1,731 matches
-
o Leica L9 Rangefinder, mai târziu am aflat că obiectul costă o avere în magazinele de specialitate. Se opresc brusc să filmeze o femeie îmbrăcată în haine de lână neagră, tricotate manual, cu o cruce imensă la gât și un teanc de foi scrise cu pixul, grosier, un fel de „manifeste” pe care încearcă să le distribuie celor din jur. O știu prea bine, am întâlnit-o și la Iași în anii trecuți, este o „obișnuită” a pelerinajelor. Femeia le spune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a susține exercițiul vorbirii. Ochelari cu ramă groasă, lentile tip „fund de sifon”. Dar Cornel este un perseverent de felul său, se plimbă de-a lungul rândurilor de așteptare, indiferent dacă-i noapte sau zi, frig sau caniculă, cu un teanc de ziare în brațe, strigând cu o voce egală, destul de înaltă „Ziaaar despre Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Dumitru și Părintele nostru Arsenie Boca ! Cu binecuvântarea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Vă rog numai să vă uitaaați, chiar dacă nu cumpăraaați !”. Publicația ocazională
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
băiat îmbrăcat într-un trening din plastic albastru (oare el nu suferea de frig ?), genul de persoană pe care o poți întâlni în intersecțiile din București spălând parbrize pentru un bănuț aruncat grăbit pe fereastra mașinii, are pe braț un teanc gros de ziare, un ziar local foarte cunoscut. Se vede clar că distribuitorul de presă face și el un mic ciubuc de început de zi, pentru o bere rapidă. Pelerinii aflați la rând aproape că smulg ziarele de pe brațul tânărului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în interiorul acestuia permite un mai bun control emoțional și de gestiune a grupurilor de pelerini. Pricesnele. În iunie 2013, revista satirică intitulată Cațavencii publica o caricatură de Ion Barbu, reprezentând un preot masiv, bărbos, cu potcapul pe cap și un teanc de manuscrise (sugerat) muzicale sub braț. Preotul se adresează unui grup de femei în vârstă, cu basmale înnodate sub bărbie, care-l ascultă cu atenție și-l sorb din priviri. Preotul le spune, consultându-și ceasul de la mână : „Fetelor, sâmbătă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de servicii, unul este hoț, ciubucar, nemernic. În noaptea aceea dorm puțin. Nu se mai făcea ziuă și mă întorceam de pe o parte pe alta. În sfîrșit ajung la ora adevărului. Intru în sala ovală. Este arhiplină. Fiecare are un teanc imens de dosare în față. Nu încep imediat lucrul. Mă uit la fiecare atent. Unii zîmbesc, alții se foiesc, alții sînt impasibili. Îi privesc din nou pe cei care se foiesc. Am o privire ucigașă. O doamnă se foiește mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
totul cu efort, cu multă trudă... De unde le-ați adunat? Bazare, talciocuri, din toată țara... Aici este o colecție rară... Un francez a stat 25 de ani prin orient și a cules povești. O mie și una de nopți! Un teanc de volume, pe foaie de orez, cu scene... Priviți în zare... Le vedeți? Ochii mei însă fug prin această extraordinară grămadă de lucruri de valoare. Fiecare obiect a bucurat un om, o familie. A fost cumpărat cu efort. Un sfeșnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
loc simțită prezența prin zonă. Garantez că prin locurile acestea de prin zona Galata, sau prin imediata apropiere, nu sînt cocoși sau, cine știe, poate sînt, dar probabil că sînt cam blegi și nu le au cu cucurigitu. Cu un teanc de foi albe în față sînt pregătit să făuresc opere nemuritoare, care să eclipseze tot ce mintea omului a zămislit mai de preț în veacurile trecute. Simt cum neuronii clocotesc, dornici să se ia la trîntă cu veșnicia, să producă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu prea dă rezultate. Atelierul este mediocru luminat, dar asta numai dacă facem comparație cu lumina împrăștiată pe aici de soarele subtropical. O cafea? întreabă pictorul formal. Nu, mulțumesc, a trecut ora cafelei. Privesc tablouri de tot felul. Erau așezate teanc, unele peste altele. Alvarez avea predilecție spre un soi de poantilism, pe care îl mînuia cu ingeniozitate și talent. Bărci pe mare, valuri, nori, faimosul Malecon al Havanei, cetăți medievale, monumente celebre, toate zăceau într-un imens teanc de rame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Erau