959 matches
-
materiile care-mi plăceau. - Rătăcești nepoate, dar și rătăcirea asta are savoarea ei, căci mai sfântă o să-ți pară întoarcerea la drumul drept. Aș fi vrut să mergi pe drumul lui Andrei, dar poate că drumurile voastre ... Citește mai mult Tataia era un om puternic și nu credeam că o să moară în 1989. Se pregătea să taie porcul și să vină la București, ca-n fiecare an în postul Crăciunului, să ne aducă o bucată de carne pentru a avea de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/bruno_%C5%9Etefan/canal [Corola-blog/BlogPost/350413_a_351742]
-
porcul și să vină la București, ca-n fiecare an în postul Crăciunului, să ne aducă o bucată de carne pentru a avea de sărbători. Dar porcul i-a scăpat din strânsoare și a început să alerge prin curte, iar tataia a fugit după el. A făcut aprindere la plămâni. Tata l-a adus la București, dar doctorii n-au avut cum să-l salveze și el a cerut să fie dus acasă să moară în patul lui. Am stat alături de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/bruno_%C5%9Etefan/canal [Corola-blog/BlogPost/350413_a_351742]
-
mâncarea. Bine, sunt de acord, eu mănânc și tu îmi povestești. Mamy terminase deja de făcut mâncarea și striga acum cât putea Ea de îmbietor chemându-ne pe toți la masă. Gata, băieți, la masă ! Mai terminați cu trăncăneala. Hai, Tataie, treci la spălatul pe mâini, mi se adresa Ea jignindu-mă cu ironiile ei. Mă compara cu Bunicul, Tata lui Taty despre care se spune că tot așa îi plăcea să vorbească și să povesteacă mult. Dar nu sunt murdar
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1430400848.html [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
Doamne ferește! Toată lumea te apreciază pe matale... Dar... cu ce-l muncim, tată? Pluguri nu mai avem, grapă și rariță, nici atât... N-avem car și nici căruță..., nu mai avem boii de care ne-ai povestit matale și nici caii lui tataie... Avem uneltele astea de care ne folosim în grădină. Câteva sape și cazmale și o coasă... Atât! Cu ce muncim pământul pe care-l vom primi? Ha! De aia te vaieți tu, muierce ce ești! Avem brațe, băi fiule. Eu
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
te vaieți tu, muierce ce ești! Avem brațe, băi fiule. Eu cu tata, tu cu ăl mic, cu mă-ta... și mai plătim oameni le recoltat... - Iartă-mă, tată! Nu arăm cu brațele, cât am fi noi de vânjoși... Iar tataie..., tataie nu mai e bun de muncă. Are o vârstă... - Lasă, că vezi tu! Luăm pământu’ înapoi și toate cele pe care ni le-a luat colectivu’. Luăm și mașina de treierat... - Mașinile de treierat nu mai există de mult
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
vaieți tu, muierce ce ești! Avem brațe, băi fiule. Eu cu tata, tu cu ăl mic, cu mă-ta... și mai plătim oameni le recoltat... - Iartă-mă, tată! Nu arăm cu brațele, cât am fi noi de vânjoși... Iar tataie..., tataie nu mai e bun de muncă. Are o vârstă... - Lasă, că vezi tu! Luăm pământu’ înapoi și toate cele pe care ni le-a luat colectivu’. Luăm și mașina de treierat... - Mașinile de treierat nu mai există de mult timp
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
dacă spui ce te doare. Poate gândești mai bine... Nu zic ăștia la televizor că tineretu-i viitoru’ țării? Hai să te aud! - Tată, poate vom primi pământul, dar să știi că nu va fi acela, mult, la care se gândește tataie acum și matale nu... - Ha, ha, ha! Adică..., ce vrei să spui, băiete? Avem vreo 25 de hectare de luat. N-ai știut? N-ai știut că am fost și iar vom fi bogați, băiete? l-a întrerupt Vasile, bine
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
pentru un trecător, nu are nimic deosebit, dar pentru mine rămâne cel mai frumos loc, acolo unde am deschis ochii la începutul anului ‘50. Căciulați nu este departe de București, “la o alergătură de cai” cum îmi amintesc că spunea tataie; în mai puțin de o oră ajungi cu autobuzul, care și-a făcut apariția în sat prin anii ‘60. Trenul trecea și el pe undeva în câmp. La început tata mă purta în brațe, pe urmă, când am mai crescut
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
