4,350 matches
-
ardiendo, au existat încă din Antichitate; în Spania Evului Mediu erau prezenți atât la sărbătorile regale, cât și în ocazii cu semnificație religioasă. Dar fantezia omenească nu cunoaște limite: tot în antichitate își are originea și obiceiul de a momi taurii spre o rampă amenajată în apropierea unei ape, cu scopul de a-i „convinge” într-un final să se arunce în vâltoare. Un ecou al acestor crude amuzamente populare a supraviețuit până în zilele noastre, sub forma vestitelor toros al agua
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
vâltoare. Un ecou al acestor crude amuzamente populare a supraviețuit până în zilele noastre, sub forma vestitelor toros al agua, jocuri celebrate în lunile iulie și august prin localitățile spaniole de pe litoral. Singurele locuri din lume în care mai trăiește liber taurul arhaic, din rasa vestită de pe vremea Imperiului Tartezian sunt zona Navarra-Țara Bascilor, regiunea Salamanca-La Mancha și malurile Guadalquivirului, în sudul Andaluziei. Aici, în Evul Mediu, cavalerii mauri și creștini obișnuiau să-și omoare timpul prin pauzele dintre bătăliile Reconquistei exersându
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
Salamanca-La Mancha și malurile Guadalquivirului, în sudul Andaluziei. Aici, în Evul Mediu, cavalerii mauri și creștini obișnuiau să-și omoare timpul prin pauzele dintre bătăliile Reconquistei exersându-și îndemânarea și iuțimea în lupta cu exemplarele cele mai impresionante ale acelor tauri legendari. Însuși eroul național al Spaniei, El Cid Campeador, pe lângă incontestabilele calități de conducător de oști de care a dat dovadă, a fost un toreador magnific, „Marea Mândrie a Castiliei”, după cum îl descrie poetul Nicolás Fernández de Moratín. De atunci
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
fost un toreador magnific, „Marea Mândrie a Castiliei”, după cum îl descrie poetul Nicolás Fernández de Moratín. De atunci și până astăzi, întreaga națiune spaniolă pare decisă în lunile de vară să nu se abată de la mottoul încetățenit: „Nicio fiesta fără taur!” Iulie, august. Căldură mare. Creierele se-nfierbântă, sângele prinde a clocoti în vene. „Duminică după-amiază, 6. iulie, fiesta explodează. Descriere mai potrivită nu există”, așa descrie Hemingway în anul 1926, prin glasul lui Jake Barnes, personajul principal al romanului Fiesta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
ci dimpotrivă, se caută înfrățirea cu toată lumea, fără restricții sau discriminări. În nicio altă arenă taurină nu se consumă atâta alcool ca la Pamplona. Aici coridele sunt organizate de „Casa de la Misericordia”, o instituție de binefacere, care împarte săracilor carnea taurilor sacrificați și finanțează din profit un cămin de bătrâni. În Pamplona, aproape o jumătate de milion de oameni aleargă cu taurii pe străzi; de trei ori mai mult decât populația orașului (180.000) dansează și petrece pe străzi, făcând din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
ca la Pamplona. Aici coridele sunt organizate de „Casa de la Misericordia”, o instituție de binefacere, care împarte săracilor carnea taurilor sacrificați și finanțează din profit un cămin de bătrâni. În Pamplona, aproape o jumătate de milion de oameni aleargă cu taurii pe străzi; de trei ori mai mult decât populația orașului (180.000) dansează și petrece pe străzi, făcând din noapte zi. Turiștii prezenți au citit de bună seamă romanul Fiesta al lui Hemingway sau au vizionat măcar ecranizarea sa, cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
bună seamă romanul Fiesta al lui Hemingway sau au vizionat măcar ecranizarea sa, cu Ava Gardner în rolul principal. E fapt incontestabil că Sanfermin este o sărbătoare a bărbăției, chiar dacă nu e o noutate să vezi și femei alergând printre tauri. Tumultul interior este enorm, inima bate să sară din piept, corpul își mobilizează toate rezervele, părul se face măciucă, pielea de găină. Alergați de tauri, sub tropăitul lor asurzitor, cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
o sărbătoare a bărbăției, chiar dacă nu e o noutate să vezi și femei alergând printre tauri. Tumultul interior este enorm, inima bate să sară din piept, corpul își mobilizează toate rezervele, părul se face măciucă, pielea de găină. Alergați de tauri, sub tropăitul lor asurzitor, cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în ceafă, amatorii de senzații tari par suspendați între spațiu și timp, între viață și moarte. Toate detaliile supărătoare ale cotidianului anost se topesc sub imperiul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
