1,169 matches
-
savurând din înțelepciunea scrisului nemuririi științei lui. Să fim conștienți de faptul că toți suntem fiii ai satului din neamul nostru dedemult. Am intrat, la un moment dat, într-o stare de gândire prin care încercam departajarea mea existențială: fiind teluric, construcție pământeană, am lăsat ca eul cosmic să se elibereze de greutatea gândurilor și să cugete. Am înțeles atunci cum omul înțelept al satului, ridicat pe treapta superioară a spiritualității reușea, precum elevatul de astăzi, să se rupă de lumesc
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
și câtă fandoseală în dorința de a exista acoperit de rău. Ceea ce am expus, în rândurile de mai sus, nu sunt decât urmări ale unor fenomene existențiale ale unui fost ancestral, o lume a lumii cercului care se învârtește în timpul teluric sub secunda cosmică, care definește viața ca însemn petrecut ca rost sesizabil. Mulți se vor fi așezat, dintre înaintașii celor înțelepți, să caute înțelesul a ceea ce se consideră că viața este o repetare a unei grandioase scene imaginare a imaginii
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
de dăinuire, în afara singularității vieții personale, care poate fi formată din oameni, animale sau plante. Poetul popular scoate în evidență, prin versul: Câtă lume-i pentru mine...” o idee cu un conținut filosofic remarcabil, aceea a legăturii existențelor, a cercului teluric al vieții regnurilor, fără de care lumea aceasta nu ar fi putut exista. Lumea satului simțise în timp legătura existențială om - natură, se crease între el și celelalte regnuri un sistem viu de colaborare, de participare activă atât la desfășurarea vieții
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
întocmit în urma unor amănunțite cercetări, efectuate atât de distinșii oameni de știință români cât și străini. Să nu uităm și să nu neglijăm faptul că românii au avut un mare simț spiritual și că au absorbit lucrările cosmice cu cele telurice, creându-și propriile sale mituri. Datinile noastre, obiceiurile moștenite din moși-strămoși sau dobândite pe parcursul integrării noastre în lumea migratorilor cotropitori, care au trecut ca tăvălugul peste pământurile pe care le stăpâneau din timpuri înaintașii noștri au format trainica noastră națiune
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
adică pe linia dintre zenit și nadirul privirii, s-a hotărât să ne ofere “bucuria inimii” sale, într-un mănunchi înmiresmat de poeme scăldate-n rouă primăvăratică stând abia să se reverse în tumult din încăperile sufletești. Tumult de zvonuri telurice, zămislind ecouri ancestrale. Dorința mărturisită “să fiu primăvară-n toate” - și, mai mult decât atât: “Floarea vieții, parfumată cu idile și povești!” are darul de a preface totul în nestemate și-ți induce o stare de „beție de primăvară” cu
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
discursului este relația dintre orizontalitate și verticalitate - paralelismul, confruntarea și, în final, sinteza lor. Sunt antrenate, firește, aici, semiotic vorbind, adică la un orizont mai adânc decât cel al separării, curente, convenționale, a limbajelor (lingvistic, vizual, muzical), relee semice precum: teluric - celest, mineral - eteric, material - spiritual, uman - divin etc. etc. Toate, însă, implicate, întrupate, în carnalitatea enunțului, sub veghea, mereu atentă, a emoționalității ideatice: Prin mine, în mine; fără mine Dar nu și în absența mea; nefiind vorba de marele Fără
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
aprilie 2013 Toate Articolele Autorului După cutremur ... Zona Moldova Nouă a fost teatrul unor cutremure începând cu dimineața zilei de 23 mai 2002 ora 6,20, când s-a înregistrat primul seism mai semnificativ. Acesta a fost preludiul unor mișcări telurice ce au culminat cu cel dintâi, din 24 mai 2002, ora 24.42, ce a avut o intensitate de 4,8 grade pe scara Richter. Acesta a fost urmat de alte și alte seisme mai puțin importante, dar care au
DUPĂ CUTREMUR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345948_a_347277]
-
unui spațiu locuit: patrimoniul cultural. Plutind, aparent, în efemerul zilei, în materialitatea substanței din care sunt plămădite, și individualizând spațiul din care se revendică, sunt grăitor de puternice, solare, într-un dialog perpetuu cu lumea celestă și, deopotrivă, cu cea telurică. Rar întâlnești atâta bucurie netrucată într-o temă guvernată de sentimentul recuperării imaginii care zidește; care definește și își cere dreptul la o existență eternă. Arhitecturile pictoriței nu sunt, nici pe departe, împietrite în ființa lor risipită pe traiectoria timpului
ANGELA TOMASELLI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345944_a_347273]
-
