700 matches
-
rece alături, fără foc, fără lumină, a pus mâna pe el și și-a dat seama că era o piatră uriașă, de cremene. Acolo s-a clădit templul pe care îl știi. Când s-a întors în oraș viu și teafăr, lumea știa de la secerători despre stâlpul înflăcărat. Și atunci multă lume a socotit că Zeul de Foc i se arătase ca să și-l aleagă slujitor. Îți pui poate întrebarea de ce ți-am dezvăluit taina aceasta anume ție?... Judecă, și ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stinsese, transformându-se într- o reală îngrijorare. Va reuși să facă față, va reuși, în caz de nevoie, să protejeze viețile celor 80 de basarabeni, pe care-i avea în subordine? Va vedea oameni morți, răniți, el însuși va scăpa teafăr? Rațiunea îi impusese starea de liniște. Era bărbat în toată firea, fusese avansat, avea responsabilitatea atâtor oameni, cu siguranță va face față! Sentimentul de încredere în sine îl ajută când primi întâia misiune din timpul celui de-al doilea război
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și îndeplinească acum mai ușor misiunea de susținere, cu două mitraliere, a patrulei care cerceta podul. O bubuitură infernală se auzi nu departe, în dreapta. Când suflul exploziei scăzu, privi în jur. Slavă Domnului, pare-se că oamenii lui erau teferi, numai că nefiresc, ceva plutea deasupra capului. Era o foaie de cort, legată sul în condiții normale, pentru a putea fi purtată la bandulieră. După ce încetă bătaia artileriei, verifică starea armamentului. Surpriză: proiectilul explodase chiar în groapa din care
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în care a pus o viață nouă în bătaia soarelui și un prunc la țâță, ea intră în marile rosturi ale existenței, lângă germinația pământului, lângă soare, lângă noapte, lângă timp și lângă Maica Domnului... [...] Soția se scoală de dimineața teafără și proaspătă, și ochii și mâinile ei vor umbla toată ziua, să întocmească și să îndrepte viața soțului și a copiilor ei. Subt mâna ei viața este ca un cearșaf alb, care zilnic trebuie clătit în apă și lumină și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vol. 15, p. 29) „... să vedem ce fel de înțelepciune cere aici Domnul, înțelepciunea șarpelui, ne spune Hristos. După cum șarpele sacrifică totul și nu se împotrivește, chiar de-ar 24 trebui să i se taie trupul, numai ca să-i rămână teafăr capul, tot așa și tu, de-ar trebui să dai averile, trupul și chiar sufletul, dă totul, afară de credință. Credința este cap și rădăcină; dacă-ți păstrezi credința, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobândești iarăși, cu mai
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
el însuși din Sciros lângă Troia, unde s-a dovedit bun la sfat și viteaz în lupte, și unde s-a aflat și el, împreună cu toate căpeteniile, în calul de lemn care a adus pieirea Troiei. A plecat de acolo teafăr și încărcat cu prăzi. Ahile îl ascultă și, fără un cuvânt, se îndepărtează. Comparațiile Orice s-ar mai ști despre el, se știe din alte părți, nu din marea poezie homerică. Din ea fac însă parte și comparațiile legate de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în funcție de planul lui Prospero, deplasările personajelor pe insulă, astfel ca toate, pregătite într-un fel ori altul, să conveargă la intrarea peșterii, de unde nici Prospero, nici Miranda nu pleacă niciodată cât ține acțiunea. După fictiva catastrofă a corabiei, naufragiații, toți teferi, nici măcar murdari sau uzi, sunt despărțiți și împrăștiați: „după voia ta, / I am risipit prin insulă în cete.“ Apoi concentrarea lor în fața peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai echipajului (ultimii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
el însuși din Sciros lângă Troia, unde s-a dovedit bun la sfat și viteaz în lupte, și unde s-a aflat și el, împreună cu toate căpeteniile, în calul de lemn care a adus pieirea Troiei. A plecat de acolo teafăr și încărcat cu prăzi. Ahile îl ascultă și, fără un cuvânt, se îndepărtează. Comparațiile Orice s-ar mai ști despre el, se știe din alte părți, nu din marea poezie homerică. Din ea fac însă parte și comparațiile legate de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în funcție de planul lui Prospero, deplasările personajelor pe insulă, astfel ca toate, pregătite într-un fel ori altul, să conveargă la intrarea peșterii, de unde nici Prospero, nici Miranda nu pleacă niciodată cât ține acțiunea. După fictiva catastrofă a corabiei, naufragiații, toți teferi, nici măcar murdari sau uzi, sunt despărțiți și împrăștiați: „după voia ta, / I am risipit prin insulă în cete.“ Apoi concentrarea lor în fața peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai echipajului (ultimii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
