1,408 matches
-
altul. —Fac o încercare cu VladimirJ. Nu. —Cum reușești să vezi asta? Nici măcar pe ecranul lor nu se vede parola. —De aceea acest program SilentNight e atât de frumos. Înregistrează fiecare tastare. Astfel, chiar dacă pe ecran nu se vede ce taste au apăsat, noi tot putem afla. Ups, Vladimir 48. Din nou greșeală. —OK, anunțați-mă când aveți ceva folositor. Amir Tal nu avea mult de așteptat. După zece minute, echipa din camionul Canal 2 de la reședința familiei Guttman raporta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
parte la simularea negocierilor de pace? Maggie rămase perplexă. Ce naiba să răspundă? Să se prefacă poate că era altcineva? Nu era decât un singur lucru de făcut. Trebuia să rămână în pielea personajului ei. Fata din Valley, se hotărî. Apăsă tasta Vorbește și scrise. Observă că, pe măsură ce cuvintele se iveau pe ecran, avatarul ei își schimba poziția corpului: brațele erau acum ridicate, mâinile se mișcau. Maggie își dădu seama că alter ego-ul ei de pe ecran mima scrisul la calculator. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ei, la fata din Valley, cu sâni impresionanți. Băieți, sunteți grozav de deștepți! Mersi mult, dar cred că aș face bine să mai studiez ca să fiu pregătită pentru treburile astea. Urați-mi noroc! După ce își luă rămas-bun, Maggie apăsă greșit tastele cu săgeți, basculând la întâmplare înainte și-napoi. Apoi, stânjenită, de parcă s-ar fi aflat într-adevăr într-o cameră împreună cu doi doctoranzi și ar fi orbecăit în căutarea ieșirii, apăsă pe tasta Zboară. Într-adevăr, avatarul ei încântător se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
După ce își luă rămas-bun, Maggie apăsă greșit tastele cu săgeți, basculând la întâmplare înainte și-napoi. Apoi, stânjenită, de parcă s-ar fi aflat într-adevăr într-o cameră împreună cu doi doctoranzi și ar fi orbecăit în căutarea ieșirii, apăsă pe tasta Zboară. Într-adevăr, avatarul ei încântător se ridică de la pământ și, cu puțin ajutor din partea săgeții care mergea înainte, își luă zborul. Imediat se izbi de o clădire învecinată, lovindu-și cu zgomot capul virtual de ea, și își văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prostituției. Zbura acum vertiginos pe deasupra mărilor, contururilor orașelor, stațiunilor de vacanță, coborând o singură dată, doar ca să-și dea seama că se afla în centrul, perfect reprodus, al Philadelphiei, străzile fiind expuse într-o rețea tridimensională ordonată. Se întoarse la tasta Hartă și îi luă câteva secunde să se dumirească ce trebuia să facă. Dorul de casă hotărî prima destinație. Tastă „Dublin“ și apoi apăsă pe Teleportare. Puțin mai târziu, după alt fâșâit SF, stătea în mijlocul unui peisaj care, chiar reprodus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
punctul de atracție. Din acel moment... Maggie se întoarse brusc și se uită la el. Auzea vocea lui Shimon Guttman: Ce am făcut în acea călătorie, Uri? Sper că îți amintești. —Vrea să facem același lucru aici, spuse ea, lovind tastele de direcție cu forțe proaspete. Vrea să zburăm peste lacul Geneva, să ne uităm după insule. Avatarul plana peste orașul virtual, Maggie îndreptându-l mai întâi spre vest, apoi spre est. Nu avea habar de geografia Genevei. Mai fusese o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu o recunoștea. Fusese teleportată în alt loc din Second Life, deși nu apăsase pe nici un buton. Atinsese tastatura fără să-și fi dat seama? Imediat le zări. Nu două capete de iepure, ci patru acum, înconjurând-o. Apăsă pe tasta înainte, după care se opri. Apoi, convulsiv, reuși să se miște din nou și coti repede pe o alee lăturalnică. Cei patru oameni-iepuri se aflau în spatele ei, recuperând teren. Se opri din nou. Maggie simțea că răsuflarea ei din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vor obține. Nu mai au nevoie de noi, Maggie. Le stăm în cale. Inima începu dintr-odată să-i bată cu putere, se întoarse spre ecran, unde acum Lola era înconjurată de șase oameni cu capete de iepure. Apăsă pe tasta Zboară, ca să scape. Nu mergea. Începu să apese toate tastele fără să vorbească, dar nu se întâmpla nimic. Avatarurile în negru se apropiau. Iar acum se întâmpla altceva. Chipul Lolei Hepburn, fata din Valley cu figură plină de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
