1,790 matches
-
a suferit-o. Nu se mai credea om, ci duh întemnițat de demoni în spurcăciunea cărnii, într-un înveliș care se târâia vlăguit spre o descompunere eliberatoare. Acesta era un păcat grozav, căci Cel Atotputernic crease trupul ca pe o teacă a sufletului. Chiar și lui Teja, care nu vedea vreo deosebire între aur și fecale, i-ar fi lipsit curajul să pună pâine sfințită în troaca unui porc. Ar fi putut să fie acuzat de erezie, ca discipol al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încapă pe puțin trei oameni. Faroald mă aștepta. Era îmbrăcat cu o tunică albă, fără fireturile colorate specifice, deoarece, în cazul de față, reprezenta întreaga comunitate. Se sprijinea, ca de un toiag, de o spadă longobardă lungă, vârâtă într-o teacă de piele și lemn. - Cunoști regulile, nu? m-a apostrofat el încruntat. - Desigur, am răspuns. Drept care m-am așezat pe un scăunel dincolo de cercul pe care-l formau câteva bănci, la doi pași în spatele jilțului său. Servitorul Lucio mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Am luat seama la scramasax, un dar din partea lui Faroald, spada scurtă cu un singur tăiș și cu vârful curb pe care longobarzii o folosesc în bătăliile de pe cal. Era o bijuterie: avea garda din lemn de corn sculptat și teaca de piele căptușită cu plăcuțe de aur. Un longobard pe nume Garibaldoo s-a ridicat și, prefăcându-se că nu era de acord, a susținut că Rotari nu era îndeajuns de copt ca să fie războinic. Nu și-a terminat bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a uitat mâhnit la consilier și, fără să se adreseze cuiva anume, a spus: - Voi ați negociat cu acest om. M-ați asigurat că este un tip de treabă și ați garantat pentru el. De ce? Și-a scos pumnalul din teacă, uitându-se distrat la vârful lui ascuțit. A continuat să repete: „De ce?“. Dintr-un salt, a coborît de pe tron, cu arma albă ridicată. Am crezut că o să-l ucidă pe Andras; în schimb, s-a repezit la consilieri. În spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cizme de fetru negru. Centura, de care atârna spada cu garda și cu teaca demne de un Cezar, valora mai mult de doi cai. Nu mai prejos era harnașamentul calului, în fier și în bronz placat cu aur, strălucind în soare. Am remarcat și forma scărilor de șa pe care longobarzii le copiaseră prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câțiva ani buni nimeni nu mai coboară acolo, deoarece bolțile se pot surpa. Am mers cu spatele până la ușa de la intrare în biserică, în timp ce preoții făceau front comun dinaintea acelei uși. Atârnat la centură aveam scramasaxul. L-am scos din teacă și după ce am tras zăvoarele și am ridicat drugii, am deschis ușa și am scos afară un braț făcând semn soldaților să se apropie. Cei opt longobarzi pe care i-am băgat înăuntru mi-au fost suficienți ca să le poruncesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bărbați se uitau după pânza unui vas aflat la orizont. O ambarcațiune cu vâsle, încă departe, se apropia agale. Am recunoscut spinarea demonului și am fost pe loc cuprins de ură. Zgomotul valurilor acoperise rumoarea pașilor noștri. Am tras din teacă scramasaxul, pregătit să lovesc. Ceea ce l-a făcut să se întoarcă brusc spre mine n-a fost șuieratul lamei, ci scrâșnetul prundișului sub picioarele mele. A făcut două lucruri la care nu mă așteptam: în timp ce longobardul mă acoperea, a surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-mi potolesc râvna, să-mi recapăt sângele-rece pentru a mă bucura de răzbunare așa cum se cuvenea. - Ce cauți aici? Cine este băiatul pe care-l protejezi? Tânărul, sub imboldul cutezanței și al naivității vârstei, și-a tras sabia din teacă. Andras l-a oprit printr-un gest repezit. - Nu fi nesăbuit. Stai blând. E ceva care ne privește doar pe noi doi. Tânărul a roșit și s-a dat înapoi, controlând din priviri distanța dintre barcă și țărm. Andras a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plece teafăr. Am încredere în cuvântul tău. Am căutat să câștig timp, să accept faptul că până și unul de teapa lui Andras ar putea să țină cu adevărat la cineva, fie și numai în numele ereziilor sale. Am băgat în teacă scramasaxul și m-am rezemat cu coatele de altar, jucându-mă cu copacul. Ceea ce mă rodea pe