zâmbi Minette. Acum povestește-mi cum a fost. Darcey îi relată întreaga întâmplare, lăudând profesionalismul, grija și priceperea tuturor celor care se ocupaseră de ea. — Dar trebuie să-ți fi fost greu să vii singură acasă, se încruntă Minette. Nici teafără nu e prea ușor. Darcey menționă în trecere că Neil venise după ea. —Neil al tău? Minette era înmărmurită. — Nu e al meu, stărui Darcey. A venit la Singapore doar pentru că e șeful meu. Pe lângă asta, acum are pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lui, mie nu mi-e greu să-l aștept, asta am făcut întotdeauna, eu, copilul fără nume, Daniel, și el, Theo, copilul anume, l-aș ajuta mai mult decât numai să iasă afară, i-aș da perechea mea de ochi teferi, dar nu-mi e îngăduit, poate doar unul, Firește ochii mei nu pot face ceea ce ochii lui făceau, văzători fiind, minuni! Nu vrei să pictezi? încerc eu să-i abat gândurile rele, când pictează e mult mai senin, Nu! iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
are, Îți mulțumesc, Daniel, te-a învățat bine părintele Ioan și glasul tău atât de asemănător la timbru cu al lui, trebuie să mă ajuți! Degetele lui iarăși încleștându-se în brațul meu, Cum, Doamne, cere el ajutor celui tânăr, teafăr fiind, dar neputincios în viață, atât de tremurat călcând pământul, Înțelepciunea unui om, vorbește el, este de a ști să fie cu măsură, din acest punct de vedere tu ești un înțelept, Daniel, pe când eu nu mi-am măsurat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
puțin, o rafală mai puternică de vânt și a împrăștiat toate frunzele, și-n acea scurtă toamnă mi se face dureros dor de ea, toamna asta n-am s-o mai văd, anul trecut am văzut-o cu ochii mei teferi pentru ultima oară, dar o port în mine toamna aceea, Vrea să-mi spună ceva și eu nu înțeleg, el tace, care toamnă?! Anul trecut am văzut-o cu ochii mei teferi pentru ultima oară! Schelele sunt înălțate în pronaos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
anul trecut am văzut-o cu ochii mei teferi pentru ultima oară, dar o port în mine toamna aceea, Vrea să-mi spună ceva și eu nu înțeleg, el tace, care toamnă?! Anul trecut am văzut-o cu ochii mei teferi pentru ultima oară! Schelele sunt înălțate în pronaos de câteva zile, încă nu ne-am apucat de lucru, deși Theo spune că ar trebui să profităm de vremea încă frumoasă de afară, mijloc de octombrie, tot el amână mereu lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Coborârea de pe cruce, 1,83 pe 2,45, E momentul cel mai dilematic din istoria creștinismului, îmi explică Theo cu un zâmbet amar pe buze, cât de curios trebuie să fie pentru el să nu-și poată vedea cu ochi teferi propriile tablouri, Odată cu Iisus timpul însuși moare, toți cei care au asistat la răstignire au crezut până în ultima clipă că El se va salva, n-a făcut-o și în sufletele lor s-a strecurat îndoiala, pe chipul lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
listă pe care o am, eu am semnat-o când am venit aici profesoară și am luat în primire biblioteca și te asigur că nici o carte n-a dispărut de atunci! vag îmi dau seama că nu voi putea scăpa teafăr din povestea asta cine naiba m-a pus să fac pe eroul civilizator?! îmi scapă printre dinți o înjurătură și nu faptul că vrând-nevrând voi scoate din buzunarul meu niște bani ca să acopăr lipsa unor cărți de pe vremea când mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
stăpânească destul de bine când prezentatorul emisiunii Îi puse Întrebarea standard: „ — Credeți că Richard a fost răpit de același pedofil care l-a ucis pe David Reid? — În momentul de față, tot ce ne dorim este să Îl găsim pe Richard teafăr. Dacă cineva deține orice fel de informație, Îl rugăm să apeleze serviciul nostru de urgență la numărul zero, opt sute, cinci, cinci, cinci, nouă, nouă, nouă. — Vă mulțumim, domnule inspector. Continuăm știrile: procesul lui Gerald Cleaver, infirmierul În vârstă de 57
