572 matches
-
punere în rafturile bibliotecilor, a nestematelor folclorice, sunt de notorietate generală, de mult cunoscute și apreciate,în țară și peste hotare. Cu toate astea, Emil Râșcanu dispune și de mult timp liber. Ce face, el,în timpul său liber? Stă la taifas. Cu prietenii și cu neprietenii. Când zic asta, nu trebuie să înțeleagă, eronat, cineva, că bea. Gustă, doar, sprițurile. Și din pahare și din taclale. Mai cu seamă din taclale. Că, beat,încă nu l-a văzut, nimeni, vreodată. Iar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
prea mare. Dar...Ăsta i-a făcut semn, cu degetul, pe buze, șoptind: mai ho, cu gura cât șura! Vreau să stăm nițel de vorbă. N-am timp. Nu vezi câți clienți așteaptă, la rând? Văd. Atunci, pe altădată, cu taifasul. Pa. Bine, mă ajunsule. Pa. Și Omul Străzii este, azi, unul din cei mai căutați, mai respectați și mai vestiți afaceriști de pe aceste meleaguri. Devenite, pentru el, meleagurile aducătoare de mulțumire, de bunăstare și de fericire, personală și familială. RENUNȚ
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Diferența dintre ei era de 3-4 ani așa că nu se putea abține, râdea de năzbâtiile lor însă Stani vroia să glumească toată ora ea să predea și din acest diferend nu puteau ieși, decât ei să stea în spate la taifas iar ea cu francezii s-au dus mai în față. Clasa era mică și el râdea tare și zgomotos ea furioasă a găsit la îndemână un pix pe care i-l aruncă direct în frunte și îl întreabă: - Ți-a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
muzica ușoară pusă destul de tare. Le plăcea gălăgia litoralului în vacanță vara, se simțeau în formă. Era una din acele nopți blânde, minunate cum numai pe malul mării poți întâlni. Rezemau din picioare zidurile sau stau jos pe trotuar, la taifas. Malvina a venit imediat spre ei, fericită că o vede și se așează lângă ei. Laur își întreabă amicii: Îl știți pe Panaitescu, profesorul de franceză? - Da ! Este profesor în continuare la Școala generală numărul 13! - Și eu am făcut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte bine. Hai să trăiești, ginere! îl salută Grigore primul, dând să-și salte de pe scaun trupul îndesat și vânos și pupându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
puțin cam moale, găsi de cuviință să se scuze Grigore. Da e bun!... adăugă el vesel, suflând pe nări și pe gură, ca și cum mai avea puțin și lua foc. Bineînțeles, grăi mai departe țăranul, cu mare chef de stat la taifas, că se gândise sa le aducă și lor niște varză și niște gogonele, pe care nu mai dovedise să le vândă pe piață, și nu-l uitase nici pe nepot, căruia îi adusese o duzină de bile colorate și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dumnezeu, și pe care Stelian îl numea "domnul Vorbă Lungă", de când băgase de seamă că țăranul avea obiceiul de a-i ține de vorbă pe alții exact atunci când nu trebuia. Pur și simplu, lui Părcălici îi plăcea sa stea la taifas cu Virgil pe parapetul din fața porții cât era ziua de lungă. Despre ce puteau vorbi cei doi, pentru Stelian era greu de înțeles, fiindcă el, după ce-l asculta pe Părcălici câteva minute simțea că își irosește vremea și se retrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ne încântă cu recitalurile lor. Primăvara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțină pudră pe fețișoara ei și parcă deodată s-au auzit niște șușoteli. Știi cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce și-a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nigra a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel; Chiar și vița stacojie smerită a rămas, Aracii se înalță spre cer ca așchii seci, Trifoiul pentru sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi să ne-nchinăm; Dar, vai, nu-i nici icoana, un fum e Zoroastru, în nebuloasa rece cu greu ne-ncumetăm
