2,400 matches
-
dintâi în problema orientala, ca și din Nordul Europei. Potrivit opiniei lui Aleksandr Ivanovich Cernișev, trimis în misiune diplomatică la Napoleon, pe lângă care s-a aflat între 23 februarie 1810 și 21 octombrie același an126, pe care a expus-o tarului, în raportul său din 19/21 aprilie 1811, pentru a se preîntâmpină planurile împăratului francez, era necesar că Rusia să fi realizat o înțelegere cu 122 Ibidem. 123 Ibidem; știrea a avut, totodată, influența și asupra stării de spirit a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
p. 355. Austria și cu Suedia. Primei, trebuia să i se promită o parte a Țarii Românești, iar celei de a doua, Norvegia, "dont elle a grandement envie"127, pentru ca, apoi, să intre "inopinément dans le duché de Varșovie", iar tarul să se proclame rege al Poloniei 128. În contextul deteriorării tot mai evidente a raporturilor rusofranceze, diplomația rusă punea un accent tot mai mare pe legăturile intrinsece dintre cele două mari direcții ale politicii continentale a Rusiei. Ea se străduia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
nous pourrions nous armer, Si l'occasion se présente pour tacher de nous agrandir" (s. Ven.C.)130. 127 Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 993. 128 Ibidem. 129 "La Finlande l-a asigurat pe Napoleon emisarul tarului, generalul adjutant Șuvalov était nécessaire à la Russie. C'était le projet de Pierre I, qui sans cela n'aurait pas placé la capitale là où elle est; leș principautés turques (Moldova și Țara Românească n. Ven.C.) șont nécessaires
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Mais l'Empereur Alexandre... ne voulant rien au delà de ces frontières actuelles sur le centre (al Europei n.Ven.C.), n'a pas de raison pour vouloir la guerre avec le France..." (s. Ven.C.) (cf., raportul său către tar din Paris, la 3/15 mai 1812, în ibidem, p. 999). 130 Cf., raportul lui Baltasar Schenbom, însărcinatul cu afaceri al Suediei la Petersburg, catre rege, din 23 octombrie/4 noiembrie 1811, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet E2D, 672
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cît., p. 287 refuzase să abandoneze tabăra franceză. Din contră, pentru punerea în aplicare a tratatului a fost elaborat planul unui atac ruso-suedez împotriva Danemarcei 135. Alarmata de perspectivă de a pierde Norvegia, Danemarca a încercat să o evite, propunând tarului să se alieze cu el și să declare război Franței, cu condiția ca Alexandru I să o susțină împotriva pretențiilor Suediei asupra Norvegiei. Acesta a declinat, însă, oferta, ca fiind tardivă și inutilă, totodată, deoarece și fără ajutorul sau forțele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
19 octombrie 1812, soldata cu pierderi imense, a readus la ordinea zilei problemă colaborării militare a Suediei 137, în cadrul celei de a șasea Coaliții antifranceze, constituită, deja, în lunile februarie-iulie 1812. Suedia nu s-a mulțumit, totuși, doar cu asigurările tarului că obținuse și asentimentul Mării Britanii de a colabora la rezolvarea problemei 135 Cf., Stewart P. Oakley, op. cît., p. 173; vezi, în acest sens, și raportul lui Carl Alex Löwenhielm, trimis extraordinar al Suediei la Petersburg, din 6/18
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acest sens, și raportul lui Carl Alex Löwenhielm, trimis extraordinar al Suediei la Petersburg, din 6/18 aprilie 1812, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 673, Moscovitica. 136 Cf., raportul lui Alex Löwenhielm, în loc. cît., fond cît.; în schimb, tarul evidenția meritele incontestabile ale Suediei care "même dans le moment du plus grand danger, n'était pas un instant écartée de la ligne de politique ferme et noble, qu'elle s'était tracée de concert avec la Russie" (cf., loc. cît
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
politicii sale externe, adică anexarea Norvegiei la Suedia, datorită sporirii influenței Austriei, Marii Britanii și a Prusiei în Consiliul Aliaților. După bătălia de la Leipzig, din 16-19 octombrie 1813, Carl Johan a reluat ofensiva militară și diplomatică 141, fiind sprijinit și de tar. În opinia acestuia, decizia prințului moștenitor de a ceda Danemarcei, în schimbul Norvegiei, Pomerania Suedeză, era un "sacrificiu" prea mare pentru Suedia. De aceea, el opta pentru o altă variantă, care i se părea mult mai convenabilă, firește, din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pace, încheiat la Kiel, la 14 ianuarie 1814, între Anglia, Suedia și Danemarca, consacră victoria lui Carl Johan, Danemarca fiind determinată să-i cedeze Norvegia, în schimbul căreia primea Pomerania Suedeză și insula Rügen143. Deși nu a fost parte a tratatului, tarul l-a acceptat și a dezavuat tentativă regelui Cristian al VI-lea de a-i răscula pe norvegieni împotriva Suediei 144. Cu toate acestea, norvegienii s-au răsculat, dar au fost înfrânți și constrânși să subscrie, la 14 august 1814
