5,450 matches
-
unii). Ci văd autori predestinați unei cărți mari care, însă, ard ca și "în treacăt", făcând în principal altceva, ca să subziste. Oricum, "destinul de a fi scriitor", sau de a da "the book of the century" are și un substrat tainic. Și, personal, singura certitudine pe care o am în privința rezultatului este bucuria lucrului la o carte. Restul se decide dincolo de noi. - În încheiere, aș vrea să discutăm despre împlinire profesională. În ce constă împlinirea dvstră? În cărțile publicate (circa 25
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
este nicio problemă, aștept! Săru’ mâna! La revedere! Rică Olaru nu a avut curajul să privească Întreaga făptură sosită din cerurile universului său afectiv ori poate chiar de pe Olimp, așa cum s-a trezit că Îi șoptea gândul său cel mai tainic, dar nu știa de ce nu se putea gândi la altceva ori la altcineva. Abia seara Își limpezi gândurile fierbinți În care imaginația o luase razna și ca un om beat căruia imposibilul Îi apare ca perfect realizabil, Își spuse: ai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că mama lui nu se adaptase condiției de femeie bogată. Pe Charlot asta nu-l deranja; între el și Thérèse exista un secret și când ochii lor se întâlneau, lui i se părea că amândoi își aminteau de legătura lor tainică. Dar când rămaseră singuri o întrebă doar atât: — Vrei să-ți cumpăr ceva din piață? Ceva pentru dumneata? Nu, răspunse ea, n-am nevoie de nimic. Ce se găsește, de fapt, la Brinac? Ce-ar fi să vii să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe dealuri mucezite arături de catifea. B2: Și pornești departe-n sus după iarna ce s-a dus, după trena-i de ninsori așternută pe colini... F3: Drumuri 'nalte de cocori, călăuzii cei străini, îți îndreaptă an cu an pasul tainic, și te mint spre ținutul diafan al câmpiilor de-argint. B3: Iar acolo, te oprești; și doar pasul tău ușor, în omăt strălucitor lasă urme viorii, de conduri împărătești, peste albele stihii. B1: Primăvară, unde ești? * F1: Baloane mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai rar și-n grămezi de neguri apele se strâng... F1: Lumea-ntreagă doarme... F4: Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire dulce... B2: Numai eu întârzii, singur, pe cărare, farmecul acestei clipe trecătoare. Gândurile mele vin să te deștepte, din pridvorul tainic să cobori pe trepte; să cobori în toamna limpede și rece și, visând cu mine clipa care trece, să-mi sporești tristețea ceasului târziu când, străin de tine, sufletu-mi pustiu va porni zadarnic, rătăcind pe drum, să sărute urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
grăbește-te! Petrache a pornit din casă în casă, cu un catastif sub braț, chipurile pentru a strânge făncialul. Despre făncial însă lua vorba numai în casele celor pe care îi știa din tagma lui Catârcă. În rest, îi întreba tainic câtă sămânță le-ar trebui, atrăgându-le atenția să nu spună nimănui despre ce au vorbit. Da’ de ce să ținem în taină treaba aiasta? a întrebat Petruță Cotruță. Măi Petruță. Tu atâta să știi, că nu-i voie să înșiri
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
oprire am mărșăluit. Vine vorba. Mai mult ne-am târât. „Ne duc undeva spre nord” - l-am auzit pe Filip șoptind. „De unde știi? Tot timpul a fost înnourat.” „Nu uita că am fost comandant de batalion” - mi-a spus el tainic. „Ai dreptate, dar fără o busolă poți greși” - m-am îndoit eu. „Tu știi zicala?” „Care?” - am întrebat eu. „Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune. Când am îmbrăcat echipamentul sergentului, de frică să nu mă ghicească rușii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trebuie irosită nici o clipă în care să-și părăsească demersul său aflat deocamdată în fază de proiect. * Animată de aceste nebuloase gânduri Simona privea adesea orizonturile de la fereastra garsonierei sale de parcă ar fi așteptat un semn de departe, cu o tainică și neînțeleasă speranță. Acel semn însă se lăsa așteptat. Puterea și slăbiciunea se aflau îngemănate în ființa ei, nedespărțite, căutând a se război între ele cu o neînțeleasă dușmănie. Cum va putea să iasă din situația nebuloasă în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