îi simt, prin arta pe care o conturează din creion, penel sau daltă, firea adevărată a omului-artist: Nu credeam să învăț a muri vreodată, veșnic tînăr, înfășurat în manta-mi, fruntea mea înălțam visător la steaua singurătății (Mihai Eminescu). Norii telurici zădărnicesc de multe ori pasul literatului în lumea care nu îl înțelege însă el, sărăcit de iubire, pășește singur și sigur spre înțelegerea marii taine a sufletului. Cu cât cunoști mai mult, cu atât iubești mai mult, glăsuia în farmecul
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
că nu știu, iată începutul înțelepciunii, drumul smereniei. Curajul este jocul firii de a fi și nevoia de a gândi lucid, ai nevoie de foarte multă cutezanță pentru a putea lăsa cuvântul cuget să urce și să coboare lovind fiindul teluric. Este un ocean în care cuvântul-pește alunecă și pătrunde adânc în mintea profanului care urzește necazul pentru că existența lui este într-o continuă odihnă: Azi omul din copil se face armă / Ungerea în creștet cu lamă de oțel / Călită de
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
exista. Nimic din ceea ce face omul nu este un rezultat al curajului, ci a nebuniei fiindului de a fi nimic. În realitate, ne luptăm cu ceea ce nu există, pentru că realul este tocmai inexistența eului în timpul mărginit al sufletului, în templul teluric. Viața este o noțiune, o dorință, un mod, un concept căreia încercăm să-i demonstrăm curajul de a înainta în timpul teluric. M-am întrebat odată dacă ceea ce văd și aud sunt un real al existenței și mi-am dat seama
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
realitate, ne luptăm cu ceea ce nu există, pentru că realul este tocmai inexistența eului în timpul mărginit al sufletului, în templul teluric. Viața este o noțiune, o dorință, un mod, un concept căreia încercăm să-i demonstrăm curajul de a înainta în timpul teluric. M-am întrebat odată dacă ceea ce văd și aud sunt un real al existenței și mi-am dat seama că nimic, fără energia vitală, nu se poate mișca, nici chiar imaginea imaginației noastre, care de multe ori este confuză și
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
cei care au curajul să scrie, dar nu și vitejia de a putea transmite un mesaj elevat prin lucrarea lui. Scrisul este o îndeletnicire, o așezare maiestuoasă a literelor în pagină și numai ideile dezlănțuite dintr-un sistem superior fiindului teluric creează cuvintele pornite să dea înscrisului strălucirea luminii deusiene. Acel eu este cu totul diferit de existentul profan al pământului, el vede în eter și simte Universul, leagându-se profund de universal. Manierismul a creat o poziție în creația literară și
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
simte Universul, leagându-se profund de universal. Manierismul a creat o poziție în creația literară și a așezat-o între baroc și clasicism sub oblăduirea măreață a Renașterii, dând posibilitatea literatului să descifreze misticul și să sugereze tainele nefiindului în fiindul teluric, multiplicând elementele și planurile cu o pierdere a coerenței și clarității imaginii. Se mai poate întreba cineva ce semnifică umbra întinsă în noapte pe pământul pe care se târăște, precum șarpele blestemat pentru păcatul adamic, prelungind schemele sinuoase ale corpului
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
umbra întinsă în noapte pe pământul pe care se târăște, precum șarpele blestemat pentru păcatul adamic, prelungind schemele sinuoase ale corpului, hidând formele? Oare umbra nu este un rezultat al pedepsei deusiene care se rupe în lumina luciferică din fiindul teluric, zdruncinând existența eului ce urmează să se desprindă de trup prin suflet? Literatul cutează, are curajul dezumbririi în imagine a fiindului, scrie gândind și gândește universalizând frumusețea din urâtul profanului. Zâmbește amarnic de toată amărăciunea și creează pentru eternitate un
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
dă valoare scrierii, descoperă și nuanțează finețea creativă prin care scriitorul s-a detașat, în timpul existenței lui, de toate eurile fiindurilor perioadei sale evolutive. Criticul literar elevat este un produs al ideii deusiene care caută echivalentul în creația detașată de teluric. Este căutătorul luminii în lumina ideii autorului, maniera exprimării asupra scrierii respective denotă noblețe, dăruire și particularizare prin exprimare a artei, un inițiat ce potrivește din cuvinte și așează drumul literatului în curentul de exprimare al ideii, al particularității stilului
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
nu este decât un om-creator, doar atât. Criticul elevat este singurul dintre cei trei gânditori care face o departajare judicioasă a creatorilor dintre care numai unii dintre ei se înalță spre celestul deusian, majoritatea rămânând atrasă de jocul viciilor lumești, teluricul înghesuit al nimicului. Timpul criticului elevat nu-i permite distribuirea activității sale asupra a ceva ce este nesemnificativ, precum o creație literară mediocră, care nu spune nimic, ci doar vorbe sau vederi, simțul său practic îl face de la prima răsfoire