dinăuntru era faptul că el îmi știa deja răspunsul. L-am rostit cu greu, ca și cum aș fi scuipat. - Ai cuvântul meu. Băiatul, viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o tristețe și o paloare deprimantă. Antonio se așeză pe portbagajul mașinii și Își dezveli o bomboană. Voia să-i dea impresia că așteaptă pe cineva, sau ceva, dar nu aștepta nimic. Totul se sfârșise. Își pipăi instinctiv pistolul din teaca prinsă la subraț și Îl fulgeră o dorință arzătoare și irezistibilă de a ridica siguranța și de a-și trage un glonț În cap. Dar trebuiau să mai vorbească, măcar o dată. Totul putea să se Îndrepte, și să mori chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bătrânețe, de decadență și de nefericire. Dar semnul acela ușor al timpului care trecuse, al timpului care Îi unise, Îl emoționă profund, și imaginea lamei de inox ce-i zgâria pielea Îl făcu să se cutremure. Puse Înapoi cuțitul În teacă și se lipi de Emma și Începu s-o pipăie peste tot și-o sărută deschizându-i buzele cu limba, iar ea nu-i opuse rezistență. Dimpotrivă, avu impresia că i se abandona, că se desfăcea ca o valvă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ascult și mă supun. Hamor ar fi avut de obiectat la cele promise de fiul lui, iar Simon și Levi i-ar fi scuipat în față. Aerul mirosea a fulgere, iar cuțitele erau cât pe ce să fie trase din teacă dacă n-ar fi apărut Bilha, cu apă și vin. Au urmat femeile cu pâine și ulei, iar Iacob le-a făcut semn să servească. Au luat câteva înghițituri în tăcere. Termenii au fost stabiliți în acea seară. Iacob a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Cine-i ăsta? Întrebă Christian fixîndu-l cu privirea de parcă avea de-a face cu un nebun. Marie făcu prezentările, adoptînd cu ironie un ușor ton monden. - Comandant Lucas Fersen... Christian Bréhat, logodnicul meu... Lucas Își vîrÎ arma la loc În teacă, ocărîndu-se În sinea lui, perfect conștient de ridicolul intervenției. Prestigiul i se dusese pe apa sîmbetei. Trebuia acum să se mai și piardă În scuze În fața acelui tip și să iasă plouat pe ușă, lăsîndu-l cu bomba aceea. - Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
comună și lipsită de gust. Vela Își dădea aere grandios aristocratice. Își cumpăra Îmbrăcăminte foarte scumpă, din materiale extravagante ca, de pildă, pielea de struț. Într‑un sezon a purtat numai struț - o pălărie mare de struț, gen haiducesc, cu teci din care fuseseră smulse penele, asortată cu o poșetă din piele de struț agățată de umăr, cizme și mănuși din piele de struț. Datorită salariului de profesor titular, avea bani cu nemiluita. Frumusețea ei cu profil drept era unicul gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
arhanghelul), care l-ar fi dăruit pe pământ unei domnițe (v. Graal, Lady of the Lake), care la rândul ei îl conferă unui erou strămoș al dinastiei Basarabilor; venerat timp de secole la Cozia, nedatat; mâner încrustat, lamă de oțel, teacă de argint, legătură de aur; dispărut în vremea supremației sovietice, domiciliul său actual nu e cunoscut, nu a mai fost expus public din 1939. Propunem achiziționarea artefactului contra unei sume discreționare precum și a suportului implicit acordat activității misionare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aliații și să vedem ce putem face. Sună-mă din nou peste două zile, ba nu, peste trei mai bine și... ─ Delegația urmează să plece pe 9 și vor neapărat să ia sabia cu ei. Dacă nu sabia, barem o teacă să le dăm! Organizăm un cadru festiv, servim aperitive, știi tu. ─ Sună-mă poimâine, mai pe seară. Am înțeles! Și-ți rămân îndatorat, Aurora. Lasă astea, dragă... Tu știi că nu servesc eu nici aperitive nici cadru festiv. Atunci rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe coridorul întunecat. ─ Aurora, credeam că nu mai răspunzi! Mă uitam la programul despre cinteze, dragă. Hai că te-am rezolvat. ─ Serios? Da, mâine înainte de recepție vii pe la mine și-ți dau sabia. Nu-mi vine să cred! Vezi că teacă n-o să aibă. Fă și tu rost de una. Cum? La celălalt capăt al firului, ministrul de externe nu-și revine din uluire. Dar Aurora vrea să prindă barem sfârșitul emisiunii, cu țesătorul Napoleon. Lasă că-ți spun eu mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
