27,041 matches
-
ta mică și dulce pe picioarele aurii, firavă, parcă temându-te, rătăcită, - iată, chiar acum te-ai izbit de fereastra mea, și încerci să-ți revii, poate-amețită, lăsându-te-n voia unei la fel de firave adieri, - mă încearcă un fel de teamă. Nu pentru tine, ci pentru mine. Printre atâtea baroce variațiuni, - încotro, unde, cum, până când -, către tainicul Hexagon. Te pot asemăna doar cu Bach, cumplitul, ciupind, s-ar crede, clavecinul cu fine degete, sau lovind, ca și cum ar dansa, cu bâta ori
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
nu avem nimic de făcut suntem în fiecare bărbat avem iz. avem mirosul capcanelor în care intră himenoptere tinere Serpentine azi noapte am adormit fără cearșaful sub care ne-am acoperit unul pe altul ca pe morți mi-a fost teamă am sunat primul comis voiajor i-am arătat trupul sub care zăceau florile înfipte în piele rânjetul copiilor cu sexul pătat după ofilire: vântul care bătea dintr-o parte tu ieșit la mal laolaltă cu animalele care zvâcnesc în herghelii
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
crede, Caragiale agreîndu-și, în secret, personajele, în, cel puțin, măsura în care le antipatizează. De unde și umanitatea lor. Ele pot fi (și sunt) șarjate, fără să fie marionete; fac schime, dar schematice nu sunt. Ele se poartă foarte natural, fără teamă că, din stal sau de la lojă, se râde în exces de ele. În interiorul lumii lor, acestea nu prea au nimic rizibil. Râsul este de natură exogenă, după cum însăși ironia are, așa-zicând, statut ierarhic și se exercită de sus în
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
lui. Apoi intră și el în aceeași clădire. Simt că toți cei ce intră în piață se cunosc între ei. Și mă cuprinde o vagă neliniște și dorința de a pleca mai repede de aici. De unde această suspiciune, această insidioasă teamă? Și, deodată, realizez că, după 30 de ani de viață trăită "afară", am rămas, totuși, "înăuntru". Disperarea Cum să stășânești disperarea? Prins de ea, ca în ochiul unui ciclon, în această circulară, răsucită angoasă a sfârșitului fără glorie, moarte subită
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
Și un același chin: Ne naștem, Iar murim... Și iar ne credem Stele. Marele Nimic Aseară, - a venit la mine Marele Nimic, - Să bea cafea din Sfântul meu Ibric; Unde-mi sunt anii, - Unde s-au dus?... în poezie, - de teamă m-am ascuns... Vă privesc de dincolo de moarte, - în loc de ochi, - am două Stele sparte.
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]
-
vreme, trecând peste înțepenirera mea, Betina (sau poate însuși destinul?, asta n-am s-o știu niciodată) m-a tras pentru prima oară în patul ei, nici măcar prinzându-mă de mână - căci eu probabil că aș mai fi rezistat de teama de a nu rupe vraja -, am crezut că am și ajuns la capătul lumii și al vieții, dincolo de care nici nu mai puteam aștepta altceva. Raze luminoase, verzi-bleu-violet-oranj, rotindu-se ca o auroră boreală, se iscau sub pleoapele mele și
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
numiți uneori și neoclasiciști (în România, un caz similar îl reprezintă opera unor pașoptiști), dar care a fost, la momentul afirmării lui Pușkin - sau Eminescu - depășit. Un termen mai propriu ar fi deci nu clasicism, ci realism. În istoriografia românească, teama față de acest termen, iscată de compromiterea lui, pe timpuri, de tratarea lui sociologizantă, nerevendicată în condiții noi, îngrădește, pînă astăzi, posibilitățile cercetătorilor, de unde tot felul de devieri în prezentarea nu doar a realismului (maniera artistică mult mai vastă și, în
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
Emil Brumaru Sărutu-ți lin planta piciorului Lăsată în apa izvorului Să tremure-asupra fin-prundului Asemeni surîsului, gîndului. Căci toate-s în voia Umilului. Primește-osteneala destinului... Dedat iar corvezilor pure, Îți strîng păpădii de pădure. Ci nu-ți fie teamă, n-ai grijă În somn de-oi sosi cu o birjă De aur în mii de carate; Știi bine, eu pot să-ți fiu frate De fragedă singurătate...
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9835_a_11160]
-
iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii Care vegheau să nu se stingă înfricoșata glorie, nimbul? Acuma tu mă lași în urmă, Ca pe un câmp de bătălie, Cu iarba arsă de trofee. Să fie o victorie teama De-a mai rămâne împreună? Ne vom supune preschimbării, Rostești cu gândul la plecare, Vom învăța privind pădurea Cum se destramă o comoară Și vom cunoaște libertatea Desprinderii de ce ne leagă.