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vin era o idee foarte bună. Îi ceru polițistului de la volan să facă un mic ocol. În vreme ce restul așteptau În mașină, Logan se târa printre rafturi, stivuind În coș cartofi prăjiți și cepe murate. Veniseră așteptându-se să-l găsească teafăr pe copilul dispărut, și să se Întoarcă victorioși la sediul poliției. În loc de asta, se Întorceau cu mâna goală, iar Logan avea să pară un idiot. Aruncă peste cartofi o sticlă de Shiraz, Înjurând când Își dădu seama că tocmai strivise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care trecea, al camioanelor, privea cu luare-aminte aleile, cu armele pregătite la centură. Bell se hotărâse că ipoteza cea mai logică era ca Grady să fie atacat aici, pe stradă, înainte de a intra în clădire, unde șansele de a scăpa teafăr erau mult mai mari. Avea îndoieli că oamenii aceia erau sinucigași: nu prea se potrivea cu profilul lor. Lovitura va avea loc, cel mai probabil, în intervalul scurs între momentul când Grady avea să iasă din mașină și până intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
drumului, bicicleta se răsturnă și el căzu grămadă la pământ. Femeia - care părea să fie bona - Îl ajută să se ridice În picioare. Fetița, de vreo cinci anișori, Îl privea de la marginea drumului, cu ochii mari și chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule? Îl Întrebă femeia, neliniștită. Cred că da, Îi răspunse pipăindu-se și flexându-și membrele. Își zdrelise o mână - stânga, din fericire, nu cea cu care scria - și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în ciuda unor fisurări verificabile ale fațadei, în ciuda vorbelor, din ce în ce mai multe, rostite în șoaptă și a frontului care se retrăgea pretutindeni, acum și în Franța. Să crezi în el nu solicita nici un efort, părea o joacă de copii. El a rămas teafăr și era ceea ce reprezenta. Privirea lui fermă, de fiecare dată pătrunzătoare. Uniforma lui cenușie de campanie, fără nici o etalare de decorații. Purtând numai Crucea de Fier din Primul Război Mondial, pictat în mărime naturală, astfel apărea el oriîncotro te uitai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i halească din zbor nici Mucea Sinagoga, și io d-aia d-abia așteptam s-ajung la han, să-mi zică Fainberg și lu mandea bancurile. Că decât dă bancuri mi-ardea când m-am Împlementat dân nou În coteț, teafăr și nevătămat. Ca să nu mai zic În ce hal Îmi iera patu; covertura și cearșafurle iera toate o pată; și perna, nici ei nu-i iera prea bine; turnesolu să scursese până-n teșcherele și mă chiteam unde-o să trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a indiciilor pe care le-am cules. — Cu neostoita nădejde că În viitorul domniei voastre se va crăpa odată și-odată de ziuă, a intervenit Shu T’ung, reînnod aici firul umilei mele istorisiri. Când Tai An a dat buzna teafăr și nevătămat În casa din strada Deán Funes, vecinii indolenți, ce dormeau ca tomurile clasice care burdușesc o bibliotecă rectilinie, nici nu l-au zărit barem. Dar se presupune că trebuie să-și fi făcut apariția după unsprezece, căci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pă la jumatea colectării În Leubuco, și, perdut În noru dă energumeni năimiți pă parolă, ca să mă ghiftuiesc cu vârf și-ndesat cu uruială dă tapioc, m-am putut lipi la o gașcă veterinară ș-așa am ajuns Întreg și teafăr În pelimetru Puán. Că io mereu am zis că peisaju unde omu la curent i-un luptător dăștept de dă porcinei micamentu și potol rațional care ea-l cere ca să dea cel mai dă sus randament În șunci fără slană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceea se contractă. Pentru că ești aici. Psihologii nu au voie să intre În rai. Zâmbi fără vlagă. — Poți să-ți miști degetele de la picioare? Mâinile? — Pot să-mi mișc orice. Am urcat aici de jos, din Cilindrul C, Norman. Sunt teafăr și Întreg. — Mă bucur că ești Întreg, Harry. Și chiar așa era. Se Înspăimântase la gândul că Harry ar fi putut fi accidentat. De la Începutul expediției, toți se bazaseră pe Harry. În fiecare moment critic el oferise soluția, Înțelegerea necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]