2,444 matches
-
a înmagazina cultura, năzuința de a scrie - fără subiect precis și fără muncă ordonată, tendința spre introspecție, tăierea firului în patru, orgoliul intelectual, aceeași bucurie exaltată văzând strălucirea soarelui, visul dragostei totale- care să fie prietenie, înțelegere pe multe planuri, tandrețe și acord în senzualitate." Notația datează din decembrie 1991, când Mariana Șora avea 74 de ani, și se referă, evident, la vremea când scrisul ei se remarca printr-o „voinicie caldă", cum inspirat l-a caracterizat doamna Lia Ghimpu, îngrijitoarea
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
cu mai mare eficiență în plămâni. Omul se ridica în picioare, se fâstâcea aproape, îi mulțumea domnului Cambreleng pentru aprecieri. Întreba, bineînțeles, pentru cine trebuia să scrie dedicația, iar când începea să scrie o făcea cu o infinită grijă și tandrețe. În general, acela era momentul în care alți doi membri ai grupului se apropiau de masa sufletului schingiuit dar pe cale de mântuire." (pag. 240) Alteori, cuvintele sar din paginile prea multă vreme necitite, iradiind paznicul de serviciu, sau părăsesc, unul
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
în permanență textul cu o abia sesizabilă ironie. Aceasta nu are nimic malițios. Dimpotrivă, este semnul bono-miei autorului și al afecțiunii pe care el o poartă personajelor sale. Tot scrisul acestui autor este, de altfel, învăluit într-un soi de tandrețe nostalgică de factură mitteleuro-peană. Dintre autorii români contemporani, cel mai apropiat de temperamentul său artistic mi se pare a fi Daniel Vighi. Destul de sofisticat și bine croit în aparenta sa simplitate, romanul Zilele regelui confirmă fără tăgadă talentul scriitoricesc al
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
minute ca să-ți dai seama că banalitatea unei imagini este iluzorie: pozițiile relative ale obiectelor sunt departe de a fi clare; dimensiunile lor sunt înșelătoare; o culoare mohorâtă și tristă este un amalgam de nuanțe de pământiu pictate cu maximă tandrețe. "Nimic nu este mai abstract decât realul" - spunea artistul la un moment dat. Nu este decât un pas de la conceptul de culoare neutră la cel de "non-culoare". Când, în ianuarie 1927, Juan Miró, obosit de elucubrații suprarealiste, începe o perioadă
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
acolo se uscau și apoi le călca el însuși, cu gesturi rapide. Ludovina vedea doar niște degete luminoase îngrijind-o. O fi țipând oare de frică? O fi luând acele mâini imaculate drept mâinile vreunui zeu care o înconjura cu tandrețe înainte de a o duce până la urmă în adâncimi? Acum ședea el acolo, încercând să citească un ziar, dar cum să citească un ziar care data de trei, patru zile? La ce i-ar servi? Ziarele soseau de la Porto, la început
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
fac fără cuvinte" (cele mai bune lucruri...). Ca o contrapondere la tot ce e vag și sumbru, existența aspiră la iluminare, iar emblema acestei stări este lumina, leitmotiv al liricii lui Peter Ackroyd. Ea dezvelește ori cuprinde și învăluie inocența, tandrețea, iubirea nelimitată. Cele mai frumoase și mai coerente poeme ale volumului au drept corolar lumina și misterele ei, mergând până la o soteriologie ad-hoc, vecină poate cu teoria energiilor increate din mistica ortodoxă: "clipă cu clipă/ pentru a recrea increatul" (iar
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
-i scânteind ca la insomniaci. Nu-i greu să-ți dai seama că autorul Reflecțiilor asupra spiritului creator face parte dintre acei împătimiți deopotrivă de "practica scrisului și experiența lecturii". Din acest punct de vedere, sacerdoțiul său implică multă "petrecere", tandrețe, febricitate, precum și celebrare a "ușurinței" cu care intră în relație cu Cartea. Ultimul capitol al volumului său despre Gogol învederează cel mai mult tendința de sacralizare a Operei, ceea ce criticul numește Religia artei: "Această formulă nu are numai un sens
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
A.R.: Da, am trăit destinul unei mari iubiri. Căsătoria mea cu Marius Ralian a ținut fix 60 de ani. Dar, într-o căsătorie longevivă, iubirea, pasiunea ardentă se consumă în primii ani. După aceea e vorba de adânca afecțiune, tandrețe, empatie, prietenie, care sunt mai profunde și mai calde decât iubirea. La noi nu a fost vorba de "intuirea sufletului-pereche", formulă telenovelistică. Ne-am cunoscut, prea puțin romantic, mai curând culinar, la cantina Agerpres - el ziarist, eu studentă. Și am