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pe care o acordă Franța, îndeosebi Suediei, în blocada continentală, pentru a o folosi că "moneda de schimb" cu care să-și asigure propriile sale interese din Europa Orientala 152. În cazul în care supoziția este corectă, insistența cu care tarul Alexandru I îi cerea lui Napoleon, imediat după Tilsit, de a "primi" Principatele Române de la el și nu de la Poarta Otomană 153, se poate traduce prin dorința acestuia de a conferi intenției sale de a declanșa procesul de dezmembrare a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
diplomatul francez îi sugera împăratului sau să le preîntâmpine, prin reactivarea acelui vechi sistem francez de alianțe în Europa, denumit "barrière de l'Est", în care Suedia trebuia să revină, fără întârziere 156. 155 "Sire i-a replicat de Caulaincourt tarului Alexandru I care insistă asupra necesității unei expediții comune ruso-franceză în Asia, sub pretextul că "îl faut frapper l'Angleterre partout" la prise de Stockholm seră un coup terrible pour Londres" (s. Ven.C.) (cf., raportul lui de Caulaincourt către
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de presupus că ea nu acordă nici un credit explicațiilor oficiale, solicitate de Alexandru I ambasadorului Franței, de Caulaincourt, potrivit cărora "l'on voyait que nous (suedezii n. Ven.C.) n'étions pas voisins à la France"168, ci faptului că tarului nu-i scăpase, probabil, adevărata semnificație a "generozității" franceze, si anume crearea unei breșe în raporturile 166 Potrivit concepției sale de atunci, "Russia was created to take the part în the North which France hâș taken în the South" (s.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
6. 179 "Bonaparte, en abandonnant șes projets sur la Pologne, prouve qu'il n'y prenait pas un intérêt bien réel, car jamais îl ne s'était trouvé plus à portée de leș exécuter avec facilité" (cf., memoriul sau adresat tarului la 16/28 ianuarie 1806, în Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 466). 180 "Arrangement que la Russie ne saurait permettre sous aucun rapport", preciza el (cf., ibidem); pentru detalii privind acel tratat, vezi și Edouard Driault
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
preocupare a sa, mai ales că, ce-i drept, nu se pronunțase niciodată, în termeni clari, asupra acestei chestiuni 213. Bătălia de la Friedland, din 14 iunie 1807, a modificat, însă, raportul de forțe dintre Franța și Rusia, obligându-l pe tarul Alexandru I să înceapă tratativele de pace cu Napoleon. În ceea ce privește problemă poloneză, acesta din urmă se considera liber de orice angajament. El nu urmărea decât încheierea unei păci care să-i fi consacrat preponderenta asupra întregului Continent, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la războiul franco-austriac. Astfel că, aprecia Alexandru I, "l'Autriche reste comme jusqu'ici, notre Voisin en Galicie, leș provinces Polonaises, en lieu de la réunion qu'elles se prometaient seront à jamais partages..." (s. Ven.C)230. Ca urmare, continuă tarul, "toute apparence de rétablissement de Pologne s'évanouit, l'ordre actuel des choses divise à jamais le dit pays et la Russie recules șes limites dans cette contrée au lieu de le rétrécir" (s. Ven.C.)231. O 227 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
p. 774, 795. 229 Ibidem, p. 869 și urm. 230 Cf., scrisoarea lui Alexandru I către prințul Alexei Borisovici Kurakin, din luna octombrie 1809, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 671, Moscovitica, 1809. 231 Loc. cît., fond cît.; satisfacția tarului, provocată de aceste rezultate ale păcii de la Viena, a fost atât de profundă, încât, "après rendu grace au Tout Puissant pour un aussi heureux résultat de cette guerre", i-a ordonat lui certitudine pe care Napoleon s-a grăbit să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu Napoleon, în problema poloneză 237. În același timp, Alexandru I caută mijloace care i-ar fi putut determina pe polonezi să se unească sub egida să și să-l sprijine în iminentul război cu Napoleon. Potrivit planului imaginat de tar la începutul anului 1811, "par cette régénération" a Poloniei, el înțelegea "la réunion de tout ce qui a fait autrefois la Pologne, en y comprenant leș provinces Russes à l'exception de la Russie blanche, de manière à prendre le Dvina
