1,167 matches
-
apreciau că atitudinea față de realitate, așa cum a fost promovată de simboliști, dusese la pierderea gustului pentru autenticitate. Cei mai importanți în mișcare rămân Nikolai Gumiliov, Osip Mandelștam și Anna Ahmatova. O altă direcție a teoriei literare acmeiste este propovăduirea receptării telurice, ceea ce a dus la apariția unei noi denumiri - Adamism, programul fiind definit de poezia lui Serghei Gorodețki - Adam. În epoca apariției futurismului, care se revoltă împotriva tradițiilor, acmeismul se pronunță pentru păstrarea valorilor culturale pentru că, pentru reprezentanții lui, cultura era
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
vrabia întâmpină de-aproape zece mii de ani, în zariștea macilor-eroi, Cavalerul Dunărean. "Casa-Mumă-Câmpie" este văzută ca o «ancoră aruncată...», ca un «munte Ararat îngropat în Pământ / numai cu marele belciug rămas afară» ("Ancestrală" - APC, 38); și "Bărăganul Celest" are un teluric "Drum al Robilor": <poem>Pe lângă Drumul Robilor se-aude zornăitul drumului curgând în căruțele vechi ca schelete de păsări arhaice. Merg fără cai, fără boi alunecând pe sudoarea cerească din calea robilor. Loitrele moțăie, stelele în jurul roților amețesc. Sub coviltir
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
anului 1980 încoace, elementele terifiantului / apocalipticului sunt trecute în liricul „plan secund“, spre a-și face tot mai mult loc elementele incantatorii ale colindelor creștine / precreștine, ale descântecelor / încântecelor câmpiei, ale cultului Cavalerului Dunărean, ce au germinat în perimetrul Bărăganului teluric / celest, polidimensionând Eterna Câmpie, topos emblematic, cu oglinda-spațiu teluric, din care lucrările "ens"-ului uman, căile prin preistorii / istorii ale Valahilor / Dacoromânilor din matca Dunării se proiectează / receptează, se reflectă în oglinda-spațiu-celest ca „gospodărire” spirituală autohtonă: <poem>Trece umbra mea
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
liricul „plan secund“, spre a-și face tot mai mult loc elementele incantatorii ale colindelor creștine / precreștine, ale descântecelor / încântecelor câmpiei, ale cultului Cavalerului Dunărean, ce au germinat în perimetrul Bărăganului teluric / celest, polidimensionând Eterna Câmpie, topos emblematic, cu oglinda-spațiu teluric, din care lucrările "ens"-ului uman, căile prin preistorii / istorii ale Valahilor / Dacoromânilor din matca Dunării se proiectează / receptează, se reflectă în oglinda-spațiu-celest ca „gospodărire” spirituală autohtonă: <poem>Trece umbra mea prin fața curții mamei mele. Ea, în fiecare dimineață, mătură
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
Huligani și barbari sunt și comuniștii incendiatori de biserici, ca și fasciștii prigonitori ai evreilor. Și unii și alții calcă în picioare omenia, credința intimă pe care e liber s-o aibă fiecare individ. Și unii și alții se răscoală teluric contra sâmburelui dumnezeiesc din fiecare om, contra credinței și omeniei lui. Priviți dreapta: oameni decapitați în Germania, gânditori prigoniți în Italia, preoți creștini schingiuiți în Germania, evrei expulzați. Priviți stânga: preoți creștini puși la zid în Rusia, libertatea de gândire
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
Figuri și cărți își manifestase marea admirație). Fără forță de expresie a confratelui de generație, autorul acelor texte nu lipsite, totuși, de relief i se asociază - cum observa și V. Ierunca - sub semnul "chiotului dionisiac". Prospețimea contactului senzorial cu elementul teluric, a "inimii" cu "pământul", jubilația în regim solar a eului, tradusă că "tîsnet", "chiot", "zvâcnet", "salt" sau "nebunie" - elemente curente în primele poeme blagiene - se regăsesc aici în poezii precum Dimineața ("Desculț strivesc în iarbă boabe vii de roua/ Cu
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
vârstei de 90 de ani a lui Titus Popescu, Generalul Vasile Bărboi scrie: Din salutul adresat de General Maior Titus Popescu, militarilor artileriști cu ocazia Zilei Armei 15 august 2005: S-a stins din viață la 24 iulie 2011. Antinomii telurice, Editura Vasile Cârlova, 2001 Cărți de: Popescu, Titus - bjiasi.ebibliophil.ro
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
