544 matches
-
că rolul instituțiilor eficiente constă În reducerea costurilor tranzacționale și generarea creșterii economice, doar că instituțiile sunt, În acest caz, rezultatul intenționat al acțiunii actorilor ce dețin putere (conducătorilor, statului) În promovarea propriilor interese de maximizare a utilității. Explicația este teleologică, dar la nivelul acțiunii individuale a anumitor actori (conducătorilor politici) și nu la nivelul societal general (funcționalistă). 6. Construcția contractuală și instituțională a relațiilor sociale. Autorii care subscriu paradigmei noii economii instituționale sunt interesați de aranjamentele contractuale formale ce guvernează
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
social atribuit (construit) al funcției: ea există În virtutea unei intenționalități subiective care proiectează roluri sociale anumitor entități fizice sau simbolice. Acestea entități nu Îndeplinesc Într-un mod intrinsec vreo funcție, ci le sunt atribuite roluri de către societate Într-un proiect teleologic de ansamblu. Pentru o analiză mai profundă a temei, vezi Searle, 2000: 24 - 31. Prin ideologie Înțeleg, asemenea lui North (1990:23), „percepțiile subiective (modele, teorii) prin care oamenii explică lumea din jurul lor. Fie că se află la micronivelul relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
analiză a adecvării lor ca principii de organizare și reglementare a treburilor politice într-un context particular sau altul"42. Ca și Williams, Rossi găsește că această aspirație este inerentă în două tipuri de abordări ale filosofiei politice: abordarea substanțială/teleologică și abordarea procedurală/deontologică. În abordarea substanțială/teleologică, al cărei reprezentant paradigmatic este (tot) utilitarismul, filosoful politic "caută să descopere acele principii ale dreptății care să maximizeze binele social"43, în vreme ce în abordarea procedurală/deontologică, al cărei reprezentant exemplar este
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și reglementare a treburilor politice într-un context particular sau altul"42. Ca și Williams, Rossi găsește că această aspirație este inerentă în două tipuri de abordări ale filosofiei politice: abordarea substanțială/teleologică și abordarea procedurală/deontologică. În abordarea substanțială/teleologică, al cărei reprezentant paradigmatic este (tot) utilitarismul, filosoful politic "caută să descopere acele principii ale dreptății care să maximizeze binele social"43, în vreme ce în abordarea procedurală/deontologică, al cărei reprezentant exemplar este (tot) John Rawls, filosoful politic "urmărește să rezolve
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ca o parte integrantă și o variabilă explanatorie în același timp a transformărilor; și asta pentru că schimbările instituționale sunt intim legate de contextul cultural (Zweynert, Goldschmidt, 2005) Teoria tranziției și conceptul de tranziție în sine a fost criticat datorită premisei teleologice de la care pornește. Conform paradigmei tranziției, nu sunt importante cauzele schimbării, ci punctul final. Ceea ce animă țările să parcurgă această tranziție nu este trecutul lor, ci ideea unui viitor încă inexistent (Róna-Tas, 1996). Abordarea tranziției ca o trecere relativ neproblematică
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
concentrat asupra primului înțeles al conceptului de paradigmă ca știință normală, adică sursă teoretică legitimată și dominantă pentru rezolvarea de probleme (Mansbach și Vasquez 1981; Vasquez 1983). Alții au chestionat validitatea revoluției lui Kuhn. Concepția mai cumulativă (chiar dacă nu și teleologică) a lui Lakatos asupra progresului științific ca succesiune de programe de cercetare era considerată mai conformă cu istoria științelor particulare decît schimbarea la nivel de gestalt (Blaug 1975; Keohane 1983). În fine, un ultim grup de savanți au discutat noțiunea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nemișcare Alături de umbrela ei ce pare Rămân pe-aceeași bancă la o masă, O bătrînică-n fustă de dantelă. Mai în urmă poetul compilează un soi de "legendă a secolelor", intitulată Cântecul omului, în care ia pe rând, enciclopedic, fără criteriu teleologic, civilizațiile: Iudeea, Helada, Roma, Evul mediu, Renașterea, într-o versificație variată și chinuită. Afară de rari cazuri, toată această producție e abstractă, didactică, iremediabil aridă. Romanul (Conservator & C-ia, Vioara mută, Fântâna cu chipuri) nu e genul propriu scriitorului, care îl
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la "dictatura proletariatului", concept avansat de către Lenin și se postulează "alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare" (Dej: 1960, 20-24). Cu alte cuvinte, PMR pretinde că a demarat "construirea socialismului" ca etapă intermediară în itinerariul clar delimitat din punct de vedere teleologic: comunismul. Tipologia "democrație populară" "revoluție socialistă" este subsumabilă uneia dintre grilele analitice ale consolidării puterii prin intermediul "strategiilor de construire a națiunii" propuse de către cercetătorul american Kenneth Jowitt. Ocurența acestora este limitată la regimurile politice de factură non-democratică. "Construirea națiunii" conține