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
multiple deghizări Scriitoarea jonglează pur și simplu cu tipurile de roman și convențiile ficțiunii. Formula aleasă este una consacrată de romanul subiectiv - alternanța vocilor, și ea se dovedește atotcuprinzătoare: ascunde mai multe tipuri de romane, unele reinventate, altele parodiate cu tandrețe, altele răsucite până devin "antiromane". Mai întâi, romanul social înțepător, usturător pe alocuri, inventariind găunoșenia invers proporțională cu averea și distincția, fie din spectrul dreptei solemne, fie al stângii bine situate. Totodată, micul roman al vieții de familie se naște
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
cum ar fi tabla de metal și decupajul, iar referințele la lumea din jur, sau, mai curînd, la reacțiile pe care le generează această lume, au căpătat o expresie mai directă. Securea și Cuțitul, altădată motive încărcate de afecțiune și tandrețe, și-au redescoperit acum vocația punitivă și funcțiile destructive. De multe ori, artistul însuși, în ipostaza autoportretului vag, se plasează explicit sub acțiunea agresivă a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
mai pomenit cu o vizită surpriză din partea lui Sânto. Nu-mi încuiam niciodată ușa apartamentului de la Ritz Carlton - cine ar încuia-o? - și, deodată, m-am trezit în dormitor cu ex-viteazul meu ex-partener. Potop de cuvinte de pocăința, cuvinte de tandrețe, cuvinte cărora nu le puteam acorda o atenție sentimentală. Au urmat câteva vase sparte, o vaza sau două de pe poliță căminului. Camera mea era peste drum de cea a doamnei Selznik. Această a auzit gălăgia și, în mod imprudent - închipuiți
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
felul în care merge sau se prelinge ca o felină, felul în care trage cu ochiul la istorie și la "omul nou", felul în care accentuază și frazează, felul în care își lasă, uneori, masca să cadă, disperările ei sufocante, tandrețea față de conte, pașii pe care îi bate pe loc nervos sau iritat în prezența periculosului Boris Semionovici Gus sau cei cu care ară scena în căutarea unei soluții ca să-și recupereze banii de la Alla Vadimovna, privirile ei, forfota, neliniștea, jocul
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
un dispreț imens pentru noua generație. Cam în tot ce face, se străduiește să-și arate masivul sictir, singurul companion este o o cățea purtând numele duios de Daisy, fapt care trebuie să-ți dea de gândit asupra rezervelor de tandrețe ascunse ale lui Walt al cărui comportament și-ar găsi complementul canin într-un rottweiler sau bullterrier. Intervenția sa mai mult accidentală, dintr-un spirit cavaleresc, în favoarea lui Thao și a vecinilor chinezi atacați de membrii bandei, îi aduce recunoștința
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
Atît de mult, încît violența rămîne singura certitudine în tot haosul existențial. Ritualul este același mereu - noaptea, bătaie - apoi, dimineața, dialogul celor doi din bucătăria familiei, ca și cum nimic horror nu s-ar fi întîmplat. Conversația pașnică și nu lipsită de tandrețe devine halucinantă prin ceea ce lasă să iasă la iveală: violență fără margini și totală lipsă de responsabilitate. A amîndurora, Femeia și Omul ei. Cam puțin și inconsistent pentru un spectacol de o oră și jumătate. Sau prost exploatat subiectul. Chiar dacă
Întrebări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7504_a_8829]
-
Umorul. Inteligența. (Proust: Însușirile bărbătești și directețea camaraderească.) Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Loialitatea. Inteligența. Umorul. Nevrozele. (Proust: Faptul că sunt tandri cu mine, dacă persoana lor e suficient de sofisticată pentru a da un preț mare tandreței lor.) Principalul meu defect: Faptul că nu fac suficiente eforturi pentru a petrece mai mult timp cu oamenii care-mi plac cu adevărat. (Proust: Să nu știu, să nu pot să Ťvreau.ť) Ocupația mea preferată: Să citesc și să
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
admir.) Țara în care-aș vrea să trăiesc: România - cu condiția să petrec șase luni pe an la New York, și șase la Paris! (Proust: Aceea în care lucrurile pe care le vreau s-ar realiza ca prin farmec și unde tandrețea e întotdeauna împărtășită.) Culoarea preferată: Albul din tabloul "Femeie cu balanță" de Vermeer. (Proust: Frumusețea nu se află în culori, ci în armonia lor.) Floarea preferată: Florile de câmp. (Proust: A ei, și apoi, toate.) Pasărea preferată: Pescărușul. (Proust: Rândunica
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