sunt aruncați la pământ, încercând să fugă mai departe, în loc să rămână culcați, nemișcați. Îndeosebi americanii și australienii dețin recordul la accidentări. Cu toate acestea, e un adevărat miracol că se înregistrează relativ puține incidente grave și extrem de rare cazuri mortale. Taurii sunt programați genetic să evite îmbulzeala, fiind mereu în căutarea unui „tunel” prin care întrevăd drumul spre libertate. Majoritatea izbiturilor sunt provocate însă de colegii din plutonul de co-alergători. Doar trei la sută din răni sunt provocate de coarne și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
drumul spre libertate. Majoritatea izbiturilor sunt provocate însă de colegii din plutonul de co-alergători. Doar trei la sută din răni sunt provocate de coarne și în doar zece la sută din cazuri sunt implicați patrupezii. Sunt dramatice momentelele în care taurul se clatină, încercând să decidă direcția în care s-o ia, nehotărât în fața „vitejilor” înarmați conform regulamentului cu nimic mai mult decât un simplu ziar. Pe care dintre ei să se prăvălească? În astfel de clipe, se-ntâmplă ca unul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
prăvălească? În astfel de clipe, se-ntâmplă ca unul sau altul dintre combatanți să se piardă cu firea, trăgându-și vecinul în față, pe post de scut uman. Homo hominis taurus est. Cu excepția „poporului simplu”, partizan etern al luptelor cu tauri, corida a preocupat dintotdeauna atât străinii cât și spaniolii, fiind un veșnic subiect controversat. Încă de pe vremea grecilor și romanilor, învățații și clericii condamnau obiceiul barbar, atribuindu-i origini neclare, păgâne. În anul 1567, Papa Pius al V-lea a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
pace: în timp ce protagoniștii generației de scriitori de la 1898 - Unamuno, Pío Baroja, Antonio Machado, Azorín - cultivau aversiunea față de coridă, în fruntea generației de aur din anul 1927 s-au situat Federico García Lorca și Rafael Alberti, adepți înflăcărați ai luptelor cu taurii. A urmat epoca franchistă, care a stilizat corida ca pe un spectacol de fiesta național, dar a restrâns sărbătorile populare locale. Abia după moartea dictatorului Franco a revenit situația la normal. În 1862, autorului de basme Hans Christian Andersen i
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
stilizat corida ca pe un spectacol de fiesta național, dar a restrâns sărbătorile populare locale. Abia după moartea dictatorului Franco a revenit situația la normal. În 1862, autorului de basme Hans Christian Andersen i se face rău odată cu răpunerea primului taur în arena din Málaga; scriitorul este nevoit să părăsească tribuna după sacrificarea celui de-al cincelea din seria de doisprezece prevăzuți în program. În schimb, mai târziu, poetul și prozatorul Kurt Tucholsky comenta: „O barbarie. Dar dacă se ține și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
În schimb, mai târziu, poetul și prozatorul Kurt Tucholsky comenta: „O barbarie. Dar dacă se ține și mâine, eu unul mă duc din nou.” Criticul de artă Théophile Gautier, la fel ca și conaționalul său, Alexandre Dumas considera lupta cu taurii drept „unul dintre spectacolele cele mai frumoase, pe care omul le poate imagina”, mărturisind că în momentul loviturii mortale de la final, când toată arena își ține răsuflarea, a simțit emoții care egalează tulburarea ocazionată de cele mai cutremurătoare drame shakesperiene
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
un sens profund. „Rigiditatea și incapacitatea de a simți emoție constituie pentru spanioli nenorocirea cea mai groaznică ce poate paște un om”, scria cândva Gerald Brenan în The Face of Spain. Spania îi regizează morții un spectacol multicolor: lupta cu taurii, un spectacol pe care îl exportă chiar și prin fostele colonii de peste ocean (în Mexic, ele se numesc Pamplonadas). Așa cum o operă italiană îi zguduie pe unii, tot așa fiorul estetic îi electrizează pe spectatorii luptelor taurine. Cu toate acestea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
zguduie pe unii, tot așa fiorul estetic îi electrizează pe spectatorii luptelor taurine. Cu toate acestea, nu se pune problema unei indiferențe suverane a spaniolilor față de suferință, sânge și moarte, așa cum suspecta în mod eronat americanul Richard Ford. Nu uciderea taurului joacă rolul decisiv, ci momentul care precede moartea, secunda de dinainte de final. Țelul spectacolului nu este să contempli luarea în coarne a unui mozo, ci să te abandonezi admirației pentru talentul său inegalabil de se apropia de bestie până la limita