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
în aceeași casă cu mine Pentru că te rostogolești în patul meu direct din nisip Pe tot felul de așchii de scoici și pe resturi de lemn aduse la mal în timp ce te culci cu toate celelalte femei pentru bani îmi este teamă de talentul tău de a secreta tot felul de imagini în care aduci oamenii mai aproape și-i reconstitui împotriva voinței lor din obiecte subțiri Nu vreau să mă strigi pe nume Nu vreau să știi unde sunt mă lipesc
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
sânge se chircește în turla inimii mele și așteaptă bătăile clopotului mă simt hăituit de propriile mele iluzii lațul mi se așează cu multă delicatețe pe grumaz precum un inel de logodnă pe degetul iubitei nu scot nici un cuvânt de teamă să nu mă sinucid umbra-mi stă deja agățată de aripa unui fluture mă revolt împușcând-o e-o lehamite peste lume că mă apucă dorul de moarte patinoarul din ceruri e arhiplin gândurile s-au îmbujorat de tot Alfabetul
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
umerii tăi. Am lapte pe care îl scurg pe potecile lumii. Tu ai cerul tău rotund peste care nici îngerii nu cutează să fâlfâie. D: Sunt Punctul Unic în infinit. Suspinul meu e cutremur. Mie de mine însumi mi-e teamă prin oglinzi se întrevăd fragmentele timpului fost. înainte de-a fi n-am fost niciodată. Sunt prieten cu veșnicia. Neființa voastră lumească îmi aparține - ea reaprinde tot întunericul. Oh cât de dureros este să nu ai umbră niciodată! N: Ce
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
hotărîrea luată, ei trec în sfîrșit la fapte - cară, forfotesc, adună și orînduiesc neobosit bucăți de crengi și crenguțe, rămurele, răsaduri, semințe și frunziș, după care urmează instalarea pe termen nedefinit, trîmbițată în modul lor inconfundabil, fără discreție, delăsare sau teamă de pericol - acesta din urma foarte real, dealtfel. Căci pentru unii dintre noi, porumbeii cu emanațiile lor sonore ce despică aerul începînd cu zorii zilei, și mai cu seamă cu murdăria care-i însoțește - un flux dezordonat de molecule aflate
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
toată, de la sân Mama, Când toată lumea va să râdă, vă să geamă, Tu, pas cu pas, Mă vei caută prin infinit, o veșnicie, și mă vei află doar dupa glas... Mama, Cu carnea ta mă aperi de întreaga lume, fără teama Și nu e vama În care să nu dai, cu sufletul și viața ta, de mine, seama Mama, Adorm și azi, în tine, ca o scama Și nu uită sami spui Pe când mă porți în catedrală pântecului tău, prin timp
Editura Destine Literare by Liviu Florian Jianu () [Corola-journal/Science/76_a_319]
-
din când în când totul în jurul nostru se umple de sens transcendent, așa-zisele coincidențe se metamorfozează în miracole, ca acesta al Sfântului Silvestru, pline de potențial profetic - voi scrie o carte despre minunile moaștelor și icoanelor, nu mi-e teamă de batjocura nesimțitorilor, am mai îndurat-o când am scris despre blajina oaste a sfinților îngeri. Pleacă încântat de el. Mărginit? Escroc? În orice caz turbat. Doar că nu m-a făcut aliat cu diavolul fiindcă nu particip la închinăciunile
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
și ca iscusit vânător de dropii, Gogu Ionescu își lasă impozantele case din Herăstrău și vine în ținut doar pentru performanțe cinegetice și pentru controlarea oamenilor lăsați în administrarea județului. Aceștia funcționează împreună ca o rețea, fiindu-i fideli din teamă și interes. Se va dovedi, în cariera lui ulterioară, un maestru al acestei stratageme politice. * "17 februarie. După dejun fac o plimbare afară din cartier. O iau spre biserica vornicului Badea Bălăceanul și mă întorc prin capătul celălalt al străzii
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
R IG O R E V IE R U ( M O LD O V A ) FĂPTURA MAMEI Ușoară, maică, ușoară, C-ai putea să mergi călcând Pe semințele ce zboară Între ceruri și pământ. În priviri c-un fel de teamă, Fericită totuși ești Iarba știe cum te cheamă, Steaua știe ce gândești. LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ Sărut vatra și-al ei nume Care veșnic ne adună, Vatra ce-a născut În lume Limba noastră cea română. Cânt a Patriei ființă
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