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu biciul. Poverile grele din spinările lor nu-i lăsau să meargă atât de repede cât voiau slujbașii rome, care mergeau călări pe măgari îmblînziți. Slujbașii mărunți ai stăpânitorilor tuturor acestor țărișoare primiseră poruncă să nu lege nici prietenie, nici taifas cu oamenii roșii veniți, după cum se spunea, din țara de necrezut Ta Nuter. Totuși, unul dintre slujbași își întoarse asinul în această seară și se apropie de cei doi străini. Cu lahuben băuse din întîmplare, într-o zi, la aceeași
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îndată înapoi. N-ai nevoie să minți. Dacă erau zei acolo, nu te mai întorceai viu. Cine a mai văzut zei și a rămas viu, afară de preoți?! Ori crezi că zeii n-au altceva de făcut decât să stea la taifas cu o stârpitură de rob! Să spui altora minciunile astea, cu mine nu-ți merge! Auta răbdă cuvintele căpeteniei. Ar fi vrut să-i întoarcă spatele, totuși îi spuse: - Și dacă am să-ți arăt un semn, tot n-ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l întâlnise ultima oară la noi acasă, la Albaicin. S-a interesat apoi de învățătura mea, de surata pe care o studiam atunci și s-a pornit să mi-o recite. Prezența lui era plăcută, astfel că am stat la taifas cu el o oră încheiată. Mi-a povestit că pierduse, pribegind, cam tot ce izbutise să pună deoparte, dar că acum putea, slavă Domnului! să se îngrijească de nevoile nevestelor lui. Începuse din nou să lucreze, doar ca bărbier, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunt absolut fierți. BĂRBATUL CU BASTON: Normal. Vezi că iar am coborât bidonul. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu-l văd. BĂRBATUL CU BASTON (Furios, schimbă fântâna.): Da’ termină cu palavrele că se-ntunecă. N-au decât să stea ei la taifas dacă vor. D-aia nu vine la ei, pentru că stau la taifas și țin fântâna vraiște. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Da’ nu stau la taifas, muncesc. Ai coborât bidonul? BĂRBATUL CU BASTON: Nu-l vezi nici acu’? VOCEA BĂRBATULUI CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bidonul. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu-l văd. BĂRBATUL CU BASTON (Furios, schimbă fântâna.): Da’ termină cu palavrele că se-ntunecă. N-au decât să stea ei la taifas dacă vor. D-aia nu vine la ei, pentru că stau la taifas și țin fântâna vraiște. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Da’ nu stau la taifas, muncesc. Ai coborât bidonul? BĂRBATUL CU BASTON: Nu-l vezi nici acu’? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLPRIE: Naiba să-l ia de bidon! Văd ca nu ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fântâna.): Da’ termină cu palavrele că se-ntunecă. N-au decât să stea ei la taifas dacă vor. D-aia nu vine la ei, pentru că stau la taifas și țin fântâna vraiște. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Da’ nu stau la taifas, muncesc. Ai coborât bidonul? BĂRBATUL CU BASTON: Nu-l vezi nici acu’? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLPRIE: Naiba să-l ia de bidon! Văd ca nu ești în stare să cobori un bidon. BĂRBATUL CU BASTON (Bodogănind, schimbă fântâna.): Eu nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fim prieteni... Să ne povestim viețile... CĂLĂUL (Ia foaia din mâna COLONELULUI și i-o întinde lui ARTUR.): Poftim, rupeți-o cu mâna dumneavoastră! COLONELUL (Către ARTUR, după ce a rupt-o.): Sunt fericit că v-am cunoscut. Să stăm la taifas, să stăm la taclale... Spuneți-ne tot, povestiți-ne viața dumneavoastră trepidantă, povestiți-ne-o secundă cu secundă... ARTUR: Nu știu dacă mai am timp... COLONELUL (Către CĂLĂU.): Cât mai are? CĂLĂUL: Câteva minute. COLONELUL (Către ARTUR.): Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
