1,281 matches
-
Din prima zi m-am ascuns, cu băieții, În tufe: ca să vedem. Noi, copiii, n-avem voie - tocmai de aceea ne ducem să ne uităm: Bărbații În vârstă sapă gropile. Dar o iau la goană când se apropie flăcăii cu tărgile. Mama se supără, Îi ceartă, Îi amenință, mai și plânge și așa, plângând-beștelindu-i, Îi scoate de pe unde s-au vârât și-i silește să se apropie; și să-i Îngroape. Mai mult de mila mamei oamenii dau fuga: Îi răstoarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
roșii, albe, se ajunsese chiar să se vorbească despre convocarea unei manifestații uriașe la care să participe miile de oameni de toate vârstele și condițiile care se aflau În starea de moarte suspendată, defilând pe principalele bulevarde ale capitalei pe tărgi, În cărucioare Împinse manual, În ambulanțe sau În spatele fiilor mai robuști, cu o pancardă uriașă În fruntea cortegiului, care să spună, sacrificând nu mai puțin decât patru virgule pentru eficiența distihului, Noi care triști marșăluim aici, vă așteptăm pe voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mele, nu pe ale lui, răstorn totul pe pat și mă îndrept spre rafturile dulapului unde se află hainele lui, iar el spune, îndeasă acolo și o carte, să am ce citi, și eu întreb, ce carte, iar el, pe targă deja, cu tălpile atârnând în aer, îmi spune, Tanahul 1 meu, îl găsești în rucsac. Ca un convoi trist ieșim din casă, Udi slăbit și lungit pe targă, cu o expresie de încredere forțată, purtat pe scări asemenea unui bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să am ce citi, și eu întreb, ce carte, iar el, pe targă deja, cu tălpile atârnând în aer, îmi spune, Tanahul 1 meu, îl găsești în rucsac. Ca un convoi trist ieșim din casă, Udi slăbit și lungit pe targă, cu o expresie de încredere forțată, purtat pe scări asemenea unui bebeluș al cărui cărucior este ridicat de brațele devotate ale părinților, eu încui ușa în grabă, mă mai lipesc o dată ușor de ea la despărțire, cine știe când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fericită să primesc scuzele acelea pline de blândețe, mă grăbesc să le primesc, îmi ridic mâna și o strecor între degetele lui, și așa, mână în mână, ne trezim în fața oamenilor cu veste fosforescente, care ne deschid ușa, iar roțile tărgii se învârt atât de repede, de parcă n-ar purta nici o greutate. Un cuib roind de boală și durere ni se dezvăluie în fața ochilor în timp ce suntem conduși, el pe targă, eu pe picioare tremurânde, croindu-mi drum printre mulțimile condamnate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în fața oamenilor cu veste fosforescente, care ne deschid ușa, iar roțile tărgii se învârt atât de repede, de parcă n-ar purta nici o greutate. Un cuib roind de boală și durere ni se dezvăluie în fața ochilor în timp ce suntem conduși, el pe targă, eu pe picioare tremurânde, croindu-mi drum printre mulțimile condamnate să aștepte în dreptul ușilor, ca la magazin, de parcă s-ar vinde ceva greu de găsit, oare cât de prețioasă este sănătatea, se zbenguie fericită pe străzi, refuzând să calce prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asemenea locuri, mă rușinez iar din pricina costumului meu nou, Udi avea dreptate, toate privirile acelor oameni bolnavi sunt atrase în felul acesta către mine, care debordez de sănătate, provoc destinul, îl provoc și pe el, cu trupul acela transbordat de pe targă pe pat, un tânăr bătrân îmbrăcat sport, cu trupul întreg, nu ca femeia din fața lui, al cărei picior este inflamat și sângerează, sau ca aceea care se învecinează cu noi, dincolo de perdea, prin pielea transparentă i se pot vedea oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