însemnătate decît ca mască, și ca derutare a adversarilor; trăim în lumea cea mai materialistă și cea mai cinică cu putință, - o lume a intereselor stricte. Omul nu mai este, cum se spune, un animal gratuit, - ci robul cel mai teluric, înlănțuitul intereselor, nevoilor. Decadența lui spirituală este marcată de această sub-umană lipsă de libertate. Omul de azi este un sclav umil, sau un sclav furios, sau un sclav agitat, sau inconștient sau chiar un sclav euforic. Fie că este "naționalist
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
spirituală este marcată de această sub-umană lipsă de libertate. Omul de azi este un sclav umil, sau un sclav furios, sau un sclav agitat, sau inconștient sau chiar un sclav euforic. Fie că este "naționalist", sau "anti-naționalist", - naționalismul lui este teluric, anti-naționalismul lui este economic. Omul de astăzi stă cu fruntea în pămînt. Nu mai poate vedea cerul. înșiși așa-zișii spiritualiști, - spunînd tare că omul este un spirit încarnat, uită esența lui spirituală și nu mai teoretizează decît despre: pămînt
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
însăși. în Evanghelie stă scris clar ("en toutes lettres") că atunci cînd Iisus va veni a doua oară în lume să judece viii și morții, drept-credincioșii vor fi extrem de puțini. Lumea războinică ce se naște e, într-adevăr, o lume telurică, a orgoliului, a eroului (împotriva sfîntului), cu mari satisfacții pămîntești, și chiar spirituale, cu un sistem de valori proprii foarte închegat, solid întemeiat și, prin urmare, din ce în ce mai puțin propice ocaziunilor spirituale. Ce tînăr din noua lume ar renunța să fie
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
Pământului, cu un diametru între două și patru ori mai mare decât cel al planetei noastre, cu o talie intermediară între Terra și Neptun. Planeta ar fi probabil gazoasă. Diferite studii științifice au conchis că pentru ca o planetă să fie telurică, diametrul său nu ar putea să depășească de două ori diametrul Pământului. Prin urmare cu o masă de zece ori mai importantă și cu un diametru de două până la patru ori superior celui al Pământului, este puțin probabil ca "Planeta
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
putea să depășească de două ori diametrul Pământului. Prin urmare cu o masă de zece ori mai importantă și cu un diametru de două până la patru ori superior celui al Pământului, este puțin probabil ca "Planeta a Noua" să fie telurică. Deși dacă modelul predictiv care a condus la formularea ipotezei celei de-a noua planete este credibil, așteptând o confirmare prin observație directă, perturbările studiate ar putea avea o altă cauză, fie că ar fi vorba despre mulțimea aștrilor neplanetari
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
s-a acumulat un lac ale cărui ape aveau un conținut mare de sulf. Intensitatea vulcanică a devenit tot mai amenințătoare pentru localnici, astfel că mulți dintre ei și-au împachetat lucrurile și au părăsit orașul. Ca urmare a agitației telurice datorită vulcanului, un alt vulcan din cadrul aceluiași arhipelag, La Soufrière din insula Sf. Vincențiu s-a reactivat și el. Erupția acestui vulcan a potolit agitația locuitorilor Saint-Pierre, mulți dintre ei revenind în localitate. Dar pe 8 mai, Muntele Pelée a
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
despre Vida și opera sa "„Rădăcinile lui ”". Se stinge din viață în seara zilei de 11 mai 1980 la Baia Mare. Opera lui Vida gravitează în jurul a doua viziuni, oarecum divergente, dar neașteptat de bine îmbinate în creația sa. Cea dintâi, "telurică", are rădăcina în energia primară, forța brută, de "început de Lume" și a fost pusă în lumină prin lucrări reprezentând munca omului simplu cum sunt ""Butinarul"", ""Cosaș"", ""La plevașcă"", ""Mineri"", ""Miner ghemuit cu lămpaș"", ""În pădure"", ""Muncitor forestier"", "Monumentul Minerului
Gheza Vida () [Corola-website/Science/300727_a_302056]
-
cadru al acțiunii, dobândind ceva din noblețea și liniștea solemnă a celor puternici. Oamenii joacă un rol secundar, ei fiind copleșiți de măreția pădurii. Pădurea seculară este, din punct de vedere simbolic, un element primordial generator de viață, o forță telurică. Ea îl ocrotește atât pe om, cât și o faună fecundă și puțin cunoscută. Cei ce trăiesc în apropierea pădurii preiau o parte din forța ei tenebroasă. Astfel, majoritatea personajelor cărții au o dimensiune misterioasă: prințul Lupu Mavrocosti este pasionat
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