să trecem în revistă capodoperele și eșecurile exegezelor. Ne propunem să semnalăm erorile de informație, ignoranța și superficialitatea, alături de prezentarea unor citate desprinse din context, surse neindicate sau false, mărturii partizane. Există o diversitate de modalități și procedee în abordarea temei. Unii despoaie arhivele, descoperind manuscrise și documente inedite, cercetează viața sau opera, preferă eseistica sau erudiția cu ample schelării în subsolul paginilor. Monografii încântătoare sau fade, teze de doctorat docte sau mimând omnisciența, eseuri sclipitoare sau improvizate se află alături de
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Însă am fost deja atinsă cu vârful joardei, pentru că am coborât cu o clipă mai târziu. Mă ustura ca În ochi, dar, Încremenită de frică, nu am zis nimic. În acel moment m-am gândit fulgerător la Iba. Îmi era teamă că nu am să-l mai văd niciodată. Supraveghetorul a dat drumul la difuzoare și am revenit cu gândul În acel prezent. “Drepți!“ a ordonat din nou. Desculți și zdrențuiți, dar cu capul ridicat, nemișcați, a trebuit să ascultăm mai
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Academia de Muzică din Budapesta, unde fusese coleg și întreținuse relații de prietenie cu Béla Bartók și Zoltán Kodály. Strămoșii săi, francezi hughenoți (informația o datorăm evocărilor lui Zeno Vancea, greu de pus la îndoială), se refugiaseră în Ungaria de teama persecuțiilor. Înainte de stabilirea sa la Lugoj (în 1908, la invitația subprefectului Aurel Issekutz, care îi oferise postul de dirijor al corului și orchestrei Reuniunii maghiare), I. Willer activase temporar ca dirijor la Teatrul din Kecskemét, localitatea sa natală. La Lugoj
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
nostru, spuse băiatul repezindu-se să-i cuprindă capul În brațe. Câinele Îi sări la piept bucuros. Intră În casa luminată doar de lumânarea aprinsă. Primi bucuros pâinea și laptele turnat Într-un castron emailat. Mâncă cu grijă și cu teama de a nu fi izgonit, Înfulecând pe nemestecate totul. Îl priviră Îndelung,În tăcere. Ușa se Închise În urma lui, iar el rămase Înlăuntru scheunând ușor de mulțumire. Femeii Îi dădură lacrimile. Domnul Georgescu nu se mai sătura privind umbrele stranii
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
scoțând la iveală pereții ascunși În Întuneric. Apoi, Își dădu seama că nu avea nimic cu care să se apere. Să-și fi luat măcar un cuțit. Sau mai bine satârul, Își zise el ajungând În fața ușii. Cuprins de-o teamă ce nu și-o putea lămuri se Întoarse. Urcarea celor două etaje Îl obosi. Deschise ușa cu greutatea trupului silit să se miște cu o iuțeală nefirească. Intră În bucătărie pe dibuite, aprinse din nou bricheta, și apucă din sertar
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
de la parter. Dar poate că n-a fost el, zise băiatul de la parter ce părea că Încă se mai află sub impulsul celor Întâmplate. Nici tatăl și nici mama nu-l contraziseră și nici nu-l Încurajară să spună ceva. Teama pe care o simțeau plutind În aer, Încă mai era stăpână pe sufletele lor. Bărbatul și băiatul se Îmbrăcară pe tăcute sub privirile tăcute ale mamei. Luară leșul câinelui și plecară să-l ducă undeva În noapte. De sus, de la
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
puncte (de suspensie), exact așa: Luminarea-i stinsă'n casă... somnu-i cald. Titu Maiorescu păstrează În prima ediție termenul, dar mărește pragul apostrofului, ca pentru forme disjuncte, și pune virgulă În loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și de computerul care și-a „implementat” ortografia actuală): Luminarea-i stinsă 'n casă, somnu-i cald, molatic, lin. Celelalte ediții păstrează, În serie, apostroful larg maiorescian dar revin la punctele de suspensie din revistă. Se vede clar: Titu
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
goi Încă, bucle lucioase rupte de Țignale, frâne, bufnituri”. Viața sub acest regim opresiv este lipsită de farmec, pălind În fața problemelor zilnice Înfruntate de oameni. Cu toate acestea, printre porii cărții pulsează o revoltă ascunsă, mascată În lăuntrul sufletului de teama de a nu face sau spune ceva interzis. Oroarea comunistă este atât de accentuată, Încât , În mod paradoxal, nimeni nu mai are curajul sau măcar intenția de a se Împotrivi. Toate aceste sentimente asociate fricii sunt diluate Într-o obișnuință
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]