disperată a doctorului, Simona ar fi fost în stare să construiască și ea un cuib asemenea pasării din Australia, dar cum nu era posibil, ea urma să preia de la aceasta doar viclenia și, dacă timpul îi va fi propice, și tainice înțelepciuni. Orele treceau și doctorul nu se arăta. În dimineața ce urma, trebuia să părăsească spitalul. Toate planurile ei aveau șanse de a se risipi la cea mai mică atingere de vânt precum puful unei păpădii. Gânduri, gânduri, gânduri...! Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lumină, de la care așteptau un semn purtător de nădejde. Erau momente când li se părea că două păsări diferite, Spaima și Speranța zburau împreună deasupra casei lor, însă nici una nu se oprea să-și facă cuib statornic. Amândoi nutreau o tainică dorință, hrăneau zilnic Speranța și așteptau... așteptau... 16 S alvarea spitalului orășenesc a transportat-o pe Simona la o clinică specializată în boli ale sistemului nervos. Pe drum, pentru a-i domoli criza care se accentua vizibil, medicul care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sensuri, crezuri, înțelesuri... Dacă cineva ar cuteza să desfășoare mai departe ghemul vieții Simonei Deleanu, ar fi poate o impietate. Firul rupt în atâtea locuri e greu, dacă nu imposibil de legat cap la cap. Fiecare nod poate fi o tainică poveste care va rămâne sub lespedea implacabilă a timpului... ... Restul... e tăcere ... SUMAR Partea întâi ......................................................................... 7 Partea a doua ...................................................................... 45 Partea a treia ...................................................................... 75 De același autor: * 1979 PENTRU UN PUI DE STURZ povestiri pentru copii * 1983 VINE MOȘUL PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aminte de acele nopți lungi, în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești decât să te foiești de pe o parte pe alta, fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fost să se mai miște cumva din loc, pentru tot restul nopții. Astfel, făcându-și de bunăvoie penitența meritată, se ghemui strâns lângă oglindă și se hotărî să își prelungească acel rendez-vous1 cu aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la care se spovedi și de la care, de asemenea, primi apoi și Sfânta Împărtășanie. Când ieși de pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trăia nu mai simțea că îl mai poate ademeni cu vreo ceva deosebit. Totuși, continua să o frecventeze, fiindcă ideea întotdeauna se naște în mijlocul societății, ca doar abia apoi ea să fie așternută, după cum se cuvine, pe hârtie, în liniștea tainică a odăii scriitorului. Iar acest lucru se întâmplă la toți scriitorii și nimeni n-ar putea nega vreodată, pe drept cuvânt, asta. Nici măcar răscolitorul sentiment de dragoste pe Osvald nu-l mai răscolea defel, iar el era conștient de asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
umbli gură cască, m-auzi?”, erau neschimbatele vorbe, pe care le auzea el de fiecare dată, când trebuia să plece la biserică. Nimic nu mai era sacru în inima lui. Pentru el, rugăciunea devenise, pur și simplu, dintr-un dialog tainic, sfânt și special, doar un monolog banal, anost și mărunt, cu totul lipsit de căldura atenției lui. Se putea foarte bine lipsi de el, deși încă nu se hotărâse s-o facă; era o deprindere mult prea adânc fixată în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nici nu merită să afle vreo ceva. Așa încât, ei bine, dacă cei mai mulți dintre copii își caută și își găsesc ajutorul la părinții lor, eu va trebui să mă ajut singur! Și pot! Mama ar fi trebuit să-mi fie un tainic prieten, dar uite că nu-i, și nu știu chiar deloc, pentru asta, la cine stă vina... Ei, de fapt, la ea stă, bineînțeles! Acum, cine știe, poate - doar poate! - că m-aș fi încumetat să vorbesc despre toate acestea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