stătea Gongku, ținând o sabie în mâna dreaptă. A fost pe aici Sui? m-a întrebat. Da, dar nu știu unde s-a dus, i-am răspuns. S-a apropiat. - Am găsit asta în pod. Cred că are vreo trei sute de ani. Teaca era din lemn și a putrezit, n-am mai putut s-o salvez. Mi s-a fărâmițat în mână. Sunt totuși bucuros. În vale, o turmă de capre negre făcu să se rostogolească niște pietre. Vântul brusca ierburile de pe versantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cretacică a unui bec de 30 de Wați, ambalate în mucoasele unor saci albăstrui de plastic, suprapuse după criterii vandalice de mărime și greutate și inventariate sub niște numere ca de pușcăriași. Mi-am petrecut noaptea pe hol, termoizolat în teaca unui sac de dormit. Cu tâmpla pe partiturile lui Rahmaninov. Cu un bocanc pe subtilitățile tehnologiilor petrochimice. Și cu altul pe STAS-urile din construcții montaj. Dis-dimineața m-am bărbierit la o priză montată, dintr-o iresponsabilitate de execuție tipic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la intersecția străduțelor Dionisie Lupu cu Maria Rosetti, ședeau parcă tustrei calibrați într-un ac de seringă, străpungând cu nemiluita trupurile cucoanelor cu mutrițe emailate, plimbîndu-se pe bulevarde nemaivăzute în rochii pale, ușoare ca adierea de pasăre, a franțuzitelor în teci de hermină, cu pantofi mofturoși sau cu sandale de lamé, a eleganților strânși în ghete de lac și-n corset, cu buzele melodramatic fardate și obrajii albiți farmaceutic cu pudră, fudulindu-se ca niște curcani sub pălăriile de panama. Traversară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
uitîndu-se la Ioan, care-și deschisese ochii lui cei mari și murinzi, cari priveau fără înțeles, ca ochii unui nebun. - Dă-te-ntr -o parte, Tomo, zise bătrânul, am a vorbi ceva cu fratele Ioan. El își scosese sabia din teacă și se uita la ea, pe când din ochii lui bătrâni curgea lacrimi mari. - Frate Ioane, zise el încet și liniștit, fă-ți o cruce. Ioan [î ]și făcu încet și cu silință multă o cruce. In momentul acela sabia vâjâi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
meu Ismail, facă-i Dumnezeu izvor în pustiul temniței, căci dușmanii ei au săcat apa din urcior. Începu să se schimbe în hainele de Domn. Hainele atârnau pe corpul lui slab, curelele de sabie și le-nchiasă pe dos și în teacă băgă un *** vechi. Arăta ciudat acest Domn. Își puse o cucă veche pe cap și se uită în oglindă. El se sperie. "M-am făcut Domn, unsul goimilor, el căruia * i-am vândut fata, D-zeu mă ierte. Îmi trebuiau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
câmpia. Iar acolo, în țarcul lor de sârmă împletită, ghemuiți ca într-o pândă lipsită de țintă, unii cu capetele lăsate într-o rână, cu cozile strânse dedesubt, alții cu elitrele căzute, zăceau cu dinții tociți, cu ghearele trase în teacă, cu articulațiile înțepenite, monștrii de odinioară. Petrache scutură lacătul, care se deschise numaidecât. Iar fiarele nici măcar nu-și ridicară ochii. Când eram copil, mi-era frică de ele, spuse. La toți ne era. Nu le vedeai dintr-odată în capătul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știu că juca, făcea repetiții, cu câte unul chiar înodaie. - Priviți pumnalul ăsta. Îl cunoașteți? - Seamănă cu unul al lui fiu-meu, cu care juca în Hamlet. G. Călinescu - Sunteți sigur? - Doar să mai fie altul la fel! Pumnal cu teaca îmbrăcatăîn catifea. - Luați seama, pumnalul acesta a fost găsit înfipt în spatele profesorului Dan Bogdan. Asta e grav. Ar însemna că fiul dumneavoastră a participat la asasinarea lui. - Vai de mine, cum se poate așa ceva? Băiatul meu criminal? Nu e adevărat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teatrală. - Cum ați putea dovedi aceasta? - (După o ezitare.) Foarte simplu. Am pumnalul acasă. - Ce deosebire este între cele două pumnale? Fiindcă văcred pe cuvânt. - Pumnalul împrumutat de mine de la Carababă era unpumnal roman, un fel de gladiu scurt, dar teaca este ca și a acestuia, învelită parțial cu catifea. - E pumnalul cu care Brutus a ucis pe Caesar. - (Surprins, moale.) Da. - La ce vă servea pumnalul pe care l-ați împrumutat? - Un grup de prieteni voiam să facem, sub regizoratul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]