6,687 matches
-
închid. Brandy, inspirând prelung și regulat, zice: — Doctorii mi-au scos coastele de jos din ambele părți ale cutiei toracice. Mâinile ei freacă locul, și zice: — Două luni n-am putut sta în capul oaselor în pat, dar aveam o talie de patruzeci de centimetri. Încă am o talie de patruzeci de centimetri. Una dintre mâinile lui Brandy se deschide ca o floare complet înflorită și alunecă peste suprafața plată unde bluza îi intră sub betelia fustei. — Mi-au tăiat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi-au scos coastele de jos din ambele părți ale cutiei toracice. Mâinile ei freacă locul, și zice: — Două luni n-am putut sta în capul oaselor în pat, dar aveam o talie de patruzeci de centimetri. Încă am o talie de patruzeci de centimetri. Una dintre mâinile lui Brandy se deschide ca o floare complet înflorită și alunecă peste suprafața plată unde bluza îi intră sub betelia fustei. — Mi-au tăiat două coaste, și nu le-am mai văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
organza pigmentat cu roz sau diftină albastru-gheață. Rochiile alea absolut incredibile, îmi zice Brandy, rochii de bal construite, rochii de seară proiectate, cu cercurile și corsetele lor fără bretele, cu gulerele lor rigide sub formă de potcoavă și umeri bufanți, talii strânse, cu peplurile și osaturile scoase în evidență, astea nu rezistă niciodată mult timp. Tensiunea, presiunea și întinderea satinului și crepului care încearcă să țină firele de sârmă și osatura înăuntru, lupta pânzei cu metalul, această tensiune le va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe umerii lui Brandy, e adusă înapoi la viață, grandioasă, de basm, imposibil de purtat oriunde în ultimii cincizeci de ani. Un fermoar gros ca șira spinării mele urcă pe-o parte până la subsuoara lui Brandy. Panourile corsetului îi strâng talia și-i fac să explodeze în sus sânii, brațele și gâtul lung. Fusta e compusă din straturi de mătase galben-pal cu borangic și tul. Are așa de multe broderii cu fir de aur și perle de cultură că și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
perle de cultură că și o singură bijuterie ar fi prea mult. — E-un palat de rochie, zice Brandy, dar, chiar și cu medicamente, tot mă doare. Capetele rupte ale firelor de metal o înțeapă în gât, o înțeapă în talie. Panourile oase-de-balenă din plastic cu colțurile și marginile lor ascuțite se înfig și taie. Mătasea e extrem de caldă, tulul - aspru. Numai respirația ei face să zăngănească oțelul și celuloidul vârâte înăuntru, ascunse, numai faptul că Brandy e vie le face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa îndrăgostit de Brandy că ar urma-o pretutindeni, chiar dacă nu e sigur de ce. Tot ce-ar trebui să fac e s-o pun pe Brandy ciufulită în fața puștii lui Evie. Taclale de baie. Jacheta de la costumul lui Brandy cu talia ei așa igienică și mâneci trei sferturi stil mod e încă împăturită pe dulăpiorul acvamarin lângă uriașa chiuvetă-cochilie. Iau jacheta, și suvenirul meu din viitor cade la pământ. E-o carte poștală cu ceruri din 1962 senine și albite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi-ar putea păsa îna momentul ăsta. Și. Asta-i, o, așa de răpitor. Evie, Evie ar putea fi tortul de nuntă, strat după strat de eșarfe și flori înălțându-i-se în jurul uriașei ei fuste cu crinolină, sus-sus până la talia-i strânsă, apoi sânii ei mari, texani, săltați de un corset fără bretele. E-atât de mult din ea de decorat, exact ca un pom de Crăciun la un centru comercial. Flori de mătase sunt strânse buchet pe-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
