2,970 matches
-
chiar în bârlogul lui FC Liverpool, iar zborul cocorilor, invocat de titlul peliculei, s-a dovedit a fi doar o metaforă, un truc menit să înșele cenzura moscovită, fiind vorba în realitate de un fâlfâit de aripi mai fragil, mai tandru și mai stins decât al păsărilor călătoare, ivit mai întâi în camera mare a apartamentului 40 (din D 13), revărsat apoi prin fereastra deschisă peste Drumul Taberei. Dacă ar fi să vină scrisoarea de la Mateiul mic, dacă o să apară într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fuseseră atrase acolo ca să arunce o ultimă privire la ceea ce mai rămăsese din Vaughan mi se părea firesc. Mi le-am imaginat făcând un tur al parcărilor și autostrăzilor imprimate în mințile lor de obsesiile lui Vaughan, celebrate acum de tandrele îmbrățișări ale doctoriței și amantei sale infirme. Eram bucuros că Helen Remington devenea și mai perversă, că-și găsea fericirea în cicatricele și rănile Gabriellei. După ce plecară, brațul lui Helen așezat pe umerii Gabriellei atunci când merse în marșarier, eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și îl privi. Era frumos, incredibil de frumos, chiar dacă fuma. - Ce e? întrebase Bogdan, dar nu cu răutate, ci cumva curios, cumva drăguț. Iar Monica nu prea știa ce să zică, cum să-l ia. - Hei, spusese. Și îl mângâiase tandră pe obraz. La care Bogdan o privi trist, dădu din cap că nu, și intră în casă. Se așezase din nou lângă gașca lui. Și toți izbucniră în râs. Monica se prefăcuse că nu înțelege, dar zece minute mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
țeapăn de honved, cu o lavalieră bălțată, el n-ar face altceva decât să te arate cu degetul: - Hăăăhââî, pe gât, nu mai ai cap... Nu mai ai, nu mai ai, nu mai ai caaap... Și te-ar fi bătut tandru pe spinare: - Tu auzi ceva din ce-ți zic eu? Cu ce mai auzi, bă, cu stomacu’, cu apendicu’...? Nu-mi place deloc să trec podul de lemn, îmi revine frica aceea de-acum treizeci de ani, grea, din oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
prețuit și contestat, iar eu Încă o tânără femeie frumoasă de care era invidiat de cei care ne cunoșteau taina. Taină maculată de sentimentul culpabilității, de veșnice mustrări de conștiință. Din anii noștri de conviețuire, din acele vremuri „aspre și tandre“ datează creația cea mai valoroasă a lui M.O. În privința dramelor sale de inspirație biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îi arunca pe umeri, la fiecare mișcare, șerpi încolăciți. Ernest râdea, o prindea în brațe și-o învârtea, o îndepărta de el agățând-o doar cu un deget pentru ca, în secunda următoare, să și-o alăture ușor într-o îmbrățișare tandră. Fetei i se părea că visează, un vis frumos ce ar fi dorit să nu se mai termine. În tramvai o întrebă cum o cheamă. Luana Leon. N-am mai auzit numele ăsta până acum. Mi s-a mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
citea sau urmărea emisiunile de la televizor, el adormea imediat ce-și așeza capul pe pernă. Cândva, chiar și supărată, privindu-l, îi tresărea sufletul și-l dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate, de complezență, se terminau imediat, el fiind prea obosit iar ea grăbită să-și reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a chicotit Mick ușurel. — Cum așa? — știu și eu... Agitată, ca și cum n-ai fi sigură de ce faci. Nu te-am știut niciodată altfel decât perfect stăpână pe tine Însăți. Nu te-am văzut niciodată, hm, cum să zic, atât de tandră. — Vrei să zici că sunt o vrăjitoare crudă și cu inimă de piatră? — Nu, nu, doar că... Nu știu, e ciudat... — Ei bine, chiar că sunt agitată, dacă ții să afli. Încă n-avem nici o veste de la Bill Schneider. Nici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
parcă mai matură. S-a șters pe o cârpă de bucătărie de pe masă pe care era brodat Bună dimineața. Când Își freca mâinile, literele se plimbau În sus și-n jos. S-a Întins apoi spre Margaret, a luat-o tandru În brațe și a ținut-o așa câteva momente bune. — Sunt Într-adevăr foarte bucuros că m-am Întors. — Din unde e? a Întrebat Margaret, bănuind că știe răspunsul. — E la Închisoare, unde și trebuie să fie, a răspuns Bill