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
le Bérésina et le Dniepre pour frontière" (s. Ven.C.)238. În domeniul organizării interne, se preconiza că instituțiile publice, inclusiv armata, să fie "nationaux polonais"239. Mai mult chiar, deși nu avea cunoștințe despre Constituția de la 3 Mai 1791, tarul era dispus să acorde polonezilor "une constitution libérale, telle à contenter leș désirs des habitants" (s. Ven.C.)240. Oferta tarului era supusă, însă, unor condiții sine-qua-non, prima dintre ele referindu-se la faptul că "le royaume de Pologne soit
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
armata, să fie "nationaux polonais"239. Mai mult chiar, deși nu avea cunoștințe despre Constituția de la 3 Mai 1791, tarul era dispus să acorde polonezilor "une constitution libérale, telle à contenter leș désirs des habitants" (s. Ven.C.)240. Oferta tarului era supusă, însă, unor condiții sine-qua-non, prima dintre ele referindu-se la faptul că "le royaume de Pologne soit à jamais réuni à la Russie, dont l'empereur portera dorénavant le titre d'empereur de Russie et de roi de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
jamais réuni à la Russie, dont l'empereur portera dorénavant le titre d'empereur de Russie et de roi de Pologne" (s. Ven.C.)241. În al doilea rând, era necesară o adeziune unanimă a tuturor reprezentanților "națiunii" poloneze 242. Tarul nu ignoră, totuși, existența unor serioase inconveniente care ar fi putut să-l împiedice să pună în aplicare acel plan. Unul dintre ele era reprezentat de statutul Galiției care aparținea Austriei. Cum Austria trebuia menajata, Alexandru I a reactualizat ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
iunie 1810, în loc. cît., fond cît.); pentru amintitele tulburări, vezi și Hurmuzaki, Documente, XIX2, p. 607-608. 238 Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 975. 239 Ibidem. 240 Ibidem. 241 Ibidem. 242 Ibidem, p. 975-976. nu trebuiau precipitate, tarul era de părere că, până la obținerea asentimentului Austriei, în sensul preconizat de el, Regatul Poloniei urma a fi constituit, pentru început, doar din Ducatul Varșoviei și provinciile poloneze aflate sub jurisdicția Rusiei. Un alt impediment era reprezentat de regele Saxoniei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cazul în care ar fi fost identificate condițiile care ar fi înlesnit-o. Or, una dintre acestea era chiar problemă poloneză care își putea gasi rezolvarea tocmai într-un astfel de context și, bineînțeles, în conformitate cu interesele Rusiei. Scenariul imaginat de tar era identic cu cel transmis lui Adam Jerzy Czartoryski și a fost inclus în instrucțiunile secrete date lui Gustav (Ottonovici) Stakelberg, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei la Viena, dar fără că acestea să fie cunoscute și de Rumianțev
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
date lui Gustav (Ottonovici) Stakelberg, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei la Viena, dar fără că acestea să fie cunoscute și de Rumianțev care, la rândul său, îi transmitea altele, tot secrete, deci fără a fi cunoscute și de tar. Cum există certitudinea că Napoleon intenționa să refacă Polonia, Austria trebuia, în acel caz, să renunțe la Galiția și, se subînțelegea, fără a primi o compensație corespunzătoare din partea Franței. Pierderea putea fi, totuși, evitată de Austria, deoarece Rusia avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a primi o compensație corespunzătoare din partea Franței. Pierderea putea fi, totuși, evitată de Austria, deoarece Rusia avea să facă tot ce era posibil ca să ocupe, în prealabil, întreaga Polonie. Ca urmare, în locul Galiției, pe care oricum ar fi pierdut-o, tarul îi oferea Țară Românească și Moldova, până la Siret 244. Ceea ce, firește, nu putea fi acceptat de Napoleon care l-a avertizat, din nou, pe Alexandru I că, deși nu intenționa să refacă Polonia, în schimb nu putea admite că o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acceptat de Napoleon care l-a avertizat, din nou, pe Alexandru I că, deși nu intenționa să refacă Polonia, în schimb nu putea admite că o altă putere să încerce să 243 Ibidem, p. 976-977. 244 "Pour lui prouver pretindea tarul d'un coté, que ce n'est pas des agrandissements qu'il cherche et, d'autre que la Russie a intérêt à voir l'Autriche puissante" (s. Ven.C.) (cf., ibidem, p. 774). modifice situația politică stabilită de el la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]