieni. Ne-am despărțit la plecarea lui spre La Paz. Nu ne-am mai întâlnit niciodată. Presupun că acel tânăr care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
iubire și respect, cum s-a făcut atunci severului, exigentului profesor Nubert. ALEXANDRU SLĂTINEANU (1873-1939) Într-o frumoasă fotografie de epocă aflată la Muzeul de Medici și Naturaliști din Iași, într-un landou somptuos, doi oameni distinși, greoi, stau la taifas în ritmul lent al cailor și al vremii cu alte viteze decât acelea de astăzi. Cele două persoane importante sunt doi medici, celebrii profesori Cantacuzino și Slătineanu. Despre cel de-al doilea vreau să scriu, aici, câteva rânduri; despre celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
rubrici sunt cele pe care le-a conceput Geo Dumitrescu, fondatorul publicației. Pentru cine-l cunoștea numai pe omul de lume Geo Dumitrescu, adică pe convivul fermecător, spiritual, afectuos, cu toată aplecarea sa către ironie, neocolind ambianța boemei, nedisprețuitor al taifasului până la ore târzii, comportamentul său ca redactor-șef a fost în mare măsură motiv de contrariere. Punctual, riguros în toate până la a părea pedant, chiar tipicar, pretinzând respectarea întocmai a angajamentelor luate de fiecare, a sumarelor, a planurilor redacționale în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
retras, din pricina infirmității locomotorii și a altor boli care au survenit mai târziu, într-o izolare ce nu i-a priit deloc sufletește acestui om atât de sociabil, frecventator asiduu al Capșei, unde petrecea măcar o oră pe zi la taifas cu amicii literari și consuma cantități uriașe de cafea. Izolarea i-a priit, în schimb, literar. În critică s-a eliberat cu totul de clișee, dând substanțiale și subtile comentarii atât despre Călinescu, Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu sau Anton Holban
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mai puțin sau deloc cunoscută. Așadar, cel care își compusese masca sfiiciunii și obsecviozității, ca să se amuze pe seama noastră, a lepădat-o de îndată ce a fost „descoperit“ și s-a purtat de atunci cum îi era firea: bonom, sociabil, iubitor de taifas și de farse, alternând însă buna dispoziție și expansivitatea cu închideri în sine și cu stări de ursuzlâc, acestea nedurând totuși mult. Dominante în comportarea lui Velea, în acei ani în care abia ieșeam din adolescență, erau bonomia, maliția bonomă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
iarnă să se plimbe la braț cu mine pe Promenade des Anglais, la Nisa..." Ei, da, bietul Eminescu nici măcar nu visase asemenea onoruri! Și iarăși, trăgându-l de urechi pe N. Iorga: "Eu n-am timp să mă pun la taifas cu acei domni cari, crezând că mă-njosesc, mă compară cu Terente [...] dar când un Nicolae Iorga, ignorând și falșificând, vine și compară pe Chira cu... "Ghiță Cătănuță", iaca, vedeți, îmi cam sare muștarul în nas și încep să cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aparenței. Ferice de noi, că trăim Într’o zonă temperată, iar nu la ecuator unde, Într’adevăr nimic nu se schimbă (oare?) și unde n’am avea răgazul unor concluzii, fie și parțiale. Și, cu acest preambul, vom sta la taifas, toată iarna. Dacă, bineînțeles, ceva neprevăzut, dar specific anotimpului, nu ne va tulbura - scuze pentru repetiție - taifasul. Tulbura, pentru că totuși natura nu doarme... Și, dacă tot e frig, să ne Încălzim iluzoriu, chiar dacă motivul necesită din nou scuze: căci e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nimic nu se schimbă (oare?) și unde n’am avea răgazul unor concluzii, fie și parțiale. Și, cu acest preambul, vom sta la taifas, toată iarna. Dacă, bineînțeles, ceva neprevăzut, dar specific anotimpului, nu ne va tulbura - scuze pentru repetiție - taifasul. Tulbura, pentru că totuși natura nu doarme... Și, dacă tot e frig, să ne Încălzim iluzoriu, chiar dacă motivul necesită din nou scuze: căci e un pachet de țigări, anume “Camel”. Vom vedea acolo nisip, palmieri, o cămilă, iar unii spun că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ai stării entropice a mediului. Relațiile lor particulare cu mediul, ce necesită o analiză anume, le fac mai puțin dependente de acesta. Însuși procesul de entropizare, propriu Însăși naturii, de fapt motorul evoluției, adică a esenței Vieții, creează subiecte de taifas pentru multă vreme, iar aceasta fie și numai pentru a ne găsi locul cuvenit În natură, pentru a evita nefericita postură a nucii din perete. “Radiosfera”, 9 decembrie 1996, ora 12,26 109. Invadatori, vegetali și nu numai Astăzi am
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
părea prea absorbit de gravele sale atribuții În acea epocă de reorganizare a armatei noastre sfârtecate, de vreme ce găsea timp și dispoziție să mă oprească din drum pe mine, plutonierul, de la treburile mele, parcă oricum mai absor bante, ca să stăm la taifas pe scările Comandamentului Armatei a II a, pălăvrăgind Îndelung și fară rost pe vagi și inactuale chestii culturale, de care ținea să mi se arate tare preocupat. La fel cum, câțiva ani după război, aveam să-l Întâlnesc, În toiul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cineva ca ea. Mama voastră are vocație de sfântă, zice tata, cu o anume amărăciune, fiindcă el nu prea are. În fiecare zi tata, în afară de lectura din cărticica lui, mai are neapărat în program ceva: stă cu prietenii săi la taifas, la un pahar, pune în discuție acele subiecte dificile care pe mine mă depășesc. Frații mei sunt și ei făcuți dintr-un aluat care nu este aluatul comun. Vlad, cel mare, are trăsături delicate, este sensibil, a fost dăruit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care fusese cândva un hotel ieftin, avea cinci etaje și un hol foarte mare, pe înălțimea primelor două. La câteva zeci de mese, tot neamul de refuzați ai soartei, majoritatea vârstnici, jucau rummy, citeau reviste sau se adunau la un taifas. Mirosea destul de urât a oboseală și a stătut, dar, fiindcă din stradă nu puteai ghici nimic din forfota dinăuntru, m-am gândit la o cauză. M-am întrebat de ce bătrânii aceia preferau claustrarea, în loc să se prăjească la soare sau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]