decât în patru sau cinci laolaltă. Pe bune! De ce au venit atunci de la atâta distanță? Ca să moștenească? Dacă fusesem deja ucis?... se gândeau ei... De-asta s-au înființat aici, nătărăi?... surprinși?... La Clémence să fie poate afecțiunea? o veche tandrețe? să mă prevină? Nu pare înduioșată... nu se va tărăgăna! Douăzeci de radiouri pe zi mă anunță așa... Ah, dragă Clémence! Ah, dragă Marcel! Ah, dragă băiete!... Ce de amintiri!... Oare vor veni la mormântul meu? Mă gândesc și eu
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
seara, și asupra căruia voi reveni, o bijuterie exemplară, m-au ajutat să respir, să gîndesc și să mă port normal. Să fiu normală. O stare tot mai greu de atins, de trăit. Acolo, în Oranjeria de la Castel, am simțit tandrețe, respect și smerenie. Pentru artă, pentru teatru, pentru valoare și unii pentru alții. Bucuria mea a fost amplificată de muzica lui Mozart, de emoția autentică a lui Victor Rebengiuc. L-am privit și am numit, în gînd, amintirile care ne
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
Dacă, excesiv de prudent, autorul mărturisește „frumoasei" că a înotat „atît de departe / În larg,/ Încît mi-a fost teamă / Că atingînd orizontul / Te pot răni la braț", are grijă de-a reveni la normal chiar în ambianța marină, printr-o tandrețe gustativă: „Inimile noastre au același ritm,/ Îți gust picătura de apă sărată / De pe umărul stîng" (Ambianță). Norocul acestui înamorat care cheamă „pînă la urmă / Îngeri în ajutor", îngeri care-i sugerează, impredictibil, „să pulseze invers", îl constituie o fibră luptătoare
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
așa-zicând pozitiv, angajat, e adevărat. Dar asta nu-l ecumenizează numaidecât. Că nu-și poate reprima ghidușiile manieriste, iarăși e adevărat. Dar nici asta nu-i de ajuns pentru un portret sufletesc veritabil. Că descoperă, la a treia carte, tandrețea. Că tematizează intens. Vor fi fiind alți critici care să poată decide. Mie îmi revine doar misiunea de a spune dacă, în totului tot, cartea Alcool e bună sau rea. Și spun că e bună.
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
Alteori, însă, e rău, rău de tot să fii Daniel Bănulescu: „«Închide geamul, spuse îngerul,/ Și întindeți apele»// Și îi omorâră chiar acolo pe ape/ Ca pe niște muște pe-un geam" (p. 40); „Am tăiat și eu la stuful tandreței tale/ Și eu am fost la Canal/ și mie moartea mi se cățărase pe pântec/ Și-mi șoptea că-s frumos și peltic/ Și încerca să-mi desfacă picioarele/ Am izbit-o cu țeasta de un bolovan// M-am aplecat
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
miresei a fost comandat la renumita patiserie Fiona Cairns, printre ai cărei clienți se numără și fostul component al trupei The Beatles Paul McCartney. Kate Middleton a cerut ca tortul să fie decorat cu 16 flori care simbolizează fericirea (trandafir), tandrețea (crinul), căsătoria (iedera) etc. Citește și:
Cum arată tortul miresei de la nunta regală () [Corola-journal/Journalistic/60725_a_62050]
-
și prietenul lui Michnik, Andrei Pleșu, poate nu sînt atît de iubiți și de respectați în țările lor. Pe insula singurătății lor, însă, ei își regăsesc pofta intelectuală de a trăi. De a fi împreună. Îi datorez lui Jaroslaw Godun tandrețea cu care i-a privit, mereu, și pe Michnik, și pe Pleșu, respectîndu-le valoarea și tristețile ultimilor ani. În apartamentul copilăriei mele răsună muzica lui Chopin. Pentru ceva vreme mai cred că oamenii pot să fie joviali, că se pot
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
odată, trei guri s-au întâlnit, trei limbi s-au recunoscut. Fața lui Ellen era încă scăldată în lacrimi. Monika avea pesmet în păr. Pe Ceintuurbaan a trecut un tramvai, casa a început să vibreze. Ne-am sărutat cu toată tandrețea pe care o aveam în noi, cu toată dorința de iubire, de atenție și de protecție de care sunt capabili niște tineri. Ne-am sărutat din curiozitate. Și așa. Monika avea pesmet pe mâini. Într-un vas de pe blatul de
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
o impietate, față de memoria cu scârț a literaturii, însă Junimea asta este. Cel puțin prin ochii celor care au trăit-o. O societate de prieteni, care s-au găsit dintr-o șansă și s-au însoțit din convingere, cu legendară tandrețe incomodă. Despre legendă, și despre omenescul din ea, își scrie Iacob Negruzzi Amintiri-le din Junimea. De-ar fi să mă leg de cuvinte, din-ul care unește amintirile cu matca lor nu-i fără temei. Relația secretarului perpetuu cu
Câțiva prieteni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4899_a_6224]