869 matches
-
ascunde identitatea de fostă comunistă. Domnul Shi și Tien Han cred că ea are doar simpatii comuniste. Când nu are noroc să obțină roluri în teatru, se distribuie singură într-un rol: patriota. O face să se simtă mai puțin temătoare cu privire la neputința ei de a face lucrurile să meargă. Își joacă rolul din viața reală cu aceeași pasiune pe care o are pe scenă. Atrage atenția și își formează un public. Își face treaba în mod creativ, cu fler. Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
republicii, soțul meu încearcă să se relaxeze în noul lui cămin, situat pe o insulă de pe lacul Zhong-nan-hai. Îi ia săptămâni să se acomodeze cu imensul spațiu de locuit. Tavanul înalt din Grădina Recoltei îi distrage atenția. Spațiul îl face temător, deși în spatele fiecărei porți sunt santinele. În cele din urmă, după ce a dormit în diverse camere, se mută într-un colțișor liniștit, mai puțin solemn și mai modest, numit Cabinetul cu Parfum de Crizantemă. Lui Mao îi place ușa. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sale ideologice. Nu prea pot să o țin secretă. Înțeleg cum lucrează. Mi-l închipui pe Mao uitându-se la mine cu zâmbetul cu care mă lumina acum treizeci de ani. Pe de altă parte, sunt nesigură, chiar un pic temătoare - Mao nu a văzut niciodată lucrurile ca mine. Cum aș putea să știu dacă va fi mulțumit de ceea ce fac? Pentru prima oară de mulți ani, nu mă mai supără insomnia. Arunc cât colo somniferele. Când mă trezesc, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu mai țineai să vezi, ca omul invizibil, ce se petrecea În clipa aceea În cameră la Lumi. * Deci Înăuntru să fie fum, gălăgie, mirosuri acre, râsete, bancuri, ei să se termine de râs și tu să pășești tot mai temător, afară, pe balustrada ta Îngustă, În frig, În beznă. Râsetele, glasurile lor să le auzi tot mai de departe și ultima frază care să mai ajungă până la tine, clar repetată mereu, să fie cea a marelui șmecher de Gimmi: — Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o Europă din care Napoleon hăcuia cu nepăsarea ultimului măcelar, în vecinătatea unei Rusii șirete care știa să tragă foloase din orice, călcând peste orice, și a unui Imperiu Otoman slăbit, consumat de lupte și intrigi interioare, vulnerabil, supus influențelor, temător și prost informat; o lume care îndura neputincioasă duplicitatea lui Napoleon, lipsa de scrupule cu care își schimba, pe rând, declarațiile, ba aprobând ocuparea principatelor, ba amenințând Rusia cu pierderea acestor teritorii promise prin tratate, ațâțând, în același timp, curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Pe cine cauți dumneata?, Îl Întreb, cuviincios dar neabătut - așa trebuie să te porți cu necunoscuții care-ți intră În gospodărie, iar tu ești Încă minor. - Pe... Eu sunt... Nu mă mai cunoști..., face străinul, trist și umil și parcă temător să nu pun câinele pe el, dacă n-o șterge din loc. Ba parcă... Ba da. Da. Bărbatul cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gâtul ursulețului, pe care o înfășura în jurul degetelor de la cealaltă mânuță. Nick a căzut în genunchi pe covorul pe care el și Caitlin îl cumpăraseră doar cu câteva săptămâni înainte - un covor cu imprimeu cu stele de mare și corali. Temător, bărbatul a întins mâna ca să dea la o parte șuvițele de pe fața lui Caitlin, dar imediat s-a tras înapoi. Femeia era rece ca gheața. — Doamne Dumnezeule! Vai, Doamne! Abținându-se să nu vomite din cauza fricii, Nick a întors capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui, ci miile de kilometri pătrați care le înconjurau, și departe de apă nu existau francezi, áscari senegalezi și nici măcar beduini, fiindcă aceștia din urmă, cunoscători și ei ai nisipurilor și întinderilor de piatră, se mișcau doar pe drumurile știute, temători de marile suprafețe necunoscute. Doar tuaregii, și mai ales tuaregii solitari, înfruntau fără teamă „pământul pustiu“, ce nu era decât o pată albă pe hărți, unde temperatura făcea să-ți fiarbă sângele în miezul zilelor călduroase, unde nu creștea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