agață de gâtul meu și se ridică, merge atât de încet, parcă ar înainta cu ultimele puteri, se sprijină de mine cu membrele sale slăbite, cu privirile în pământ, nedorind să își arate neputința, eroul cărat cu demnitate pe o targă, luptându-se cu o boală misterioasă, întorcându-se acasă cu semnul rușinii pe față, alungat din spital. Mi se pare că văd o perdea mișcându-se și pe fiica vecinilor de dedesubt privind o clipă pe fereastră, clopoțeii agățați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fierbinți, boala ei se așterne asupra mea, grea și înfricoșătoare, dimineață nu voi mai avea de ales, o ambulanță albă va opri lângă casa noastră, ușile ei se vor deschide larg, bărbați îmbrăcați în veste strălucitoare o vor așeza pe targă, cu numai câteva luni în urmă îl însoțisem și pe el pe drumul acesta, era chiar la începutul verii, acela nu fusese decât un antrenament sinistru pentru ceea ce mă aștepta mâine-dimineață, dar în noaptea aceasta este încă a mea, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major, mînjite cu noroi și acoperite cu crengi, iar printre tancuri și mașini se vedea un lung șir de brancardieri care duceau răniții pe tărgi la poalele dealului, unde-i urcau În ambulanțe. Catîrii Încărcați cu saci de pîine și butoaie vin urcau spre creastă prin trecătoare, urmați de un alt șir de catîri legați Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i urcau În ambulanțe. Catîrii Încărcați cu saci de pîine și butoaie vin urcau spre creastă prin trecătoare, urmați de un alt șir de catîri legați Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Împuțită. SÎnt doar un tip care spune adevărul. Era o zi strălucitoare de aprilie și vîntul bătea sălbatic, așa că-n urma fiecărui catîr care mergea prin trecătoare rămÎnea un nor de praf, iar cei doi brancardieri care duceau cîte o targă mai ridicau și unul; vîntul le amesteca Într-unul singur și jos, peste cîmpie, trîmbe mari de praf se ridicau În urmau ambulanțelor și se duceau purtate de vînt. Eram destul de sigur că de-acum n-o să mai mor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
negru se Înălța tot mai sus de pe o bază mult mai largă. — Ăla-i un tanc, spusei. Arde. Așteptarăm o vreme. VĂzurăm cu binoclul doi oameni care ieșiră dintr-un colț al tranșeei și Începură să urce dealul cărÎnd o targă. Mergeau Încet, Împiedicat. BĂrbatul din față căzu În genunchi și apoi se așeză la pămÎnt. Cel din spate se aruncă și el. Se tîrÎ spre primul bărbat. Apoi Îl apucă pe după umăr și Începu să se tîrască spre tranșee trăgÎndu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rău. — Ți-am mai zis, după ce se lasă Întunericul. — SĂ dea Dumnezeu să se Întunece mai repede. Deci așa arată războiul. Asta am venit să văd și despre asta trebuie să scriu. BĂrbații Ăia doi care s-au dus cu targa - au fost omorîți? Da, spusei. FĂră-ndoială. — Se mișcau atît de Încet, spuse fata cu milă. — Uneori e foarte greu să te miști. E ca și cum ai merge prin nisipuri mișcătoare sau În vis. BĂrbatu’ cu casca de oțel mergea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Bătrânul se opri la trei pași de Trifon Guju, unde fusese adineaori, și porunci fără să mai țipe, dar mai apăsat și cu o voce grea de energie: ― Imediat să ieși de aici, hoțule, ori de unde nu, o să ieși pe targă! ― I-ascultă, boierule, nu vreau să ies, ai înțeles?... strigă întărîtat Trifon. Și încearcă numai să... c-apoi vezi dumneata pe dracu, cât oi fi de boier, că doar... Nu apucă să isprăvească. Iuga ridicase arma la ochi după primele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
opriră la intrarea navei. Amândoi respirau zgomotos. ― Să-l punem jos, zise Dallas. (Lambert se execută cu promptitudine." Nu merge așa. Cu picioarele care-i atârnă se va lovi de fiecare bolovan. Rămâi lângă el. O să încerc să improvizez o targa. ― Cu ce? întrebă ea, când el se ducea din nou în sala din care ieșiseră. ― Trepiedul. E destul de rezistent. Lambert se așeză cât mai departe de Kane, așteptând cuminte să se întoarcă Dallas. În jurul epavei vântul urla, proclamând apropierea crepusculului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
totuși să nu se gândească la ceea ce ar putea să-i facă în acest timp lui Kane. Așa și trebuia, altfel ar fi înnebunit Dallas reapăru, ținând în mâini cele trei prese metalice. Se puse imediat pe treabă, construind o targa rudimentară. Degetele-i tremurau de frică. Aruncă pe pietre mica platformă pe care o pusese la punct. Căzu la vreo doi metri mai jos fără să se frângă. Va putea să-l țină pe "exec" până la Nostromo. Ziua se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îi urmăream cele șase cozi răsfirate spre răsărit. Pe la sfârșitul lui iunie, mama s-a îmbolnăvit foarte grav, ulcer duodenal perforat, și-au luat-o noaptea cu salvarea. Țin minte cum țipa și cum se sucea și se răsucea pe targă. Mi se părea ciudat și indecent ca o femeie în toată firea să plângă așa de durere, ca un copil. Și tot patul acela murdar de sânge... Două-trei zile am mai rătăcit prin casă într-o stare de năuceală și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