stăm în cale. Inima începu dintr-odată să-i bată cu putere, se întoarse spre ecran, unde acum Lola era înconjurată de șase oameni cu capete de iepure. Apăsă pe tasta Zboară, ca să scape. Nu mergea. Începu să apese toate tastele fără să vorbească, dar nu se întâmpla nimic. Avatarurile în negru se apropiau. Iar acum se întâmpla altceva. Chipul Lolei Hepburn, fata din Valley cu figură plină de viață și coadă de cal, începea să se transforme. Ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu era deloc șmecher să-l folosească, mai ales noaptea, la ora asta. Pe când Uri stătea la coadă la bar, cerându-i o cafea fetei cu cercel în nas, Maggie porni calculatorul și deschise Second Life. În căsuța pentru nume tastă Lola Hepburn, dar îi apăru imediat un mesaj de eroare: nume de utilizator și/sau parolă invalide, vă rugăm, încercați din nou. Avatarul creat de Liz fusese scos din sistem. Trebuia să intre sub altă identitate. Dar a cui? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și biometricii. Se semnalează deja un punct nexus care se va apropia de noi sau chiar își va face simțită prezența înainte de anul 2015. Fiți pregătiți. -------------------------------------------------------------- UN MESAJ SALVATOR: 2025 „Nu sunteți autorizat să credeți această idee. Va rugăm folosiți tasta delete acum pentru orice referință.” -------------------------------------------------------------- Adevărata amenințare - negocierea drepturilor la securitate Adevărata amenințare pentru drepturile individului se va contura pe nesimțite și în timp. Este vorba despre nesiguranța care se apropie tot mai mult, determinată de creșterea furtului de identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
laborator pentru mine. — Este o urgență, dr. Roberts? — Nu, este un test vechi. Un examen toxicologic care a fost comandat cu opt zile în urmă. Numele pacientului este Weller. Citi numărul de serie. Urmă o pauză scurtă. Auzi un zgomotul tastelor de calculator. — John J. Weller? Bărbat, alb, patruzeci și șase de ani? — Da. — Am făcut un text toxicologic complet, la 3:37 a.m., duminică, pe opt mai. Test toxicologic și, ah, alte nouă teste. — Și ați păstrat proba de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Avem pile la operatorul de telefonie. — Și? — Au accesat înregistrările telefonului tău celular, când nu erai la serviciu. — De ce? — Așa cum știi, probabil, telefonul tău are tehnologie GPS. Asta înseamnă că locația ta este înregistrată de câte ori dai un telefon. Apăsă o tastă. — Urmărindu-ți locațiile pe o perioadă de treizeci de zile, am obținut asta. Harta arăta puncte roșii în tot orașul, dar un grup de puncte era concentrat într-o parte a cartierului Westview. Tânărul mări zona respectivă. — Aici e terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ei. Nu este o adolescentă obișnuită. Credem că este filipineză. Apare pe o cameră web, masturbându-se pentru bani. Oricum, ceea ce contează acum sunt nepotrivirile din povestea ei. Dacă te uiți la camera video de securitate, spuse puștiul, apăsând o altă tastă, vei vedea că stă cu spatele la cameră cât timp așteaptă liftul, își deschide poșeta și își atinge fața. Credem că își pune picături în ochi, sau ceva iritant. Când se urcă în lift, o clipă mai târziu, se vede că plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care nu părea să facă parte din grup, ci mai degrabă În mod straniu atașată acestuia. Categoric o persoană care vorbea mult la mobil, bruneta se juca necontenit cu telefonul roz, strălucitor, deschizându-l aparent fără motiv, apăsând pe o tastă sau alta, trimițând un mesaj sau primind unul, absorbită de mica mașinărie. Din când În când, se apropia de bărbatul cu barbă de lângă ea și Își freca nasul de urechea lui. Evident, era noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
țin la cei pe care Îi iubesc“. Avînd grijă să utilizez propriul lui vocabular, am izbutit să dau o formă notelor lui. În timp ce mă serveam de mașina lui de scris ca să bat versiunea definitivă, Îl revedeam aplecat peste ea, curățînd tastele cu o veche periuță de dinți. CÎnd cartea a apărut În toamnă, mama mi-a scris: „Mulțumesc, François! Tata ar fi fost atît de fericit dacă ar fi știut că te vei ocupa de cartea lui cu atîta inimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și, căutând o evadare din realitate, Începu să scrie. Cei trei tineri stăteau În camera de zi ticsită de cutii și bagaje, concentrați, tăcuți, cu ochii În ecranele albastre ale laptopurilor lor, cufundați În răpăiala Înfundată a degetelor bătând În taste, cu gândurile concentrate asupra viitorului - o stație de autobuz din aglomerata capitală a lumii. 