că le asemuiam fluturilor dispăruți la sfârșitul verii. Din camera asta era o ușă care dădea în celar, o cămară mică din care ne urcam în pod și unde se găsea butoiul cu vin. Acesta avea un cep, pe care tataie îl deschidea vesel de câteva ori pe zi spre nemulțumirea mamaiei. Fericită, îi săream în cârcă aunci când stătea aplecat să umple cana din lut, după care mă repezeam să sorb și eu. Vinul era rece și poate puțin acrișor
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în cârcă aunci când stătea aplecat să umple cana din lut, după care mă repezeam să sorb și eu. Vinul era rece și poate puțin acrișor, pentru că de fiecare dată mă scuturam înainte să-mi bag “boticul” cum îmi spunea tataie și amețită de parfumul de “căpșunică”, îmi ștergeam gura cu mâneca, plescăind a plăcere. Podul când eram mică de puteam să mă urc singură și mai târziu cînd începusem să visez cu ochii deschiși a fost locul meu preferat. La
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
fără să știe unde și mai ales când?! Îmi plăcea să cotrobăiesc prin toate colțurile și de fiecare dată descopeream câte un nimic uitat de mult și îngălbenit de timp și de praf, cu care strâns la piept, fugeam la tataie să-mi povestească istoria lui. Mamaie mă certa, îi era teamă să nu cad de pe scara făcută de tataie din araci vechi și noduroși, dar și pentru tavanele ei, care erau din grinzi mari, rotunde, vopsite în maron. În camerele
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
descopeream câte un nimic uitat de mult și îngălbenit de timp și de praf, cu care strâns la piept, fugeam la tataie să-mi povestească istoria lui. Mamaie mă certa, îi era teamă să nu cad de pe scara făcută de tataie din araci vechi și noduroși, dar și pentru tavanele ei, care erau din grinzi mari, rotunde, vopsite în maron. În camerele din față, “de la drum”, nu aveam voie. Erau camerele de “tinere”, tot cu paturi lungi și înguste, tot cu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
plita. În camera de la “drum”, în fața ferestrei, era o fața de masă plină de trandafiri cusuți cu ață portocalie, care îți atrăgeau atenția imediat ce pășeai în cameră. Hainele de “tinere” le țineau într-un șifonier cu două uși de care tataie era foarte mândru, fiind printre puținii din sat care nu-și atârnau hainele de cuiele bătute în grinda de la tavan. În interior, pe una dintre uși era lipită o oglindă. Nu era netedă, dar oricum era oglindă mare în casă
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
tavan. În interior, pe una dintre uși era lipită o oglindă. Nu era netedă, dar oricum era oglindă mare în casă, în fața căreia, în ascuns, câmd găseam ușa deschisă, încercam să o imit pe mamaie sau cel mai adesea pe tataie. Nu am înțeles niciodată rostul camerelor “din față”, nu le locuia nimeni. Ne înghesuiam toți în camera cu soba, fie că era iarna, fie că era vara. Cele mai frumoase, în afara ștergarelor de pe pereți erau mușcatele din ferestre, înflorite și
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
nimeni. Ne înghesuiam toți în camera cu soba, fie că era iarna, fie că era vara. Cele mai frumoase, în afara ștergarelor de pe pereți erau mușcatele din ferestre, înflorite și vara și iarna, dând o nuanță de veselie și sărbătoare continuă. Tataie își construise în fața casei o bucătărie pentru vară, tot cu plită și cuptor. Vara, în mijlocul camerei agățau un felinar care ne lumina până terminam cina, după care ne continuam ospățul în casă, în fața luminii galbene și palide a lămpii cu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
mă lua în brațe și mă săruta pe frunte sau pe obraz cu vârful buzelor să nu mă trezească, adormind și ea, nu fără oarecare griji pentru a doua zi. Capitolul II URSUL ȚIGANILOR La șase ani mă țineam după tataie ca un pisoi. Avea ceva în el, pe care, la vârsta aceea nu mi-l puteam explica, ceva ce mă atrăgea ca un magnet și care mă asigura că, indiferent ce prostie aș fi făcut, mai mult decât „aoleu, măiculița
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
era trecut de cincizeci și cinci de ani. Era înalt și puțin adus de spate, mai mult ars de soare decât brunet, cu ochii verzi neștiind nici el de ce se obișnuise să privească mereu cu unul mai închis decât celălalt. Tataie fusese un bărbat frumos la tinerețe, era tot timpul grăbit și îngrijorat, de teamă că nu-și va termina printre primii treburile din câmp. Era iute la mânie cu mamaie și cu fetele lui, dar nouă, nepoților, ne tolera toate