internul de serviciu, adăugă după o pauză. I se părea curios că nu simte nimic, că, de fapt, nu-și mai simțea trupul. Știa, din convorbirile celor de lângă el, că fusese transportat. Dar cum îl transportaseră? În brațe, pe o targă, într-un cărucior? - Nu cred că are vreo șansă, auzi, târziu, o altă voce, tot atât de depărtată. Nu i-a rămas un singur centimetru de piele neatins. Nu înțeleg cum mai trăiește. Normal ar fi fost... Evident, asta știe toată lumea; dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frica... Momentele tot mai dese din războiul balcanic, când, parcă trezit deodată din somn, se întreba ce căutase el însuși să-și istovească plămânii șubrezi în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără număr, printre ambulanțe ticsite și tărgi acoperite cu cearșafuri albe... Cui i-ar fi folosit dacă și-ar fi dat sufletul într-un asemenea mod penibil, nemaiavând nici ce dejecții însângerate să scoată din trupul deshidratat, uscat ca o iască ? Providențială, desigur, întâlnirea cu amicul Jorj
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dă-mi voie să te Întreb, trecu revoluția asta anticomunistă, bă, și nu muri nici unu de la Partid? mă, nici unu nicăieri...), se vorbește despre reînființarea partidelor istorice (i-auzi, istorice! bă, păi și cum Îi aduc din istorie? cu targa? ha-ha-ha! ). Bă Mărine, ascultă acia ce-ți spun io... că cine știe cunoaște. Iliescu ne face oameni. Apoi, discuția consemnează aspecte interesante legate de viața de noapte În orașul Caracal, de parcă toate aceste lucruri ar avea o legătură Între ele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
17 este procesiunea cu Prea Sfântul Sacrament, care pleacă de la bazilica Rozariului, se desfășoară apoi în piața din fața bazilicii, pentru a se încheia în bazilica subterană sf. Pius al X-lea. Impresionantă mulțimea pelerinilor bolnavi purtați în cărucioare sau pe tărgi, la care se adaugă un număr mult mai mare al celor ce merg pe picioarele proprii. Prin fața lui Isus în Sf. Sacrament sunt purtați bolnavii și apoi aranjați în ordine, pe rânduri. Intre timp, toți cântă, se roagă cu o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fețele și în gesturile lor. Nu găsesc cuvinte pentru a descrie solemnitatea și sacralitatea acestor momente și gesturi ale credincioșilor. Bolnavii aceștia, veniți în grupuri organizate din diferite dieceze ale Franței sau din alte țări, purtați în cărucioarele sau pe tărgile lor, mi se par a fi Isus ajutat de Simon din Cirene să-și poarte crucea. In fiecare cărucior este o întreagă istorie de suferință, dar și de credință și speranță. Toți împreună îmi par o armată a celor neputincioși
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
se întreba Trestie în timp ce făcea cale întoarsă. „Aha! Am găsit! Trei centuri, trei bretele de la sacii de merinde și sforile de la foile de cort. Facem hamuri din ele și pe Toader îl așezăm pe o foaie de cort ca pe targă”... Timp de aproape un ceas au lucrat la improvizarea tărgii din foaia de cort la care au adăugat și crengi de salcie împletite măiestrit. Trebuie să luăm încă pe atâtea crengi, pentru că acestea se vor rupe - a precizat Trestie. Înhămați
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Trei centuri, trei bretele de la sacii de merinde și sforile de la foile de cort. Facem hamuri din ele și pe Toader îl așezăm pe o foaie de cort ca pe targă”... Timp de aproape un ceas au lucrat la improvizarea tărgii din foaia de cort la care au adăugat și crengi de salcie împletite măiestrit. Trebuie să luăm încă pe atâtea crengi, pentru că acestea se vor rupe - a precizat Trestie. Înhămați la targa improvizată, au pornit să se târască ca doi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]