strânsă, apoi sânii ei mari, texani, săltați de un corset fără bretele. E-atât de mult din ea de decorat, exact ca un pom de Crăciun la un centru comercial. Flori de mătase sunt strânse buchet pe-o parte a taliei ei. Flori de mătase deasupra ambelor urechi ancorează un văl aruncat pe spate peste părul ei blond pe blond, umflat de fixativ. În fusta aia cu crinolină și cu grepfruturile alea texane săltate-n sus, fata se plimbă purtându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Vladia și, datorită ei, și adjutantul Popianu. K.F. purta nu aceeași rochie, ci același model de rochie, cu umerii ridicați, guler scurt, rotund, lipit de gît ca un colan, mîneci bufante și cute largi la poale. Așa cum era, strînsă pe talie și dintr-o dată lăsîndu-se ca un clopot în jos, la o palmă de podele, rochia părea regească și nu era decît o rochie de dinainte de război, aidoma rochiei cu care venise K.F. în Vladia pe drumurile unui refugiu fără întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O talie prinsă într-o curea, un pardesiu. Și-apoi toată lumea își îndreaptă privirile aiurea. Ne uităm la ceas. Sau pe geam, la mașinile parcate și la distribuitoarele de ziare. La hidranți. Baroneasa Degerătură și-a adus tuburi peste tuburi de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
picior adus doar puțin în fața celuilalt, ușor încrucișate astfel încât șoldurile să-i pară mai înguste. Ușor întoarsă într-o parte, își răsucește umerii să stea cu fața drept spre public. Ținându-și respirația, se contorsionează astfel încât să pară subțire în talie. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Fața ei învăluită în fragmente de pe casete cu exerciții de gimnastică. Trăsăturile ei, ochii și buzele, machiate cu rozul intens al costumelor mulate și ciorapilor groși de aerobic. Pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe înălțime și lățime, e o vacă grasă îmbrăcată într-o bluziță scurtă și jeans cu talie joasă. Părul ei de dinainte are o culoare comună, șaten. Dacă te uiți la ce poartă spilcuitul, o cămașă roz-pal cu o cravată albăstrie de culoarea oului de măcăleandru, o jachetă sport de un albastru închis, vezi că se potrivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe gât e împăturită, și cutele strânse sunt vârâte în gulerul albastru apretat, închis până sus. Cu toate astea, doar stând acolo, înghițind în sec, excesul de piele se revarsă peste guler așa cum se revarsă colăceii fetei din fotografie peste talia blugilor. În poza asta parcă nici nu-i aceeași fată. Mai ales pentru că fata din poză zâmbește. Uitându-se pe monitorul din camera verde, spilcuitul îi arată cum camera de luat vederi care transmite nu panoramează niciodată asupra publicului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înainte să vadă înregistrarea. Tot ce-au văzut au fost două animale lipsite de păr, cu pielea de un roz închis și cu proporții aiurea, așa cum arată corciturile de câini, cu picioare scurte și gâturi lungi și torsuri groase fără talie. Rânjeau cu niște zâmbete largi cât capcanele de urs, în timp ce ochii le fugeau la aparatul de filmat să se asigure că mai era cineva atent. Își sugeau burțile. Și mai rea decât urâțenia lor comună era dovada că îmbătrâneau. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
briciul. Și cu fiecare piersică pe care o culege Pețitorul, copacul devine tot mai întunecat. Pentru Sfântul Fără-Mațe, stafia este un avorton cu două capete, cu fețe identice cu a lui. Pentru Baroneasa Degerătură, stafia poartă un șorț alb în jurul taliei și-l blestemă pe Dumnezeu. Uneori, Sora Justițiară bate cu degetul în cadomnișoaranul ceasului ei negru, zicând: — Trei ore, șaptesprezece minute și treizeci de secunde până la stingere... Pentru Sora Justișiară, stafia e un erou cu jumătate din față surpată înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bine mulat. Sânii mari, rotunzi și țepeni, păreau că sunt gata, în orice clipă, să străpungă țesătura și să se ofere cu dărnicie privirilor curioase ale școlarilor. Înaltă, fardată și machiată cu un gust impecabil, profesoara își plimbă printre bănci talia de vis, încinsă în bata unei fuste de două palme, picioarele lungi, năucitoare, ochii mari și buzele cărnoase. Se întoarse spre hartă și îndreptă vârful arătătorului către cine știe ce țară lipsită de interesul general, oferind clasei un spate de o tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se uitau la ea atunci când nu era decât partenera lor de joacă. Înainte de-a se băga în pat, fata își privi silueta în oglindă. Obrăznicia sânilor mici, ce înțepau cu o fermitate nerușinată materialul subțire al cămășii de noapte, talia delicată și arcuirea gingașă a șoldurilor o făcură să roșească la gândul că băieții și-ar putea-o imagina astfel. Hotărî ca de mâine să îmbrace numai haine largi, care să-i ascundă formele. A doua zi, mătușa Aneta sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