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
că nostalgia "patriei socialiste" îi va determina pe tineri să revină în țară. La urma urmei, nu era necesar un efort atât de mare pentru articularea "conștiinței socialiste", unde realitatea "burgheză" era înlocuită de realitatea fluidă ca mijloace dar determinată teleologic a leninismului romantic, și unde Occidentul era în pragul colapsului, iar RSR înregistra progrese uluitoare pe toate planurile... Reflectând asupra rolului educației în "problemele lumii contemporane", Mircea Duțu argumenta că Obiectivele și dimensiunile unei noi ordini mondiale (conceptul va fi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
încerca să demonstrez în partea finală a lucrării, insuficientă pentru descifrarea comportamentuui și deciziilor sale politice, chiar dacă o stăpânea fără doar și poate, făcând uz de ea oricând avea ocazia; obiectivul său suprem era, așa cum am afirmat de atâtea ori, teleologic: construirea fundației pentru comunismul de mâine. În plan intern, cultul personalității lui Ceaușescu reflecta grandomania, ambițiile nemăsurate și dorința de putere totală a acestuia asupra trecutului, prezentului și viitorului României. Componenta romantică a cultului iese în evidență: portretizarea lui Ceaușescu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
limiteaz] evaluarea acțiunii umane doar la conceptul simplist de motiv, deoarece acțiunea trebuie realizat], iar în acest sens, modul in care ea este realizat], precum și consecințele pe care le implic] sunt, de asemenea, importante. Aceast] idee este susținut] de etică teleologic]. (Vezi capitolul 19, „Consecințialismul”) Din perspectiv] teleologic], etică budist] pune mare accent pe acțiunea în beneficiul material și spiritual al celorlalți. Însuși Buddha este descris ca fiind o persoan] preocupat] de fericirea și bun]starea oamenilor. În general, etică budist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simplist de motiv, deoarece acțiunea trebuie realizat], iar în acest sens, modul in care ea este realizat], precum și consecințele pe care le implic] sunt, de asemenea, importante. Aceast] idee este susținut] de etică teleologic]. (Vezi capitolul 19, „Consecințialismul”) Din perspectiv] teleologic], etică budist] pune mare accent pe acțiunea în beneficiul material și spiritual al celorlalți. Însuși Buddha este descris ca fiind o persoan] preocupat] de fericirea și bun]starea oamenilor. În general, etică budist] deține o poziție utilitarist], ins] aceast] caracteristic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întâmpl] în cazul utilitariștilor sau al comunitarienilor. Că și în metafizica să, etică lui Kant nu conține afirmații legate de o realitate moral] care transcende experiență și nici nu atribuie valoare moral] credințelor prezente. El respinge atât cadrul realist sau teleologic de formare a teoriilor dreptului natural și ale virtuții, cât și apelul la un consens posibil al sentimentelor sau al credințelor pe care se bazeaz] mulți dintre filosofii secolului al XVIII-lea (și chiar ai secolului XX). iii. Etică lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedere istoric pentru a vedea unde și de ce a ap]rut o tradiție contractualist]. i. Scurt istoric Deși abordarea contractualist] în etic] își are r]d]cinile în Antichitatea greac], ea a început s] capete vizibilitate în timpul Iluminismului. În sistemele teleologice și religioase care au dominat gândirea preiluminist], s-a considerat c] obligațiile morale își au sursă în ordinea natural] sau în cea divin]. Fiecare individ are un loc sau o functie determinate natural sau divin și care îi indic] datoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca mijloace de realizare a nici unui scop, fie el admirabil sau obligatoriu din punct de vedere moral. (intensitatea caracterului prohibitiv va fi dezb]țuț] ulterior) Filosofii numesc aceste perspective „deontologice” (deon în limba greac] însemnând datorie) și le opun celor „teleologice” (de la cuvântul telos care în limba greac] înseamn] scop). Adepții viziunii teleologice resping ideea potrivit c]reia exist] anumite tipuri de acțiuni care sunt corecte sau greșite prin ele însele, ei fiind de p]rere c] aprecierea între cele dou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din punct de vedere moral. (intensitatea caracterului prohibitiv va fi dezb]țuț] ulterior) Filosofii numesc aceste perspective „deontologice” (deon în limba greac] însemnând datorie) și le opun celor „teleologice” (de la cuvântul telos care în limba greac] înseamn] scop). Adepții viziunii teleologice resping ideea potrivit c]reia exist] anumite tipuri de acțiuni care sunt corecte sau greșite prin ele însele, ei fiind de p]rere c] aprecierea între cele dou] tipuri de acțiuni se face prin prisma propriilor consecințe. Perspectiva teleologic] este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viziunii teleologice resping ideea potrivit c]reia exist] anumite tipuri de acțiuni care sunt corecte sau greșite prin ele însele, ei fiind de p]rere c] aprecierea între cele dou] tipuri de acțiuni se face prin prisma propriilor consecințe. Perspectiva teleologic] este dezb]țuț] în capitolele 19, „Consecințialismul” și 20, „Utilitatea și binele”. Eseul de fâț] pune accent pe teoriile deontologice. Fried și alți deontologi contemporani își prezint] propriile puncte de vedere că r]spuns și că m]sur] corectiv] la adresa