puteau atinge mai multe mii de kilometri diametru, ținând cont de faptul că, potrivit unor estimări, cometa SL9 nu avea decât 15 km diametru. Diferența provine de la faptul că, în cazul cometei C/2013 A1, impactul ar afecta o planetă telurică și nu o planetă gazoasă uriașă. Cometa provine din Norul lui Oort care înconjoară, la foarte mare distanță, Sistemul nostru Solar. Ca și toate cometele ieșite din această regiune a spațiului, ea a fost, fără îndoială, pusă în mișcare de
C/2013 A1 () [Corola-website/Science/328819_a_330148]
-
ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
planetele terestre și asteroizii. Obiectele din această regiune sunt compuse în mare parte din silicați și metale, fiind relativ aproape de Soare; raza întregii regiuni este mai mică decât distanța dintre orbitele lui Jupiter și Saturn. Cele patru planete interioare sau telurice / terestre au o compoziție densă, de roci, cu puțini sau chiar fără sateliți și fără sisteme de inele. Ele sunt compuse în mare parte din minerale refractare, cum ar fi silicații, care formează scoarțele și mantalele planetelor, și metale ca
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
creației sale, Într-un paralelism sugestiv cu celelalte cuvinte menționate, el apare totuși ca o culme a stării spirituale, Înnobilând astfel realitatea și conferindu-i prin artă valoare transcendentă. Pe de altă parte, Eminescu Înregistrează apropierea dramatică dintre sacru și teluric, deoarece Luceafărul și marea tind să devină o singură entitate, chiar dacă nu se pot uni definitiv. Atent la detalii, George Popa explică cele două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
carnală. Se cuvine menționat faptul că George Popa intuiește existența unui „spațiu ambiguu, mixt”, În care iubirea Cătălinei pentru astral și terestru se desfășoară simultan. Contemporani o vreme, Baudelaire și Eminescu au descoperit independent „dubla atracție a omului modern” spre teluric și astral,dar istoria literaturii universale nu l-a reținut decât pe poetul francez. Cătălina are „spațiul ei psihic ascuns”. Chiar sărutul delimitează un spațiu, Încât conceptul ca atare cuprinde În haina lui multe semnificații. Poet el Însuși - și Încă
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
ultima parte a capitolului de față, În care este analizat finalul poemului, evocarea Cătălinei revine iar. De această dată, George Popa reia o idee fundamentală a studiilor eminesciene mai vechi În care „elanul ascensional” al Cătălinei se frânge „În brațele teluricului său omonim”. George Popa are meritul de a fi observat În premieră că numai iubirea poate exercita un fel de „atracție magnetică” „Între temporal și atemporal, Între contingent și absolut”. Admirabila interpretare a strofei finale, În care efectele prozodice sunt
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
religiile au fost eliminate sau castrate, iar experiența mistică a fost pur și simplu excomunicată, poezia poate juca rolul de a ține trează amintirea unui „dincolo” necesar în interiorul facultății noastre de înțelegere - formatate și limitate de o funcționare mult prea telurică - și de a hrăni, tenace, subtil, presentimentul unei posibile depășiri a constrîngerilor mentale actuale. Poezia poate fi poarta întredeschisă spre o altă inteligență (sau o supra-inteligență), unită cu o altă sensibilitate (sau o supra-sensibilitate), întru apariția unui alt tip de
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
sale merite au fost umbrite de unele exagerări raționalist-tehnologice, în dauna tradițiilor mitologico-religioase, a imanenței umane față de transcendența divină, dependentă mai mult de cuvânt decât de acțiune. Cu toate acestea, doi ierarhi ortodocși români din secolul al XVIII-lea, mai telurici decât alți prelați ancorați "în spirit", episcopul Chesarie din Râmnicu Vâlcea, pe la 1770, și mitropolitul Gheuca Leon (c. 1730-1788), din Iași, au valorificat Enciclopedia editată de D. Diderot, prin traducerea unor articole în românește cu "chirilice", și au propagat în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a bucolismului său are o substanțială dimensiune de extracție clasică, mai ales latină. Împreună cu Ion Pillat a tradus Poezii alese din Francis Jammes (1927), dar filonul esențial al inspirației sale se revendică adesea din idila horațiană și din motivul fecundității telurice, pe care îl exacerbează vital lirica latină. În exil, poezia lui H., deși parcimonios răspândită prin reviste românești de pe diverse meridiane („Luceafărul”, „Cuget românesc”, „Vers”, „Destin” ș.a.), dobândește și un aer nostalgic, încărcat de dramatismul desțărării și al pierderii în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]