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
timpul rochiile de culori închise, cu un șorț alb pe deasupra. Avea ochii de un albastru- cenușiu, care, cu pielea ei albă și cu ovalul perfect al feței, îi dădea o distincție de părea coborâtă dintr-o icoană bizantină. Pe cât era tataie de gălăgios, căci vorbea și singur prin curte, pe atât era mamaie de tăcută. Pe unde trecea tataie, auzeai în urma lui: „măicuța ta, măicuța mea” și alte înjurături nevinovate...Între calmul ei și gălăgia comică a lui, tataie ne-a
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
pielea ei albă și cu ovalul perfect al feței, îi dădea o distincție de părea coborâtă dintr-o icoană bizantină. Pe cât era tataie de gălăgios, căci vorbea și singur prin curte, pe atât era mamaie de tăcută. Pe unde trecea tataie, auzeai în urma lui: „măicuța ta, măicuța mea” și alte înjurături nevinovate...Între calmul ei și gălăgia comică a lui, tataie ne-a atras precum „sacul cu povești”. La șase ani mă plictiseam și mă uitam după mamaie cu răutate; nu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
Pe cât era tataie de gălăgios, căci vorbea și singur prin curte, pe atât era mamaie de tăcută. Pe unde trecea tataie, auzeai în urma lui: „măicuța ta, măicuța mea” și alte înjurături nevinovate...Între calmul ei și gălăgia comică a lui, tataie ne-a atras precum „sacul cu povești”. La șase ani mă plictiseam și mă uitam după mamaie cu răutate; nu avea timp să stea lângă mine și să-mi povestească unul dintre basmele ei așa de frumoase, pe care în
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
să tremur de frică și să plâng. Trebuia să fac ceva să o impresionez, să nu mă bată. Atunci mi-am amintit de mami și de tăticu, și necăjită, am început să mă jelesc cu așa foc că mamaie cu tataie înștiințați de prezența mea acasă, auzindu-mă plângând s-au speriat și mai mult. Când au intrat în curte, mamaie își ținea basmaua în mână; cum alergase îi alunecase de pe cap, iar tataie, roșu la față și transpirat, își pierduse
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
jelesc cu așa foc că mamaie cu tataie înștiințați de prezența mea acasă, auzindu-mă plângând s-au speriat și mai mult. Când au intrat în curte, mamaie își ținea basmaua în mână; cum alergase îi alunecase de pe cap, iar tataie, roșu la față și transpirat, își pierduse vocea de câte ori a trebuit să spună: „Aoleu, măicuța mea ce nenorocire pe noi, ne-au furat țiganii fata!” Mamaia s-a repezit spre mine, dar eu știind ce-mi așteaptă fundul, am început
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
după gluga de coceni, să nu mă prindă. -Dar-ar praful în sămânța ta de buzoiancă nebună! îmi striga furioasă. -Las-o fa, Susano! Bine că nu am pierdut-o, că nu ne rămânea decât să ne aruncăm în gârlă! îi striga tataie cu vocea sufocată de emoție și oboseală. Profitând de slăbiciunea lui, am început să țip și mai tare. Deodată mamaie s-a oprit, oprindu-mă în fața ei fără nicio posibilitate de fugă. Imediat m-a prins de gulerul rochiei și
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
posibilitate de fugă. Imediat m-a prins de gulerul rochiei și aruncându-și basmaua din mână, mi-a tras câteva palme în același loc în care încasasem și de la fetele lui Gafton, cu puțin timp înainte. Mamaie mă ocăra, iar tataie se văieta, gândindu-se că Dumnezeu îi ocrotise în ziua aceea. Numai eu, cu ochii măriți de frică priveam când la unul când la altul. Înțelesesem că mamaie îmi observase lipsa după ce trecuseră țiganii și speriată alergase în urma lor, să
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
când la unul când la altul. Înțelesesem că mamaie îmi observase lipsa după ce trecuseră țiganii și speriată alergase în urma lor, să vadă dacă nu cumva mă țineam după ei cu restul copiilor din sat. S-a întâmplat să vină și tataie de la câmp și amândoi, înnebuniți de lipsa mea, au alergat de la un capăt la celălalt al satului, gândindu-se că poate plecasem la verișoarele mele. Tot satul știa că Gogu o pierduse pe fata Mariei de la București, numai eu nu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]