indicată pentru acest post. Stabili o întrevedere între cei doi la sfârșitul săptămânii. Fata se puse pe treabă. Zi și noapte lucră la un dosar cu creații vestimentare. Visa de mult la o garderobă astfel realizată, încât cureaua clasică din talie să fie purtată la gât. Era o idee trăsnită care nu-i dădea pace. Desenă mai multe modele și cu mapa sub braț se prezentă la adresa cu pricina. Impresia dezastruoasă pe care i-o lăsă clădirea dărăpănată și firma strâmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
privit-o pe Margaret și a zâmbit. Vreau să zic, e un coleg de birou. Lucrează la ambasadă. Mi-e destul. Nu cred că-i nevoie să aflu mai mult. La plecare, Bill i-a pus ușor o mână pe talie. Era foarte cald și nu se vedea nici un petic de umbră. Le-a fost din ce În ce mai greu să se strecoare prin mulțime când au ajuns În preajma Palatului. Unii treceau prin mijlocul străzilor, grupuri mari de tineri umblau de colo-colo și se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de foarte, foarte departe, o lume ostilă ce-o înghițise pe Elena. Carmina o revăzu pe Elena, așa cum era îmbrăcată cu o zi înainte, cu rochița din barchet albastru cu bleu, cu guleraș alb, rotund din dantelă, puțin încrețită în talie, cu mânecă lungă, largă terminată cu o manșetă îngustă, strânsă pe încheietura mâinii cu nasture. Avea un aer atât de ingenuu, nimic din înfățișarea Elenei nu trădase zbuciumul, care, probabil, existase, o văzu cum pătrunde în lumea aceea depărtată, periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lumină nici nu era greu să se simtă în al nouălea cer. Atunci Carmina și-a văzut pentru ultima oară sora, pe Elena cea adevărată, care fugise în noaptea Anului Nou, în rochița de barchet albastru cu bleu încrețită în talie. Pe urmă, metamorfoza s-a produs brusc, în gesturi, în cuvinte, în suflet, nici pistruii nu-i mai erau cei de odinioară, nu-i mai dădeau acel aer candid, înșelător. Ca o mică vietate adaptabilă ce era, Elena căpătase culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că-i tăiase calea un copil, nu o pisică, ceea ce nu era totuna. Da, era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era minunat, adolescentele purtau pantaloni trei sferturi, bufanți în talie, unele aveau coapsele puternice părea evidentă preocuparea obsedantă a părinților de a-și îndopa odraslele cu orice preț, după principiul: pe vremea noastră tot am mai mâncat o pasăre de curte, un oușor, brânză de vaci, lapte adevărat, ei, bieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost ok. Auzi, zice Pinochio, tu te-ai cuplat cu Filosoful pentru că ți-am spus eu? Habar n-am, poate, gândesc. Măi, voi vă iubiți, zice Cuzma la filmare, da! noi mergem să mâncăm amândoi, îl iau pe Pinochio de talie și de mână în altă zi și uite tot așa mergem pe stradă și tot de mână vom fi când Marius va veni la București să-și pună pozele pe la casting-uri, sper că nu i s-a părut dubios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu v-ați îndurat să părăsiți aceste meleaguri atât de dragi. Să știți că eu vă mulțumesc mult pentru ceea ce ați făcut pentru mine, aveți tot respectul din partea mea, iar eu mă mândresc de fiecare dată cu un dascăl de talia dumneavoastră. Cu stimă enormă, al dumneavoastră elev, Mihail Adina Ciomaga, clasa a V-a C Domnu’ Trandafir de Mihail Sadoveanu (caracterizarea personajului) O operă de neuitat este Domnu’ Trandafir de Mihail Sadoveanu, în care autorul vorbește cu multă dragoste, despre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
săi. Moartea Meșterului Manole este creatoare. Românul nu caută moartea, nici n-o dorește, dar nici nu se teme de ea, pentru că supraviețuirea acestui popor este miraculoasă. Am continuat să dăinuim aici pe acest Plai mioritic, grație unor artiști de talia lui Manole. Meșterul Manole, după cum spunea Tudor Arghezi, este fiecare creator de artă și de acțiune, fiecare zămislitor și întemeietor, care trebuie să îngroape în efortul lui tot ce are mai de preț în viață, deoarece nu se poate viață
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]