imens ținut care-mi revine, visez să clădesc statul cel mai puternic, cel mai prosper, cel mai stabil, cel mai civilizat din univers. Visez la un imperiu În care fiecare provincie, fiecare oraș să fie administrat de un om drept, temător de Dumnezeu, atent până și la plângerile celui mai slab dintre supuși. Visez la un stat În care lupul și mielul să bea laolaltă, În toată liniștea, apa aceluiași pârâu. Dar nu mă mulțumesc să visez, eu construiesc. Plimbă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lucruri, periodicele reticente sau circumspecte, și odată cu ele televiziunile și radiourile similare, n-au avut altă soluție decât să se ralieze la fluxul de bucurie colectivă care se răspândea de la nord la sud și de la est la vest, Înviorând mințile temătoare și târând departe de priviri umbra lungă a lui thanatos. Pe măsură ce zilele treceau și văzând că realmente nimeni nu murea, pesimiștii și scepticii, câte puțini la Început, apoi În masă, s-au alăturat la marele magnum de cetățeni care profitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a dispune de viețile omenești Îi aparține, În cele din urmă, În exclusivitate, și că nu va trebui să dea socoteală nimănui, nici azi, nici niciodată, tocmai când fumurile gloriei amenință s-o amețească, nu reușește să evite acea cugetare temătoare a cuiva care, chiar pe punctul de a fi prins pe picior greșit, scăpase, În mod miraculos, În ultima clipă, De ce am scăpat. Cu toate acestea, moartea care se ridică acum de pe scaun este o Împărăteasă. N-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
erau aceste clipe, încât încerca să le reconstituie, și după ce ea plecase deja, încerca să o impresioneze cu mesajele lui incontestabile. Întotdeauna înainte de a adormi, îl întrebam, va fi cald sau frig, iar el își privea termometrul cu o sfințenie temătoare, apoi îmi dădea o predicție exactă, neînșelându-se niciodată, pe care o transmiteam mai departe sub supravegherea lui neobosită. Se pare că toată siguranța sa, esența tuturor cunoștințelor sale adunate zi de zi de-a lungul vieții, toată mândria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văd. Ușa s-a deschis larg și Sabina s-a retras în interiorul camerei, indiferentă. Era teribil de slabă, capul îi era învelit într-un soi de turban roz, cu paiete - probabil o rochie. - Ce faci? Cum te simți? am început, temător. - Șșt, vorbește încet! Securitatea ascultă totul. - Cum așa? - Uite, pe-aici ascultă! m-a luat de mână - era gheață - și m-a băgat în toaletă. Uite, prin găurile alea mici de la duș ei aud totul. Apoi m-a tras înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
își zise că nu-i era greu creaturii să treacă prin arma asta improvizată. Dar contactul cu oțelul rece în mâini era totuși reconfortant. Ash inspectă extremitatea opusă a infirmeriei. Iar Ripley începu să se simtă ridicol în fața ușii. Deși temătoare, făcu câțiva pași înainte, șovăi, apoi se hotărî să privească sub platforma pe care era întins Kane, gândind că vietatea se agățase acolo. Cu toți mușchii încordați, gata să sară înapoi la cel mai mic semn suspect. Nu fu deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fi rămas (în cel mai bun caz !) o „țară de țări” parohiale, adăpostite în depresiunile dintre munți. Dar toate acestea nu justifică, zic eu, amnezia diversității. Și cu atît mai puțin condamnarea ei în numele unui patriotism hegemonic și a-toate-unificator, veșnic temător de prezențele „străinului” și ale diferitului. Iar acum pur și simplu nu mai este cazul (dacă a fost vreodată...) ! Ceea ce este interesant, din acest punct de vedere, e o redescoperire și reinventare a localului și regionalului, care începe să se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fi avut atunci o cât de mică experiență amoroasă, Gina ar fi fost chiar de atunci a mea și, poate (poate!) ar fi rămas a mea pentru totdeauna. Așa, ne iroseam întîlnirile din camera cu icoane pe sticlă în exasperări temătoare. Și la școală eram prieteni buni, eram mereu împreună. Ne mutaserăm în aceeași bancă și legătura noastră era cunoscută de toți. Probabil că se bârfea pe socoteala noastră, pentru că, din instinct, toate colegele Ginei o urau, iar pe mine, deși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mult colțul străzii, ea stă pe marginea trotuarului și bodogăne. Între trotuare, strada parcă s-a lățit, mașinile trec una după alta, una după alta, cum să te strecori printre ele ? Parcă s-a lățit strada, ea pornește cu pași temători, trec mașinile una după alta, și șoferii râd prin geam cu ochii după fete. Dacă și-astea d-acu mai e fete... bodogăne ea. Dacă mai găsești în ziua de azi v-o fată-ntre ele... bodogăne cu ochii