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sentiment special, pentru ea ei erau colegi de școală și atât, făceau parte din copilărie, jucau împreună mingea sau table, sau lupul cu oile pe boabe de fasole, acolo, pe malul râului, sub sălcii, fără să îngăduie vreun gest mai tandru, vreo vorbă nelalocul ei, îi considera imaturi, neevoluați, copilăroși, avea impresia că ar fi o anomalie, o absurditate ca relațiile dintre ei să evolueze către alte direcții. Într-o zi, pe când se întorceau de la râu, unul dintre băieții din grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părerea, el o asculta rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care o frământau. O liniștea cu vorbe domoale, uneori era tandru, ea îl asculta atentă, îl aproba, chiar așa, îi zicea luminată, de ce să mă enervez eu pentru un fleac, întâi să verific dacă persoana merită, nu, să fie luată în seamă. Dacă nu merită, n-are decât să-și răcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jos pe covor. Ea lăsă să-i scape un strigăt de surprindere, de parcă nu știa dacă trebuia să se apere sau nu. Pe urmă îl cuprinse cu brațele, se încolăci în jurul lui. Ea nu credea, nu credea în vorbele lui tandre. Știa că sunt contrafăcute, că sunt clișee, nu credea decât în momentul acela când o iubea, cu un fel de disperare, de violență, atunci știa că și-a lepădat odată cu hainele și masca, regia, programarea, plictisul, disprețul, dorința de mărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o fi asfințitul? se întrebă femeia și nu știa cu siguranță răspunsul. Nu te-am mai văzut de multă vreme, Carmina, îl auzi și simți cum liniștea începe să se adune în ea picătură cu picătură. Dincolo de aparențe, bărbatul părea tandru. Tăcu o vreme pe jumătate întors către ea. Te-am tot așteptat, murmură ea abia auzit. Mi-era dor de tine, murmură el într-un târziu și nările i se dilatară de câteva ori de parcă aerul îi era insuficient. Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sărutul din ușă, care devenise un obicei ce reînnoda prin aer relația noastră din pat, mâine să nu te faci că nu mă cunoști... sigur! deși așa va face, dar atunci cine se gândea cu adevărat la asta... Filosoful e tandru, o să apar și eu în cartea despre tine, perioada Filosoful, zice el și arătă un spațiu subțire între degete, Filosoful care ți-a arătat lumea și altfel! deși eu n-am văzut nimic modificat, nici colțurile camerei moi, nici culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
toți deodată, WC-ul e în afară, în perete și trebuie să bagi fundul uite-așa și liftul e mult mai încăpător și de aceea locatarii preferă să se mute în lift și să-l oprească între etaje, Filosoful e tandru și nu doarme cu spatele la mine și i-am spus Biancăi după, îmi pare rău, mult mai rău de el decât de Marius. A zis că ne vedem la teatru și n-a venit, noroc că ai venit tu, Bianca, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
insist, spune-mi tu, Bianca! n-am chef să cad de la 10 în cap, nu vreau să aud direct de la el, vreau să știu puțin mai înainte, spune-mi tu! zâmbind 2 ore mai înainte, am, cred, un iubit, e tandru, zi-mi tu întâi, ziiiiii-mi... o forțez din ochi în ochii ei, are o iubită în Maroc, o să vină la sfârșitul lunii... iar eu mă ridic și plec enervată de faptul că m-am îmbrăcat atât de frumos cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