așezate teanc, unele peste altele. Alvarez avea predilecție spre un soi de poantilism, pe care îl mînuia cu ingeniozitate și talent. Bărci pe mare, valuri, nori, faimosul Malecon al Havanei, cetăți medievale, monumente celebre, toate zăceau într-un imens teanc de rame sărăcăcioase. Pe un perete, într-o ramă mai de doamne-ajută, era o femeie. Pe măsură ce o privesc, constat că devine tot mai interesantă. Pictura este alcătuită din litere și cele zece cifre, puse alandala și repetate obsesiv. Unele litere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în palmă un sul de bancnote. Cu fereală, nu cumva să vadă colegii mei. Să nu se simtă discriminați. Am pipăit folmotocul pe drumul dintre mâna părintelui și buzunarul pantalonilor. Și mi-am zis că m-am scos. Era un teanc de bancnote serios. Am mulțumit, așa cum face un chelner care ia un bacșiș gras, și, cum am ieșit din curtea bisericii, am numărat captura. Erau zece bancnote de zece mii de lei. Zece bancnote nou-nouțe. O frumusețe de bancnote. Și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bătînd. Tatăl unei fete pe care o iubesc mult a murit. O stupizenie cumplită. Tînăr. Ea e-n anul IV la un liceu în P. Neamț. Pe mine mă fac de nimic chestiile astea. Constat că pe masă am un teanc de scrisori! Prietenii mă vor pricepe! Nu le pot scrie decît pe rînd, încet. Ieri am primit noua carte a lui Liviu Stoiciu, de la el, desigur. Superbă! Mă bucur pentru el. Emil Hurezeanu îmi reamintește că îi sînt drag. Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a avut asemenea probleme de rezolvat. Dornic să dea avânt orașului, să-i schimbe aspectul și să-l ridice în rândul acelora din Europa, în primele zile din cel de-al doilea mandat a pus pe masa Consiliului comunal un teanc de decizii și publicații. Fiind primăvară, a cerut tuturor locuitorilor să planteze pomi sau orice fel de arbori. Fiind preocupat de curățenia și schimbarea rapidă a orașului, a dispus ca angajații, consilierii și colaboratorii Primăriei să viziteze câte un număr
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic, febril, zeci de pagini. Se adunau teancuri în dreapta ei: povestiri, memorii, romane. Ce se vor fi făcut, ce va fi cu ele? Nu știu. Pe o carte a ei, dăruită cândva, citesc aceste rânduri: „...cu amintiri frumoase din viața care a trecut și care trece atât de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ino culată patima, pasiunea „vicioasă“ pentru cititul revistelor, de care nu mai am nici o șansă să mă dezbăr. Cum s-a întâmplat? Îmi amintesc foarte bine. Aveam opt sau nouă ani când tatăl meu mi-a pus în brațe un teanc de cărți cu povești și o revistă al cărei titlu era Universul copiilor. Cu siguranță că mai există, printre oamenii din leatul meu sau mai vârstnici, foști cititori ai acestei publicații, scoase înainte de război și un timp după, de N.
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mai putea-o spune. Din mici indicii... Din indis creții... Din presupuneri, ce făceau legătura... Din mărtu risiri... Da, chiar din mărturisiri. Într-o zi, în timpul anchetei, i se puse în față lui Mihai una din scrisorile care provenea din teancul de scrisori ce se aflaseră la Dinu și pe care, în ciuda rugăminților sale, Dinu nu le distrusese. Dinu nu distrusese scrisorile! Nu distrusese scrisorile! și Mihai a fost nevoit să recunoască... Numai că în scri soarea aceea erau pomenite prin
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o schimbare de decor. A.R. Sunteți un bun presimțitor. După 23 August, când ne-am întors din evacuare, în casa noastră au fost cazați niște ofițeri ruși. Într-o zi, unul dintre ei a venit la mama cu un teanc gros de ruble și a spus că vrea s-o cumpere pe Tonia - asta eram eu - și s-o ducă în Rusia. Mama i-a răspuns diplomatic că Tonia trebuie să meargă la universitate și apoi să-și facă o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
băncile universității. Pe studente le trata cu un dispreț manifest. Și am dat un examen scris cu el, la istoria artei uni versale. Țin minte și acum subiectul: „Expresionism și impresionism la Goya“. A venit pe urmă în sală, cu teancul de teze corectate, și ne-a spus că toate tezele sunt slabe, mediocre, superficiale etc. Pe urmă a între bat: „Cine este domnișoara Stein Antoinette?“ (Eu în acte sunt Antoinette.) Am înghețat. Credeam c-o să mă facă de râs în fața
