77,928 matches
-
mineri", își amintește Vartan Arachelian de emisiunea Cuvântul care zidește. în afara raportului informativ, emisiunea a avut drept consecință o serie de telefoane de amenințare primite acasă de poetă: Cred că aveau un serviciu care se ocupa doar cu înjurăturile la telefon. Mă sunau femei și bărbați și mă înjurau. Un individ care se recomanda profesor universitar cred că m-a sunat de vreo zece ori să-mi spună că pământul nu trebuie dat înapoi, că agricultura socialistă nu trebuie distrusă. în
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
instanță, n-am destule neamuri la țară, plus mediu rustic, cotcodăcituri, mugete, lătrat de câini ș.a.? Sigur, știu că îmi va fi greu, că voi suferi mult, fiindcă îmi vor lipsi aglomerația de talk-show-uri de la Realitatea Tv, vorbe spuse la telefon în cadrul "Jurnalelor tv", care pot zgudui lumea prin tragismul lor, cum ar fi: "-N-am nici un element referitor la chestia 3) asta", ale domnului ambasador în Irak, Mihai Stuparu... Sau principiul domnului Cristian Borcea de la echipa de fotbal Dinamo: "O injecție
Demnitari, actori și-un harem... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11827_a_13152]
-
Cristian Teodorescu Am dat un telefon la radioul public să aflu ce salariu are președintele acestei instituții, Dragoș Șeuleanu. E confidențial, mi s-a spus. Am încercat pe mai multe canale, toate oficiale. Același răspuns, iar o doamnă mai temperamentală m-a repezit, că nu știu
Confidențialitate pe bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11828_a_13153]
-
Șeuleanu. E confidențial, mi s-a spus. Am încercat pe mai multe canale, toate oficiale. Același răspuns, iar o doamnă mai temperamentală m-a repezit, că nu știu atîta lucru ca ziarist. În radioul public salariile sunt confidențiale. Dau un telefon și la TVR. La fel. Așa se prevede în regulamentele celor două instituții. Dar de cînd au devenit ele societăți pe acțiuni și eu n-am aflat? Abonamentele pe care le plătim pentru radio și televiziune au devenit facultative și
Confidențialitate pe bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11828_a_13153]
-
tip "De ce n-a apărut premierul la tvr cînd mînca mititei cu poporul ?" Cu alte cuvinte, prim ministrul își pune sănătatea în pericol consumînd mici la o adunare cu cetățenii alegători și TVR nu dă o asemenea secvență capitală. Asemenea telefoane se dădeau și la televiziunile private care primeau reclame din partea guvernului. Rezultatele se cunosc. Dar, admițînd că televiziunile comerciale au făcut jocul puterii, și unele l-au făcut din greu,Televiziunea publică ar fi trebuit să se abțină. Dacă alegerile
Confidențialitate pe bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11828_a_13153]
-
mai încolo ea a fost făcută de oameni deștepți pentru oameni proști, acum e făcută de " " Însă ăn acest punct culminant, în care așteptai cu o anume satisfacție ce mai lipsea din enumerare, moderatorul a schimbat cu rapiditate vorba. Un telefon mi-a întrerupt șirul gândurilor critice: niște prieteni mă invitau, tocmai la un film la televizor, dar, ce-i drept, pe un canal pe care eu nu-l prind, HBO. Și am văzut unul dintre filmele acelea care îți rămăn
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
Firește, eseistul nu este ispitit de futurologie. Nu crede că viitorul ar putea fi prevăzut, el neavănd "formă", iar prezentul însuși n-ar fi decăt "ultimul stadiu al trecutului". enomenele tehnologice, de la mașina cu aburi și calea ferată pănă la telefon și avion, socotite frecvent drept "mari performanțe", n-ar constitui decăt "un progres mărunt", întrucăt ființa umană nu progresează, schimbăndu-se doar exterior, în ritmul modei. Viața impune prin constanța și invariabilitatea ei de factură esențială: "Noi exagerăm foarte mult factorul
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
dacă au plătit sau nu pentru acel loc. Dar dacă primăria decisese așa, n-aveam decât să ne supunem. Ceea ce, cum spuneam, chiar aveam de gând. Din păcate, persoana care ne fixase mesajul de șergător nu lăsase nici un umăr de telefon și nici o adresă la care s-o contactăm. Eram, deci, prizonerii unor forțe invizibile. Prietenul meu, mai nerăbdător, a încercat să declanșeze semnalul de alarmă al mașinii din față, al cărei proprietar era cu siguranță autorul textului: cercetând prin geam
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