20 America vs Europa și o Formulă matematică a trădăriitc "20 America vs Europa [i o Formul\ matematic\ a tr\d\rii" Kitty se zbătuse toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu are un dar mai frumos de oferit și orice altă căutare nu-ți va dezvălui acest șoim perfect, care fără motiv ți s-a așezat pe umăr și a devenit al tău. Exact așa se simțea. Din impuls, apăsă tasta de trimitere și Închise laptopul. Apoi se ridică și se uită la conturul Înghețat al Manhattanului, de la fereastra ei de la etajul 37, respirând liniștită și fericită. East River șerpuia ca o autostradă de argint sub soarele roșu al dimineții, șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu Înseamnă a o privi În timp ce trece. De aceea Jacopo rămăsese țeapăn, insensibil chiar la căderea cartușelor trase care i se rostogoleau la picioare, nici nu-și pusese trompeta la șold, ci o ținea Încă la gură, cu degetele pe taste, În poziție de drepți, cu instrumentul ațintit În diagonală spre cer. El suna În continuare. Nota lui finală, foarte lungă, nu se Întrerupsese deloc: imperceptibilă pentru cei de față, mai ieșea Încă din pâlnia trompetei ca o suflare ușoară, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Încăpățânată. Mâine mă Întâlnesc cu echipa. Și ca să-i demonstreze că discursul se Încheiase, scoase celularul și Începu să-l butoneze pentru a-și verifica mesajele - dar nu-i scrisese nimeni. Atunci trimise un SMS scurt prietenei sale Miria. În timp ce tasta - ESTI LBR LA PRZ? - simțea privirea tristă a mamei sale care Îi ardea ceafa ca o săgeată Înveninată. Ușile autobuzului se deschiseră. O fâșie de asfalt cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pieptul ei, lipit de ea, mereu prins, Îmbrățișat și salvat. O, dac-ar fi toată ziua așa - acest mod de a fi transportat, dus, protejat, și apărat - apropiați, strâns, strâns, noi doi. Un țigan Începu să cerșească apăsând cu furie tastele unui acordeon, Începu apoi o Cucaracha stridentă pe care călătorii o primiră cu repulsie. — E o adevărată invazie, spuse celălalt bărbat, atârnat de bara orizontală, prins Între scaune, ai cărui genunchi atingeau periculos ceafa Emmei. Cerșetori, ologi, orbi, Roma pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te neliniști, spuse el cu căldură. Marinarii se Întorc mereu la portul de baștină. Marie dădu mașinal din cap și plecă, după ce Îngînase ceva ce aducea a scuză, În vreme ce apăsa febril tastele mobilului căutînd numărul lui Christian. Se auzi soneria, apoi mobilul Îi dădu căsuța vocală. Mesajul pe care Îl lăsă Marie era scurt. „Sună-mă repede. Te iubesc“. Urmări din ochi goeleta care se Îndepărta spre apus, de unde venea furtuna. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aia, nimic... beznă. Nici o amintire. Lucas aruncă o privire la ecranul monitorului pe care doctorul nu-l debranșase Încă și urmări o clipă linia care o lua razna. - Nu e rău ca detector de minciuni, comentă el suav În timp ce apăsa tasta mobilului care vibra. - Da, Morineau... Cum? Înălță sprîncenele. - Nu te atinge de nimic. Vin imediat! Închise iute. - Am să vă las să vă odihniți, doamnă Le Bihan, este esențial pentru problemele de memorie. Și o luă rapid din loc. Desprinzîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acolo. Abia cînd se instală În mașină Marie luă cunoștință de numeroasele mesaje, la Început agasate, apoi Îngrijorate, pe care i le lăsase Christian. - Îi pot explica eu, dacă preferi, propuse Lucas. - Mai bine nu, mormăi ea. Cu arătătorul apăsă tasta de ștergere și ridică iute degetul de parcă simplul contact cu tastele o Înțepase. Alertat, polițistul opri brusc, Îi apucă mîna fără ca ea să se opună și o ridică la lumina plafonierei. Erau acolo, pe prima falangă a arătătorului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
numeroasele mesaje, la Început agasate, apoi Îngrijorate, pe care i le lăsase Christian. - Îi pot explica eu, dacă preferi, propuse Lucas. - Mai bine nu, mormăi ea. Cu arătătorul apăsă tasta de ștergere și ridică iute degetul de parcă simplul contact cu tastele o Înțepase. Alertat, polițistul opri brusc, Îi apucă mîna fără ca ea să se opună și o ridică la lumina plafonierei. Erau acolo, pe prima falangă a arătătorului și a degetului mijlociu. Înțepături, identice cu acelea de pe degetele lui Gildas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]