la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grăbită să plece, el îndrăznise să-i șuiere fraza lui patetică, de care se rușina, dar pe care ea avea (și după cincizeci de ani) să și-o amintească. Poate singura frază patetică rostită de acel bărbat străin, meticulos și temător, pe care ea l-a iubit atât de mult și despre care nu i s-au relatat mai târziu decât gesturi, fraze convenționale ! De când oare își pregătea în minte fraza patetică, cât o amânase, sperând că nu va trebui să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la Sinaia și cum guvernul a început și el să facă preparativele pentru vacanță... Doar ne aflam cu toții aici, chiar în salonul acesta. Atunci când a telefonat unchiul și ați vorbit... Vă reamintiți, nu ? se adresează Sophiei. Privirea lui albastră alunecă temătoare spre colțul salonului, acolo unde, mai absentă, mai disprețuitoare ca de obicei, Sophie își înfășoară șalul în jurul trupului plin. O maliție ambiguă pare să fie în spatele politeței lui excesive : un amestec de admirație, neîncredere, teamă și (mai presus de toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
veche obsesie de a ta : cât adevăr există în fiece imagine pe care ceilalți o culeg întâmplător despre noi ? Tu însuți, știind cât de neconformă cu tine poate fi postura de adineaori cu muscalul, furișezi spre curtea Mironescu o privire temătoare. Nimeni - însă... Nimeni, din fericire, și geamurile - toate - astupate pentru siestă. Jaluzelele trase, aleile cu pietriș auriu - pustii, pustiu și chioșcul, și întreaga grădină unde, sub umbra bătrânului nuc, stau risipite fotoliile de răchită. Nemișcate perdelele la fereastra salonului ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
personaj din cadru care privește altceva decît obiectivul aparatului. Îmi amintesc la ce te gîndeai, În momentul În care fotograful a declanșat procedeul, căznindu- te, sub aerul de vedetă plictisită, să imprimi pe peliculă și vedenia ta nesigură, mai degrabă temătoare, asupra viitorului. Cine vei fi În anul 2001, cînd vei avea treizeci de ani, și cum va arăta lumea noastră atunci? Asta te Întrebai. Ți se părea cuvenit să asortezi unui moment de răscruce o seriozitate de adîncime. Îți plăcea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rău, să vă faceți o viață În el. Interogația ajunge la mine peste ani, a supraviețuit În această fotografie În care lumina vibrează, țîșnind dintr-un aparat psihic de proiecție, deși nu a fost decît o scurtă clipă de Îndrăzneală temătoare, de confuzie, o rătăcire. Da, visările nu durau mult În anul lui Dumnezeu 1989, pentru că nu prea aveau spre ce să se Îndrepte - viitorul nu putea să fie altceva decît umbra mai obosită, mai uzată și mai Înfricoșată a prezentului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trăind sub imperiul aceleiași minți ce se joacă cu noi. Reiterând, în linii mari, jertfa christică, în numele tuturor, poetul își asumă gestul sacrificial al arderii Fricoșilor de fulgere în câmp, dar și nevolnicilor închinători la cine știe / ce idoli agnostici, temătorilor de muieri /(...)/ și nepotriviților la roata mare a norocului / sufletul meu arde în nopți pentru ei. În cea de-a doua parte a cărții, după ce a parcurs drumul Inițierii, urmează treapta experienței și, de aceea, apropierea și apoi cufundarea în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bănuia că ziua care începuse cu un cer înnorat putea fi ultima pentru oricare dintre ei. Cine va pierde? Întrebarea plutea în aer, în vreme ce soarele ieșit din nori se ridica peste frunzișul castanilor din curte. Răspunsul depindea de o Adunare temătoare și imprevizibilă, dar fiecare presimțea că în acea zi una din cele două tabere va trimite pe cealaltă la eșafod. Ghilotina stătea, călăul aștepta, dar nu se cunoștea cine va fi judecătorul și cine victima, Acea zi de 9 Thermidor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zile de vară Se stinge-ncet și parc`afară Este toamnă? Ziua se scurge tot mai tare Vântul ăsta-i tot mai mare. Soarele-i plecat de mult... La culcare! Luna bântuie pământul Trimițând la noi lumina Tot din aia, temătoare! Și din cer ... Pic-pic-pic-pic! Uite ploaie! Unde-i al meu soare drag? Care-mi bate în hamac Vara-ntreagă, Zi- lumină! Ce mă fac? Unde-s razele pline de aur Care-mi cântă-n zi tezaur? Soare drag, vino ’napoi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]