cinstire"... -Adică, cum? s-a auzit glasul chițăit al lui Haralampy de sub masa unde ne ascunseserăm toți patru cu groaza în inimă. Că n-am înțeles... Mi-am dat seama că însăși granitul caracterului său se fisurase din cauza spaimei. -Dă telefon și întreabă la tv, l-am îmbiat. La auzul acestor cuvinte, reacția lui Haralampy a fost secvență de telenovelă venezueleană: -Nuuuu!, a hohotit el � mai bine cianură... Și l-am înțeles: în urmă cu câteva zile dăduse telefon la o
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
spaimei. -Dă telefon și întreabă la tv, l-am îmbiat. La auzul acestor cuvinte, reacția lui Haralampy a fost secvență de telenovelă venezueleană: -Nuuuu!, a hohotit el � mai bine cianură... Și l-am înțeles: în urmă cu câteva zile dăduse telefon la o televiziune impulsionat de un anunț publicitar în care se făcea reclamă unui fier de călcat atât de multifuncțional, încât scotea pe loc petele din haine și cosea nasturii în timp ce fredona fragmente din valsurile straussiene "Povestiri din Pădurea vieneză
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
plus că, prin montarea unui simplu adaptor, obiectul în cauză pregătea cartofi-pai și o porție de cașcaval-pané, ca să nu mai spun că prețul produsului era pur și simplu batjocoritor de mic. Deci, în culmea entuziasmului, Haralampy a pus mâna pe telefon și, după ce o voce suavă l-a rugat să aștepte câteva secunde timp de vreo șapte minute, a trebuit să răspundă în aproape o jumătate de oră la o mulțime de întrebări, fiindu-i apoi citite și instrucțiunile de utilizare
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
de dreapta (Alfred Fabre-Luce) își aduce aminte că i-a zărit pe Sartre și pe Simone de Beauvoir vârâți într-o cușcă în cafeneaua Flore, prezentați vizitatorilor ca într-o grădină zoologică, o expoziție perpetuă. Între lavabo și cabina de telefon se distribuiau articole prevăzute să fie a doua zi tipărite, se confecționau manuscrise, se semnau petiții de protest. Era izbitoare neglijența vestimentară, uniforma lor de salahori ai muncii cu penița. De Sartre se agăța ochiul trecătorului căci el era centrul
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
fișele una singură. Memoria nu mă lăsase. Citeam hîrtia și în minte se derulau: Război și pace, În căutarea timpului pierdut, Omul fără însușiri, Kafka, Dostoievski, Mann, Gogol, Enciclopedia Britanică, Pomicultura R.S.R., Eminescu în Ediția Perpessicius, Mersul trenurilor, Cartea de telefoane, Cartea noilor coduri ale străzilor din România etc. Și iată că și fițuica aceea mă încurca teribil. O singură frază, dacă făceam un mic efort, era îndestulătore. O frază? De ce nu un cuvînt! Un cuvînt?? De ce nu o silabă! O
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
plece. După ce cei doi băieți simpatici, cărora înainte de a ne despărți le-am mai turnat două sticle de bere, au plecat cu mobila, am hotărât ca restul gospodăriei, cărțile și îmbrăcămintea să le donez unor instituții de caritate; am dat telefoanele de rigoare și în scurt timp s-au și ivit mai mulți oameni miloși gata să-mi preia avutul, storcătoarea de lămâi, ediția mea din Schwitters și bluza cu paiete, adevărat chilipir, cumpărată pe bani puțini de la o artistă vieneză
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
de o izbitoare banalitate dulceaga, și apar toată ziua, mai ales pe posturile muzicale; celelalte - intervenții insomniace pe diverse teme - apar noaptea, în pauzele dintre programe. Posturile de televiziune impun unele reguli de continut și de forma (omiterea numerelor de telefon și a indicațiilor publicitare, eliminarea mesajelor în alte limbi, interzicerea unor “cuvinte și expresii neadecvate”, a unor „expresii și cuvinte obscene, trivialități”) dar între aceste reguli nu intră neapărat și respectarea ortografiei și a punctuației (deși măcar posibilitarea de corecție
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
și spații alese “pentru impresie”, în funcție de standardele modei și ale luxului: “Parada cîinilor de fițe” (EZ 12.02.2004), “un restaurant «de fițe»” (eva.ro), „sună ușor a mâncare de «fițe»“, “vezi-doamne, nu mai putem fără broccoli acum!” (viva.ro), “telefoane de fițe” (esato.com), “cafenelele de fițe” (ass-colina.com), “magazinele «de fițe»” (news.softpedia, 2003); “Masaj, saună, mall, cluburi de fițe” (121.ro), “instructorul de la o sală «de fițe» din București” (evenimentul zilei.ro) etc. În ultimele exemple e latent
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
