1,549 matches
-
uitat... M-am ridicat, m-am dus spre barul care se afla la celălalt capăt al terasei. A trebuit să aștept ca barmanul să iasă dintr-un bufet, unde orânduia cu zgomot sticlele goale. Stâlpul decorativ care se înălța de la tejghea până la tavan era acoperit cu bucățele de oglinzi. Unul din cioburile astea decupa masa pe care tocmai o părăsisem și pe cea din spatele ei, ocupată de un bărbat care citea un ziar. De-a lungul dejunului nostru, auzisem tot timpul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
autorul se grăbește să afirme că Moscova sovietică arată minunat sub regimul bolșevic. Pe de alta, amănuntele descriptive afirmă contrariul: Cofetării și patiserii întâlnești la tot pasul: Rafturile sunt arhipline cu pâine albă, colaci, franzele. Rânduri nenumărate de prăjituri acoperă tejghelele. Toate acestea se vând la niște preșuri exorbitante. Dar la Moscova prețurile nu mai sperie pe nimeni și cifrele fantastice, astronomice ale milioanelor (acest cuvânt nu mai există de mult în uz la Moscova, el a fost eliminat de cuvântul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
străzi: orașul nu-l ridica. Proprietarii albi Își lăsau blocurile să cadă În paragină, În timp ce continuau să crească prețul chiriilor. Într-o zi Desdemona văzu o vânzătoare albă refuzând să ia bani de la o clientă de culoare. ― Lasă-i pe tejghea, i-a spus aceasta. Nu voia să-i atingă mâna femeii! Și În zilele alea măcinate de vinovăție, când mintea Îi era plină de teoriile lui Fard, bunica mea ajunse să-i Înțeleagă punctul de vedere. Diavolii cu ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a refuzat să Îi servească. ― De ce nu te duci Înapoi În țara ta? strigă unul dintre ei. ― Asta-i țara mea, Îi spuse Lefty și, ca să i-o dovedească, făcu un gest cât se poate de american: băgă mâna sub tejghea și scoase un pistol. Acum, când Tessie Își face unghiile de la picioare, aceste conflicte țin de trecut, eclipsate de un conflict mult mai mare. În 1944 pe tot cuprinsul Detroitului, uzinele de automobile au fost reutilate. La Willow Run, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se lăsă pe spate și Își Întinse brațele, cuprinzând Întreg barul. ― Ăsta nu-i un loc În care să poți Începe ceva, spuse el. Avea dreptate. În ciuda activității asidue a bunicului meu de umplere a paharelor și de ștergere a tejghelei, barul de pe strada Pingree Își pierduse strălucirea. Vechea piele de zebră, pe care Încă o mai avea pe perete, se uscase și crăpase. Fumul de țigară Înnegrise romburile tavanului de tablă. De-a lungul anilor, Casa Zebrei absorbise emanațiile clienților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a făcut a fost să dea jos obloanele părăginite de pe geamurile din față, ca să intre mai multă lumină. A zugrăvit interiorul În alb strălucitor. Cu un credit guvernamental pentru investiții În afaceri acordat foștilor militari, a făcut din bar o tejghea de bufet și și-a instalat o bucătărioară. Muncitorii au pus banchete roșii de vinilin, cu mese Între ele, pe peretele Îndepărtat și au retapițat scaunele vechi de la bar cu pielea de zebră a lui Zizmo. Într-o dimineață, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de transport la domiciliu a adus un tonomat. Și, În timp ce În jur bocăneau ciocane și rumegușul sărea peste tot, Milton se familiariza cu actele și contractele pe care Lefty le ținea aruncate la Întâmplare Într-o cutie de trabucuri de sub tejghea. ― Ce naiba-i asta? Îl Întrebă pe tatăl său. Ai trei polițe de asigurare pentru localul ăsta. ― Niciodată nu ai prea multe asigurări, Îi răspunse Lefty. Câteodată companiile nu-ți plătesc. Ce-i sigur e sigur. ― Sigur? Fiecare dintre astea costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clinchet; cu mâinile lui Milton numărând bani; cu Lefty punându-și pălăria și plecând neobservat. Apoi și mai multe ouă: ouă sparte, prăjite, Întoarse În aer, papară; ouă venind În cartoane pe ușa din spate și plecând pe farfurii peste tejghea; mormane afânate de ouă jumări, filmate În culori aprinse; casa de marcat deschizându-se iarăși și banii adunându-se. Până când, În cele din urmă, Îi vedem pe Milton și pe Tessie Îmbrăcați cu ce au ei mai bun, pășind În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să fie - rupt. ― Nici chiar așa de rupt. Dar Marius mijea ochii spre trotuarul opus, la Casa