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nici casă, nici căsuță de va canță, nici vilă. Am locuit împreună, și acum locuiesc singură, într-un apartament de două camere. Dar am călătorit foarte mult. Cu mari dificultăți în timpul comunismului, adică pașapoarte foarte frecvent refuzate (am încă un teanc întreg de refuzuri de pașapoarte), pașapoarte oprite chiar în ziua plecării, când eram cu biletele de tren în buzunar, nu mai aveam un leu și intraserăm în concediu. E-adevărat, am avut și burse, și invitații oficiale - care nu puteau
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și cu toate anexele succesului. Odată, când am plecat în concediu, l-am rugat, ca între vecini, să-mi ude plantele de pe balcon. Când m-am întors, plantele erau foarte frumos udate și îngrijite. Ca să-i mulțumesc, am luat un teanc de traduceri de-ale mele - cărți bune, atrac tive, care nu se adresau unui intelectual elevat - și i le-am dus cadou ca semn de gratitudine pentru că-mi îngrijise plantele. Omul s-a uitat la mine și mi-a spus
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a zis cu cititul. Eu le primesc fiindcă mi le-ați dat dumneavoastră (totuși, mi-a făcut favoarea) și sunt traduse de dumneavoastră, dar să știți că puteți să puneți cruce cititului.“ R.P. „Dacă venea altcineva în locul dumneavoastră cu un teanc de cărți la mine, îi dădeam cu ele în cap.“ A.R. Cam așa ceva. Și nu știu în ce măsură e sau nu emblematic acest episod, acest comportament pentru o întreagă pătură. R.P. Nu știu dacă e emblematic, dar simptomatic e, cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care s-a urcat și am văzut că a fost supus controlului organelor vamale de la Giurgiu, care i-au desfăcut bagajele la fel ca celorlalți care au coborât de pe navă, fără să se bucure de un regim preferențial. Marian Din teancul de NOTE, care-și "aduc aportul" la caracterizarea "Obiectivului", mi-au atras atenția două "extra" una probabil de la sectoristul de unde locuiam și alta de la "Minulescu": Republica Socialistă România Strict secret Ministerul de Interne ...iunie 1984 IMB Nr. ... Către Direcția a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și oamenii pe care i-ai frecventat sunt mai „răsăriți” decât 80% dintre români. Să-ți explic. În țară, salariul se termină în prima sau maximum a doua săptămână după ce l-ai luat. Îmi amintesc că ajungeam acasă cu un teanc de bani, iar cea mică se bucura: — Mamă, ce bine! Ce bani mulți ai luat! Cea mare, cu care mă sfătuiam și care mergea eventual să plătească facturile, răspundea: — Taci, stai să vezi când începe să-i pună pe categorii
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
stână în care fură ciobanul, nu mai bine inventezi un lup ca să justifici lipsa oilor? Scrisoarea 163 Nae! Unde o fi? Nae era prietenul fratelui meu. Trăia pe o insulă de pe lângă Brăila. Într-o colibuță, cu un motan și un teanc de cărți. Nu lipseau Nietzsche, Biblia și Bacovia. Își tăia lemne din pădure, pescuia și-și pregătea o ciorbă de pește; mai avea un cocoș și vreo trei găini. Picta flori pe pietre colțuroase și le vindea în Brăila. Nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ca și mine luase un premiu, motiv pentru care se afla aici. Ajunși înapoi la cabană i-am găsit pe ceilalți pregătindu-se să înceapă prepararea pânzelor. Cum era firesc, ne-am alăturat grupului. Pânzele prindeau conturul șasiului, așezate în teanc una peste alta, așteptau nuanțele culorilor ce urmau să le umple suprafețele. Din bucătărie venea un miros plăcut de mâncare, semn că ora mesei se apropia. Pânzele erau terminate, ne-am luat fiecare câte două de căciulă ducându-le în
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
venit minerii. După aceea, exista un monopol al distribuției de stat, care avea toată infra‑ structura RODIPET. Noi am început să fim manipulați prin tiraj pentru că nu am rezistat ca la început, când distribuiam ziarele pe stradă, când dădeam un teanc de ziare oricui să le vândă. Și așa, încet-încet, am fost lucrați. Presa independentă, care era, trebuie spus, mult mai bună decât azi, n-a rezistat. V.A. : Noi, la Asociația Ziariștilor Români, am inventat un săptămânal. Z se chema
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]