atât de grav, nasoool, zice el, și eu simt la fel și-i spun curajoasă, asta e, n-o să murim din asta, deși cu o zi înainte, cu mână în cap, de ce mi se întâmplă mie asta... Filosoful e foarte tandru, Bianca, foarte tandru, serios? Mărește ea ochii din centru, suntem ca într-un scurtmetraj, a zis el în prima zi când a rămas la mine, după ce Bianca a ieșit zâmbind din casă, și a doua zi va rămâne, când Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nasoool, zice el, și eu simt la fel și-i spun curajoasă, asta e, n-o să murim din asta, deși cu o zi înainte, cu mână în cap, de ce mi se întâmplă mie asta... Filosoful e foarte tandru, Bianca, foarte tandru, serios? Mărește ea ochii din centru, suntem ca într-un scurtmetraj, a zis el în prima zi când a rămas la mine, după ce Bianca a ieșit zâmbind din casă, și a doua zi va rămâne, când Baby va pleca ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
scaune și la el în brațe, și el îmi povestea iubirile lui atât de multe și de diverse, că nu-mi venea să cred cât a trăit, și nu eram geloasă, eram prieteni, și să știi că Filosoful era foarte tandru, se scula din somn și mă mângâia pe spate și mă trăgea spre el cu degetele mâinilor încleștate ca îndrăgostiții, și mă săruta pe brațe, pe burtă, pe sâni și eu îmi simțeam iar corpul meu și îl iubeam iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vă explic... Tăcu. Nu știa cum să continue și Își dădu seama că nu avea cui să vorbească. În genunchi, strângea cortul cu repeziciunea și știința celor deprinși cu drumețiile cu rucsacul În spate. El privea fascinat jocul mâinilor ei, tandre și energice În același timp, cărora bucata aceea de pânză li se supunea fără rezistență. Când se ridică sprintenă, cu graba femeii care are și altceva de făcut decât să rătăcească În dulcegării ieftine și fără rost, sau bune doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu care i se orna suprafața plată a pântecelui ei catifelat și plat. O maculare, deghizată, perpetuă, o Îndepărtare nemiloasă de căldura fertilă și protectoare a trupului ei, care se Încredința discret sau năvalnic doar mâinii sale uscate, fierbinți, când tandră, când poruncitoare, dar care nu o umilea niciodată. Toată claviatura și toate căsuțele cu tot limbajul lor cu tot, nu aveau nici o legătură cu zvâcnetul când calm, când năvalnic al sângelui ei, căruia ea i se supunea cu credință. Computerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de acum a lui Petru, cu o seară Înainte, În Restaurantul Gării vechi unde o zărise intrând să-și cumpere țigări, În drum spre casă, dusă pe gânduri, singură, Înfrigurată. Astăzi Însă era cu totul altă femeie: vie, caldă, energică, tandră sau ironică, voluntară sau bovarică și toate astea se văzură Într-o plimbare de zece minute. Cu un necunoscut... În Piața Carolina, seducătoare ca ea, arătându-se doar cui știa să o privească, doar cui știa să o seducă. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
arterelor ca niște afișe În metrou pe care nici dracu nu le mai citește. Fata se așeză pe o treaptă, se ghemui În blezărul ei vișină putredă de velur și Începu să plângă Încet, abia auzit, În așteptarea unor mângâieri tandre care nu Întârziară să vină. Se strângeau În brațe și Își spuneau că va fi bine și aici, odată, cândva, pentru toți. La fel le spune și dom' profesor la cursuri. Și lor le plăcea să creadă că dom' profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mele, ușoara întindere a pielii ei din pricina respirației sale. Răsuflările noastre desincronizate. Apăsarea care mă împiedica să-mi umplu plămânii: Greutatea lui Clio pe lume. Toate astea. I-am îndepărtat părul de pe tâmple, i-am urmărit curbura urechii cât de tandru am putut, plimbându-mi degetul peste perișorii invizibili de acolo, aproape neatingând-o. Asta era totul; în miezul tuturor lucrurilor, asta era o simplă și perfectă stare de fapt. Brațul lui Clio se strecură sub mine și degetele ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi fost precare și periculoase. Aerul era plin de mirosul dulce-zemos al eucalipților sau al semințelor de in sau al uleiului de camfor și atât de încins și de viu, că-ți intra în gură și evapora umezeala cu o tandră și intimă grijă. Am trecut pe lângă o veche statuie de marmură a mult adoratului maestru bucătar care scrisese cartea mea de bucate. Ochii lui goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]