Zebrei. ― Hai să te-ntreb ceva, micuță Cleo. ― Ce? ― Cum se face că Întotdeauna sunt cel puțin trei polițiști grași care stau la tejghea În localul tatălui tău? ― Le dă cafea pe gratis. ― Și de ce crezi că face asta? ― Nu știu. ― Nu știi? Bine. O să-ți spun eu. Le plătește taxă de protecție. Lu’ taică-tău Îi place să-i aibă prin preajmă pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cartierul negrilor. L-am auzit În sufragerie duminica: ― N-au grijă de proprietățile lor. Lasă totul să se ducă dracului. Săptămâna următoare, când Lefty m-a dus la bufet, am conștientizat mai tare ca niciodată spinările late ale polițiștilor de la tejghea. I-am auzit cum glumeau cu tatăl meu. ― Auzi, Milt, ar fi cazul să pui În meniu niște hrană pentru suflet. ― Crezi tu? zise tatăl meu, jovial. Poate niște verzituri? M-am furișat afară ca să-l caut pe Marius. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Își schimbă culoarea și tancul porni Înainte cu o smucitură. Stând În picioare și pedalând din greu, m-am repezit În urma lui. În cealaltă parte a orașului, În Întunecimea din Casa Zebrei, tatăl meu Încerca să nu adoarmă. Baricadat În spatele tejghelei, cu pistolul Într-o mână și un sandviș cu șuncă În cealaltă, Milton se uita pe geam afară, ca să vadă ce se Întâmpla În stradă. În ultimele două nopți nedormite cearcănele lui Milton se Întunecaseră constant cu fiecare ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de zebră! Le-ar pune chiar el În fața magazinului, În semn de pace. Dar acum Milton auzi ceva. Clanța de la ușă, parcă. Ascultă. În ultimele câteva ore auzise tot felul de lucruri. Și ochii Îi jucaseră feste. Se ghemui În spatele tejghelei, mijind ochii În Întuneric. Urechile Îi reverberau ca scoicile de mare. Auzea focuri de armă În depărtare și sirenele sunând. Auzea bâzâitul frigiderului și ticăitul ceasului. La toate acestea se adăuga năvala sângelui său, vuindu-i prin canalele din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ticăitul ceasului. La toate acestea se adăuga năvala sângelui său, vuindu-i prin canalele din cap. Dar de la ușă nu se auzea nimic. Milton se liniști. Mai luă o mușcătură din sandviș. Delicat, experimental, Își lăsă În jos capul pe tejghea. Doar un minut. Când Închise ochii, plăcerea răsări imediat. Apoi clanța se scutură din nou și Milton sări În sus. Își scutură capul, Încercând să se trezească. Puse jos sandvișul și ieși pe vârfuri de după tejghea, ținând În mână pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În jos capul pe tejghea. Doar un minut. Când Închise ochii, plăcerea răsări imediat. Apoi clanța se scutură din nou și Milton sări În sus. Își scutură capul, Încercând să se trezească. Puse jos sandvișul și ieși pe vârfuri de după tejghea, ținând În mână pistolul. Nu intenționa să-l folosească. Ideea era să-l sperie pe tâlhar. Dacă nu-i ieșea, Milton era gata să plece. Oldsmobile-ul era parcat În spate. Putea ajunge acasă În zece minute. Clanța se clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tatăl meu auzi strigătul bine cunoscut al chelnerilor greci și, Înainte să-și dea seama ce se Întâmplă, tot localul se aprinse ca un aperitiv flambat. Casa Zebrei devenise un saganaki! Când se aprinseră și banchetele, Milton se repezi În spatele tejghelei ca să ia extinctorul. Ieși de acolo ținând furtunul ca pe o jumătate de lămâie Învelită În tifon și tocmai se pregătea să apese... ...și dintr-o dată, se opri. Iar acum recunosc o expresie familiară pe chipul tatălui meu, expresia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
te ducem la unul din standurile noastre. ― Meg nu consumă carne, Îi aminti mama mea. ― A, da, am uitat, spuse Milton. Ei bine, păi poți să mănânci cartofi prăjiți. Avem cartofi prăjiți. ― Cum vă plătiți muncitorii? Întrebă Meg. ― Cei din spatele tejghelei? Primesc salariul minim. ― Iar voi trăiți În casa asta mare din Grosse Pointe. ― Asta pentru că eu conduc Întreaga afacere și-mi asum riscul. ― Mie-mi sună a exploatare. ― Așa-ți sună, nu? zâmbi Milton. Ei bine, dacă să dai cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mi-am cărat geamantanul sus, la recepție. Și aici costumul s-a dovedit folositor. Plus geamantanul scump. Nu arătam fugit de-acasă. S-ar putea ca recepționerul să fi avut dubii legate de vârsta mea, dar am pus banii pe tejghea din prima și cheia s-a ivit numaidecât. După Ohio au urmat Indiana, Illinois, Iowa și Nebraska. Am călătorit În mașini combi, În mașini sport, În rulote Închiriate. Femeile singure nu mă luau niciodată. Doar bărbații, sau bărbații cu femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