suplimentară la „Caru cu bere“. Ocoleam, de obicei, localul. De cele mai multe ori, la ceasul acela din înserat, când mă porneam spre casă, mă întâlneam acolo cu cineva de la Teatru sau de la Cinematografie și mă lăsam uitat în nepăsarea clipelor de taifas. Uneori chiar voiam să ajung mai devreme acasă. Într-o astfel de înserare, din mijloc de toamnă, cu ploaie urâtă, îmi beam romul la „Havana“ și notam ceva în carnețelul de care nu mă despărțeam niciodată, pe atunci. Nu observasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și în care credeau ca ultim semn al statorniciei și dăinuirii lor în timp. De multe ori, privindu-i, aveam halucinanta certitudine că, odată cu ei, veneau în acele târziuri de noapte și moșii, și străbătrânii lor și stăteau cu toții la taifas, în lumina palidă a felinarelor din piață, într-o devălmășie de trupuri și umbre năboite de peste timp, încât nu mai știam dacă vorbesc cu vii sau cu morți, dacă poveștile lor sunt de acum sau vin din pământul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de admirație, la asta nu m-am gândit. Dar cine poate să-și păstreze sângele rece în asemenea împrejurări? Chiar vorbeam azi cu Mirciulică ― surâse cochet ― o slăbiciune de cucoană bătrână și singură care n-are cu cine sta la taifas ― discutam cu el cât de tare te-ai ținut toată noaptea. N-aș fi bănuit niciodată că poți fi atât de puternic, deși colonelul mă avertizase că ești un bărbat și jumătate. Șerbănică se umflă brusc ca un balon. ― Militar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ei arată ca un palat disco tot sezonul, cu... ÎhÎÎÎÎÎÎ... hÎÎÎÎ... ÎhÎÎÎÎ ... dintr-o dată Marci sughița printre lacrimi, de-abia putând să mai respire. — Nu vrei să comand ceva de mâncare pentru noi? am Întrebat-o. Putem să stăm la taifas toată noaptea. —OK, OK... da. Nu! Ce-ar fi să mergem la Bungallow 8? —Marci, e 7 seara. Bungallow 8 nici nu e deschis până la 2 noaptea. Nu ești Într-o formă de ieșit În oraș În seara asta. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Aici! spuse Tinsley. Era tolănită pe o canapea uriașă Învelită cu o carpetă din piele de capră. Purta o rochie din catifea roșie, cu mâneci bufante, care arăta ca și cum ar fi fost destinată unui copil de patru ani. Stătea la taifas cu Prince Angus. Acesta semăna cu o corcitură Între Sid Vicious și David Hockney, așa Îmbrăcat cum era, cu un tartan tăiat În fâșii, prinse laolaltă cu ace de siguranță, și cu franjuri lungi din păr decolorat blond. Era sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Cheile timpului sunt la brâul lui Dumnezeu. Fiecare generație defilează cu premianții și repetenții ei. Șobolanii intuiesc mai bine decât noi viitorul apropiat. Și ne lasă pe noi singuri sub dărâmăturile marilor trepidații. Spre final, senectutea devine un soi de taifas cu moartea. Bătrânii nu sunt nostalgici. Pentru că nu-și amintesc mai nimic. Toate jurămintele noastre sunt eterne. Numai viața e relativă. Spre sfârșitul vieții se înmulțesc țintele, dar se împuținează gloanțele. Totul pare a fi ciclic. Până și ludicul revine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Sunt destui care s-o facă. El trebuie să-i învețe pe semeni, cu ajutorul ceaslovului și prin exemplu personal, să trăiască curat! Atunci a înțeles și de ce învățătorul s-a bucurat atât de mult, când s-au întâlnit. * * * Stând la taifas cu sine însuși, Bidaru nici nu observă că trecuse de zona afectată de furtună și că un nou peisaj însorit, chiar uscat, fără urmă de ploaie, i se înfățișă în toată splendoarea și măreția. Cât vezi cu ochii culturi de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-și ascundă tulburarea din suflet, îl îndemnă pe boier... - Hai Cucoani, hai să măi gustăm din minunea asta!... Abia atunci, la al treilea păhărel de țuică fiartă, care alunecă pe gât ca untdelemnul, se desțelenesc graiurile, și pornesc la un taifas, la care din când în când, cocoșii vestesc crucea nopții. Boierul Șipoteanu-Fălciu avea prilejul să-l descoase pe Toma, pădurar bătrân, înțeleptul pădurilor, despre viața ascunsă a codrilor copleșiți de zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
limpede că pe zi ce trece erau tot mai puțini cei care alegeau deșertul ca mod de viață. Nu mai voia războaie, nici lupte și ducea dorul tihnitei lui jaima, al lungilor zile de vânătoare și al frumoaselor seri de taifas la lumina focului, ascultând o dată și încă o dată povestirile bătrânului Suilem; istorii pe care le ascultase copil fiind și pe care va continua să le asculte, fără să se plictisească, până când bătrânul sclav avea să amuțească pentru totdeauna. în amurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]