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care nu cunoaște cu adev]rât ceea ce reprezint] individul sau ceea ce înseamn] o acțiune greșit]. Întrucât caracterizarea perspectivelor deontologice este adesea una contrastiv], e mai ușor s] le înțelegi prin prezentarea unor deosebiri esențiale fâț] de teoriile consecințialiste. i. Teoria teleologic] vs teoria deontologic] Numeroși filosofi se al]tur] lui John Rawls în susținerea ipotezei potrivit c]reia exist] dou] categorii - cea teleologic] și cea deontologic] - care epuizeaz] totalitatea variantelor de formulare a teoriei asupra acțiunii corecte. Dup] Rawls (1971, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contrastiv], e mai ușor s] le înțelegi prin prezentarea unor deosebiri esențiale fâț] de teoriile consecințialiste. i. Teoria teleologic] vs teoria deontologic] Numeroși filosofi se al]tur] lui John Rawls în susținerea ipotezei potrivit c]reia exist] dou] categorii - cea teleologic] și cea deontologic] - care epuizeaz] totalitatea variantelor de formulare a teoriei asupra acțiunii corecte. Dup] Rawls (1971, p. 24)... ...cele dou] concepte principale cu care opereaz] etică sunt binele și corectitudinea. Prin urmare, structura teoriei etice este determinat] în mare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu care opereaz] etică sunt binele și corectitudinea. Prin urmare, structura teoriei etice este determinat] în mare m]sur] de modul în care definește și îmbin] aceste dou] noțiuni fundamentale. Cea mai simpl] modalitate de relaționare este dat] de teoriile teleologice, conform c]rora binele este definit independent de corectitudine, iar corectitudinea este definit] ca element de maximizare a binelui. Doctrina deontologic] este definit] prin contrast cu cea teleologic] astfel: (...) o teorie care fie nu definește binele independent de corectitudine, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noțiuni fundamentale. Cea mai simpl] modalitate de relaționare este dat] de teoriile teleologice, conform c]rora binele este definit independent de corectitudine, iar corectitudinea este definit] ca element de maximizare a binelui. Doctrina deontologic] este definit] prin contrast cu cea teleologic] astfel: (...) o teorie care fie nu definește binele independent de corectitudine, fie nu interpreteaz] corectitudinea că pe un factor de maximizare a binelui. (1971, p. 30) Deontologii resping ideea definirii corectitudinii prin bine, precum și aceea c] binele ar fi premerg
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebui s] fac] agenții individuali și morali, r]spunzând st]rilor de valoare. În funcție de punctul de vedere exprimat în aceast] problem], teoriile morale se împart de obicei în teorii consecințialiste și teorii non-consecințialiste sau, folosind o terminologie mai veche, teorii teleologice și neteleologice: cele neteleologice se identific] uneori cu cele deontologice, iar câteodat] se subordoneaz] acestora. Acest eseu trateaz] teoriile consecințialiste că teorii ale corectitudinii, iar nu că teorii ale valorii sau ale binelui. S] presupunem c], într-un moment de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
astfel de dorințe în organisme simple care nu au un sistem nervos central. Poate afirmația c] toate viet]țile împ]rt]șesc o dorinț] de a tr]i este o afirmație metaforic] pentru ideea c] organismele sunt organizate în mod teleologic, astfel încât ele funcționeaz] în mod general în moduri care promoveaz] propria supraviețuire sau pe cea a propriei specii. Dar de ce ar trebui ca acest fapt s] ne induc] ideea respectului pentru toate viet]țile? Sugerez c] etică respectului vieții își
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nemaiîntâlnite; există un evident grad de similaritate cu cele prin care trec toate fostele țări socialiste din Europa Răsăriteană vezi Voicu și Rusu (2003), Rusu și Voicu (2005 a, b). În fond, se poate spune că ele au același fundament teleologic. Practic, societățile foste comuniste au îmbrățișat mai devreme (de exemplu Germania de Est, Ungaria, Polonia, statele baltice, Slovenia) sau mai târziu (Bulgaria, România, Slovacia) fără prea multă raționalizare sau reflexivitate o ideologie a unei evoluții sociale imaginate ca dezvoltare către
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
consolidări ale unui echilibru intern și extern care le-au dat acelor principi iluzia de a fi reușit să imite stilul imperial. (Pippidi 22) O presiune istorică aduce așadar puterea statală românească în situația, repede asimilată, de a-și confunda teleologic domnia cu programele politice ale ultimilor basilei (bizantini), pentru apărarea teritoriului creștin, interpretând însă această apropiere într-un fel pentru practică și în altul pentru imaginea sa. Procesul de întemeiere a Țărilor Române a condiționat modul în care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]