punctul de control Virgin, cu o sticlă de apă minerală într-o mână, poșeta Louis Vuitton în cealaltă și un teanc de reviste lucioase, „să-ți țină de urât“, de la Geraldine sub braț. Întind biletul meu de la clasa economic peste tejghea. Cineva, undeva, îmi zâmbește probabil azi și mie, sau poate că sunt de vină doar șiretlicurile Geraldinei, care merg: oricum ar fi, fata de la poartă se gândește și ea c-aș putea fi una care a reușit, și deși îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
soarbe dintr-o ceașcă de cafea în timp ce citește un exemplar din Variety. Câinele lui stă nefericit sub scaun, cu botul pe labe și ochii închiși, visând fără îndoială la reclamele la mâncare pentru câini. Intrăm înăuntru și ne apropiem de tejghea. ― Bună, spune barmanul, cu ce vă pot servi? ― Jemima? Brad se întoarce către mine. ― Păi... Ce-aș putea comanda, să fie sofisticat? Mă uit dincolo de tejghea, la panou, și rămân încurcată. Au mocca, frappucino, latte - un milion de lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fără îndoială la reclamele la mâncare pentru câini. Intrăm înăuntru și ne apropiem de tejghea. ― Bună, spune barmanul, cu ce vă pot servi? ― Jemima? Brad se întoarce către mine. ― Păi... Ce-aș putea comanda, să fie sofisticat? Mă uit dincolo de tejghea, la panou, și rămân încurcată. Au mocca, frappucino, latte - un milion de lucruri de care n-am mai auzit niciodată. ― O să iau un cappucino, spun eu. Brad și tipul de după tejghea se uită ciudat la mine. ― Fără cofeină sau normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aș putea comanda, să fie sofisticat? Mă uit dincolo de tejghea, la panou, și rămân încurcată. Au mocca, frappucino, latte - un milion de lucruri de care n-am mai auzit niciodată. ― O să iau un cappucino, spun eu. Brad și tipul de după tejghea se uită ciudat la mine. ― Fără cofeină sau normal? ― Ăăă, normal, vă rog. ― Cât de mare? ― Poftim? ― Cât de mare? spune bărbatul și se uită pierdut la Brad, care evident că se hotărăște să se ocupe el de asta. ― Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îmi spune ea, uitându-se peste umărul meu și încercând să-l găsească, încercând să-i trimită din ochi semnale pline de înțeles. ― Poți mai mult de-atât, îi spun eu având un scop precis în minte, mă aplec peste tejghea și încerc să-i atrag atenția barmanului. Nu durează mult, pentru că barmanul se uită fix la Lauren, ca și cum azi ar fi în același timp aniversarea lui, Crăciunul și Ziua Recunoștinței. ― Doamnelor, spune el cu un zâmbet bine exersat. Ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
orice fel de mâncare din lume? Nu prea contează, pentru că-mi propun să încerc din toate și încep cu un sandviș de la magazinul de delicatese. Nu mă deranjez să mă așez la una din mese, stau pur și simplu lângă tejgheaua de la magazinul de delicatese îndopându-mă cu un sandviș cu pastramă în pâine de secară, pe de-abia gustându-l. Ajung apoi la standul de hamburgeri, unde trec peste hamburgeri și merg pe cartofi prăjiți. Mă opresc la standul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aici o să găsească probabil ceva ficțiune ca lumea, așa că Ben intră. Din primele trei minute a și găsit două cărți - două prime romane ale unor tineri autori americani, în care de-abia așteaptă să se cufunde. În timp ce se îndreaptă spre tejghea și așteaptă până ce casiera să îi verifică cardul Visa, are parte de o surpriză. Cu siguranță nu poate fi... Dar sigur că da: e aceeași blondă frumoasă pe care a văzut-o azi-noapte, doar că de data asta e singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ar fi recunoscut-o, dar i-a văzut zâmbetul: e un zâmbet care după o simplă privire aruncată aseară nu-i poate ieși din minte. Grăbește-te, grăbește-te, haide, haide, se gândește el, cât timp casiera e ocupată în spatele tejghelei. Ben o privește nerăbdător, după care se uită înapoi la blondă, care s-a oprit chiar la ușă, să se uite la o carte din vitrină. Soarta trebuie să fie de vină, se gândește el. Dintre toate librărie din Los
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]