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
ci o ascund învăluind-o în mister, ridicând pe treptele fizice ale nemuririi creația artistică a aceluia al cărui interes, pentru criticul părtinitor, este sentimental, moral sau material. Istoria criticii literare ne-a dovedit că în timpul mărginit al fiindului nostru teluric au existat și entități, pierdute, care au dosit valorile în contra existenței altora pe care ei i-au identificat ca valori și i-au declarat prin puterea exprimativă câștigată genii. Nu m-am îndoit niciodată de aprecierile acelor critici însă am
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
și să evadeze . Suntem liberi să credem sau nu. Însă, dacă nu credem, nu mai suntem liberi. Iar poetul crede cu tărie și de aceea nu este prizonier al timpului, ci un călător al nemărginirii. Călătoria sa începe în plan teluric, dar adevărata călătorie o manifestă în plan celest printr-un zbor tivit în veșnicii. Frântură din perfecțiunea divină, poetul își caută și își cântă neîncetat împlinirea și tinde a se contopi cu Dumnezeu spre a-și desăvârși forma. Cuvântul său
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
creația poetei ci o adeverire existențială a unei lumi, de care se detașează când, prin împlinirea artei, inspiră harul deusian. Nu întâmplător volumul se deschide cu poezia Poetul și umbra, poate ca o justificare a faptului că poetul-om trăiește teluric atâta timp cât este însoțit de taina fiindului său: Poetul cu umbra sa / Porni prin lume ... / Pelerin. / în șase zile pline / Își căută Destinul ... . Dialogul poetei cu umbra sa este o măreție a unei inițieri, singura posibilă destăinuirii unor frământări de viață
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
mărturisirilor, țintește steaua și nu o lasă să cadă oricum pentru că Elisabeta Iosif este ea însăși o piatră de hotar între lumea de aici și cea de sus. Demult nu mai aparține, prin fiindul ei, gândirii mărunte, este un ego teluric prin trup însă prin idee despică universul unindu-se cu angelicul maestru al artei versului: Și-a legat visul de cifra opt, la adăpost de stâncă 6 / Prin limbajul strămoșilor. În sălașul lunii / Poezia i-a rămas speranță, călătorind, încă
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
pe care îl fermentează lăsând ca din el să se nască forma, înțelesul voit a ceea dorește să transmită și erupe precum Etna acoperind răul și lăsând lumina să descopere adevărul vieții din taină. Conștientă, om fiind, de trecerea timpului teluric și de faptele îmbătrânirii materiei, nu însă a cuvântului ideii, se roagă trecerii și îl atenționează, totodată: - Nu vezi?! Mi-e ziuan baia arămie și noaptea-n univers / Te văd peste umărul Toamnei, Timpule, înmuiat în vers! / Lasă-mă să
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
Sub clar de lună), purtându-ne apoi într-o lume de basm a lumescului. Nu coboară prea mult de ceea ce trupul o leagă de semenii săi, pentru că în cuvântul inspirat, pe care îl înalță inițiatului, răbdător și chinuit de umbrele teluricului, poeta spune: Văd horă în flăcări ... Adun sânziene ... / E ceas de ursită. Lumini marțiene Răsar ca iubirile, unind și planete, / În 9 august. I-aud și tic-tacul, buchet de flașnete. Ea însăși prin tot ceea ce vede este o inițiată și
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
Geo Dumitrescu, Beniuc, A. E. Baconsky, Nichita Stănescu, Păunescu ș.c.l- ( că s-a făcut triaj”, vorba lui Marin Sorescu...). Ce are a face critica? A decanta, a separa mai corect, reponsabil, memoria culturii noastre, de ceea ce este radio-activ- teluric și încă nociv, în Timp... Energiile spirituale din OM, creative, revelatorii ȘI PRIN poezie, se cer RECICLATE, fie și prin hipoeracizii sarcasmului oximoronic- pamfletar! - cinic via Juvenal,- Diogene..., Caragiale, Eugene Ionesco, Beket, Orwell ș.c.l.- dar gunoiul NU: el
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
semne naturale, cu semne culturale, ori cu semne emoțional-imaginative, care, la rândul lor, înregistrează multiple diversificări, nealeatorii, sistematizate, spontan, de intuiția artistică și de dorul, de aspirația, de jalea și de tânjirea ce-o susțin. Astfel, semnele naturale pot fi telurice (piatra, lespedea, colina, ogorul, miriștea etc.), vegetale (brazii, plopii, fagii, nucul, pădurile, codrii, florile), animale (fluturi, păsări, zimbri - “suflete ale strămoșilor”), eterice (în general disforice: pâcla, bruma, ceața, umbra, ploaia, lumina, amurgul), astrale (obsesiva stea); cele culturale sunt legenda, basmul
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]