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
atingeri, rămânând, ca prin minune, nevătămat. Așa paradoxal cum sună, motivul pentru care spaniolii caută pericolul și apropierea de moarte rezidă tocmai în pofta lor nestăvilită de viață. Nu e obligatoriu să te simți imortal atunci când te confrunți cu un taur fioros, dar înseamnă enorm dacă poți să simți măcar pentru o clipă că trăiești la intensitate maximă. Hemingway și Spania se potrivesc de minune: eterna învecinare cu moartea, sentimentul existențial, acea bănuială instinctivă că moartea ar fi singura certitudine, emoțiile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
doi tâmpiți. - Cine, noi? - Da, voi! Toți din clasă au izbucnit în hohote de râs. Am ieșit la tablă pleoștiți și foarte smeriți, ca niște bieți școlari cuminți, care nu înțelegeau de ce sunt învinuiți. - Ia spuneți, mă, ce sunteți voi? Tauri, berbeci?... Ce vă uitați la mine ca niște oi capii? Într-adevăr, și eu și Țuțu îl imploram cu priviri de ovine nevinovate, doar-doar îl înduioșăm cu atitudinea noastră tâmpă. Bineînțeles că nu l-am înduioșat. - Lasă, mă, că vă
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
promis s-a și-ntâmplat . Corecți,ne ținem de cuvânt : C-o mână am dat...Cu două am luat ! Șoc Speriat atât de tare încât a căzut în comă. ADEVĂRUL,mi se pare l-a văzut ca pe o fantomă... ,, Taurul” Un taur se mândrea odată cum cucerise tot ce se putea. Chiar și nevasta-i încântată, spunând ce bou la ușă avea ! Bușteni DADO Referință Bibliografică: epigrame 2 / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19
EPIGRAME 2 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383279_a_384608]
-
a și-ntâmplat . Corecți,ne ținem de cuvânt : C-o mână am dat...Cu două am luat ! Șoc Speriat atât de tare încât a căzut în comă. ADEVĂRUL,mi se pare l-a văzut ca pe o fantomă... ,, Taurul” Un taur se mândrea odată cum cucerise tot ce se putea. Chiar și nevasta-i încântată, spunând ce bou la ușă avea ! Bușteni DADO Referință Bibliografică: epigrame 2 / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016
EPIGRAME 2 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383279_a_384608]
-
Ceea ce trebuie. Îndemnul la moderație. La supunere. Bărbații au în zestrea lor biologică tendința de a se instala în fruntea unui grup. Fiecare mascul e un potențial lider. Trebuie „eunucizat”. În plan mental. Să se simtă o cârpă. Boul din taur. Mulțumit de starea sa. Fericit; să-i placă. E mai simplu să crești iepuri carnivori; să-i asmuți, într-o bună zi, împotriva semenilor tăi. Să demonstrezi ce? O societate nu naște filozofi de dragul filozofiei și nici soldați de dragul războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
coridoare moi spre camerele viziriului. La un colț, fâlfâind, le tăie drumul o cadână. Spătarul Vulture o privi cu ochi critic și, facându-și semnul crucii, scuipă mult în sân. în sfârșit, după alte câteva colțuri, apăru un eunuc cât un taur. El deschise o ușă și în fața lor apăru viziriul. — Dragii mei! - spuse surâzător viziriul, repezindu-se să-i îmbrățișeze. Ce bine-mi pare că vă văd! N-o să mă credeți, dar tocmai mă gândeam azi la voi: oare ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare, calul părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă prin pletele mângâioase ale grâului. Deodată, superbul centaur cu cap de cal și corp de taur își arcui în aer cele peste 400 de kilograme ale sale, făcu un salt și se ghemui la pământ, dispărând din vedere. Când se ridică ținea între fălci un urechiat. — L-a prins! - exclamă Stănciuiescu Vasile. Bravo, Nestor! Calul veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și strigând la capătul micului traseu: „Fiiiive o’clock teeeeea!” Din Castilia s-a repezit într-o suflare Don Felipe Gonzales de Cierta Soledad, aducându-i prințesei o cămașă intimă de purpură pe care stătea zugrăvit la loc discret un taur blând. Ducatul milanez și-a trimis și el emisarul însoțit de o gondolă încărcată cu trandafiri și trasă pe uscat de vânjoase sclave etiopiene. Prințul Siegrid din Germania de Nord i-a adus prințesei un inel de argint forjat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rugase, ca boierul să cadă o zi-două la pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea ei amestecate, stăpânul era sănătos ca un taur. Gândind cuvântul „taur”, roșise toată. Astfel se perpelea tânăra slujnicuță Măriuca și poate n-am fi pomenit acest fapt care ne-a îndepărtat o clipă de la firul poveștii noastre dacă el n-ar ilustra, mutatis-mutandis, tendința omului de jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]