mai ai timp să-i adulmeci pe alții. Pe de altă parte însă, la adăpostul grijii pentru sporirea siguranței naționale, se pot lua măsuri atingînd libertatea cetățenilor. La noi și așa se dă liber cu prea mare ușurință la ascultarea telefoanelor. Sper că nu-i va trece nimănui prin cap să folosească pretextul luptei împotriva terorismului pentru a-și pune sub supraveghere adversarii politici. Ar fi de asemenea impardonabil dacă, din aceleași motive de sporire a siguranței naționale se vor exercita
Prudență sau isterie? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13030_a_14355]
-
baie. Coridorul era așa de mic, încât nu încăpeau acolo trei persoane. Și-au mai dat întâlnire gălăgios pentru a doua zi, fata i-a promis că îi va aduce geanta. Logodnicul ei a mai vorbit misterios cu cineva la telefon, până ce în sfârșit au plecat. Epuizat de ciorbă și de alcool, s-a aruncat pe pat și a adormit. Dormea neliniștit, îi era sete, dar nu avea putere să se ridice. Auzea gălăgie pe palier, uși trântite, pașii oamenilor. Poate
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
lenjeria murdară. Apoi căută prin dulapuri niște cafea. Găsi niște resturi într-un borcan de gem. Nu exista un expres de cafea, așa că și-o opări direct în cană. Era răsuflată și avea gust de infuzie din coajă de copac. Telefonul nu sună, cu siguranță Gosha îi lua geanta de la aeroport. Cu cana de cafea în mână privea cărțile pe rafturi, toate în polonă, cu coperți urâte și aspre. Gosha nu suna, timpul se scurgea lent prin aerul dens, călduț și
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
deschise fereastra, atât de insolită era priveliștea. Aerul geros l-a izbit în față. Pe lângă tanc se învârteau siluete minuscule, fără îndoială soldați. Deodată îl cuprinse o neliniște, poate cafeaua fusese prea tare. Căută în buzunare foaia cu numărul de telefon al Goshiei și-și formulă în minte întrebarea politicoasă, dar hotărâtă: de ce nu a sunat încă și ce este cu geanta lui. În receptor nu era ton. Formă numărul încă de câteva ori. Apoi formă un număr de Anglia - același
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
dar hotărâtă: de ce nu a sunat încă și ce este cu geanta lui. În receptor nu era ton. Formă numărul încă de câteva ori. Apoi formă un număr de Anglia - același lucru. Încercă toate numerele care îi veneau în minte. Telefonul era stricat, dar își amintea că bărbosul sunase ieri de pe el. Îl cuprinse furia. Se îmbrăcă repede și coborî cu liftul până jos. După o oră de rătăciri printre blocuri (i se păreau toate la fel), găsi în sfârșit alt
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
era stricat, dar își amintea că bărbosul sunase ieri de pe el. Îl cuprinse furia. Se îmbrăcă repede și coborî cu liftul până jos. După o oră de rătăciri printre blocuri (i se păreau toate la fel), găsi în sfârșit alt telefon, dar își dădu seama că nu are monede poloneze. Doar două bancnote, nici măcar nu știa dacă valorau mult sau puțin. Porni în căutarea locului unde ar fi putut să le schimbe, dar singurul magazinaș pe care îl găsi arăta cu
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
trezi devreme, de-abia mijea de zi. Stătea întins gol pe pat - se hotărâse să-și păstreze hainele și să nu doarmă în lenjerie - cine știe cât timp trebuia s-o mai folosească. Mai așteaptă până la șapte și delicat ridică receptorul. Nimic. Telefonul nu se reparase. Chiar dacă profesorul avea speranța asta copilărească. Uneori, cu realitatea, care este de altfel doar o proiecție a psihicului (așa susținea școala lui psihologică), se întâmplă lucruri ciudate. Își turnă apă în cadă și, stând întins în căldura
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
maestru în observarea propriilor emoții, studiase îndelung asta. În cazul de față însă, această abilitate se dovedea absolut inutilă. Își dădu seama că de două zile n-a spus nici o propoziție cu sens. În ziua următoare, după ce se asigurase că telefonul nu funcționează, găsise un magazin deschis în cartierul său. Profesorul era flămând pentru prima oară în viață. Magazinul acesta era însă altfel. Erau acolo numai sticle cu lichide deschise la culoare, poate cu votcă și borcane cu muștar. De asemenea
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
să-i mai pese de nimic, surprins el însuși de reacția sa, îi povesti acestuia despre ultimele două zile. Că locuiește sus, că a venit de la Londra pentru niște cursuri, că însoțitoarea lui ar fi trebuit să-l sune, dar telefoanele s-au defectat, i-a spus de tancul de afară, de magazinul închis, de autobuz, de brad, de oțetul din cană. Celălalt stătea și-i urmărea atent buzele. Fața lui nu exprima nimic. Apoi, nu știu cum, se trezi într-o cameră
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]