reușit asta în întregime. Peste gard, în vecini, din turla bisericii tocmai începură a bate tare și ritmic clopotele; dangătul lor gros era mai aparte astăzi, parcă spuneau ceva, parcă transmiteau un mesaj anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind de toți fiorii spaimei. Se gândea astfel: „Am tot mai des și mai des coșmaruri oribile, fir-ar să fie! De ce, mă-ntreb, am atâtea coșmaruri? Și, de cele mai multe ori, mi se întâmplă să visez
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Începuse să creadă cu toată forța inimii, (fiind botezat În religia „catolică” - continuând astfel tradiția mai multor generații ). Mamă! eu am să mă fac preot când am să cresc mai mare. Maria Îi privea fața Îmbujorată, ochișorii plini de dureri tainice și, dintr-o dată, Începea să plângă În hohote. Nu plânge, mamă! Încerca Daniel s-o consoleze, ștergându-i lacrimile cu mânuțele lui mici, catifelate și calde. Așa m-am gândit eu că ar fi cel mai bine. E mare păcat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
unei blânde tristeți. Ce se va mai Întâmpla?! Pașii se Îndepărtau tot mai mult. Nimeni nu vedea spaima cuibărită În ochii candizi ce s-au lovit violent de o lumină străină. A urmat așteptarea! Și, cum nimeni n-a auzit tainica-i chemare, s-a așezat pe bordură sperând! Pusă În fața vitregiilor vieții: frig, foame, nepăsare, a Învățat ce Înseamnă „bordura”... “Două lacrimi de cer”, rostogolindu-se din ochii mirați ce nu puteau Înțelege... Și cu toate acestea, visul n-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu mi-a fost ușor. Doar natura a fost sora mea, cea care mi-a mângâiat și Încântat sufletul meu zbuciumat și care m-a fascinat totdeauna. În acest spațiu mă simțeam liberă, libeeeeeerăăăăă și Într-o comuniune perfectă cu tainica ei chemare, mereu sedusă de misterul ce mă Înconjura. Pentru colegii mei eram o apariție stranie; minionă, 1,60, subțirică, 47 kg, blondă, cu ochi negri, senzuală, "păpușa de porțelan" , gata să se spargă În orice clipă, dar care urca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
garderoba. Toamna Încerca să-și facă anunțată prezența prin paleta-i coloristică ( specifică), mai Întâi, abia sesizabilă, ca mai apoi să invadeze Întreg spațiu respirabil, cu parfumuri ademenitoare și culori Înflăcărate. Vrei, nu vrei, când se Înstalează toamna, există ceva tainic În atmosferă care ți se strecoară În suflet și totul devine o notă muzicală. Înainte să traversez strada, la câțiva pași În fața mea, am zărit prin mulțime o siluietă grațioasă, foarte cunoscută. M-am apropiat În grabă și am bătut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
parfumat (așa, să-ți amintești), o floare nemuritoare și o șuviță din părul meu bălai. Sper că le mai ai? Să nu-mi spui că nu le-ai păstrat?! Și ți-am mai scris două scrisori. Îți mărturiseam dorința-mi tainică: tot restul vieții să-mi trăiesc, la umbra celui ce-atât Îl admir și-ndrăgesc! Și-mi imaginam cum, citind ... În colțul buzelor, un zâmbet ți-a-nflorit! Ai zâmbit, nu-i așa? și inima Înflăcărată, timid a Început să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea, doamne, doamne ... du-te acasă, limpezesc eu hainele". Clipe nebune, natură molipsitoare, muguri tainici se deschid înăuntrul ei. Cineva îi pune mâna pe umeri. "Vă plac copacii?" Se întoarce brusc, băiatul e frumos, are ochi de culoarea mării. Pașii li se potrivesc în aceiași cadență, noaptea cade fără veste, dimineața îi găsește cu picioarele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]