21,512 matches
-
poet ce scria în ioniană și era rudă cu Herodot. 6. Te-ai mutat pe vechea noastră cadă de baie ajunsă în curte, la umbra liliacului. La rădăcina acestui ciudat obiect doarme umbra pisicii Lucky de care atît te-ai temut și încă te mai temi încît deși mă privești nu mă mai vezi. Cum ne mai orbește spaima, păsări și oameni deopotrivă. 7. Pe zidul înalt unde ai zburat îți încălzești aripile strălucitor de negre, aproape albastre, ciocul tău delicat
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
și era rudă cu Herodot. 6. Te-ai mutat pe vechea noastră cadă de baie ajunsă în curte, la umbra liliacului. La rădăcina acestui ciudat obiect doarme umbra pisicii Lucky de care atît te-ai temut și încă te mai temi încît deși mă privești nu mă mai vezi. Cum ne mai orbește spaima, păsări și oameni deopotrivă. 7. Pe zidul înalt unde ai zburat îți încălzești aripile strălucitor de negre, aproape albastre, ciocul tău delicat, de culoarea mandarinei seara. De
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
zărind în mine o femeie din munți dar și de pe malurile Balticei. 8. în sfîrșit, ai coborît pe pămînt. De acolo mă priveai și nu-ți venea să-ți crezi ochilor, eu crescusem nefiresc de mult dar nu te mai temeai. O ploaie de grăunțe curgea lin din palmele mele odată cu dragostea mea, o ploaie de raze se lăsa aievea pe trupul tău singuratec ca o floare de magnolie sub ninsoare. 9. Te-ai ridicat iar, de data asta pe vița
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
-lea), copleșită de "ger"(?), locul "cel mai umil și mai rău famat" cunoscut de el pînă atunci. Dar să presupunem că lupii ar fi hoinărit noaptea pe străzile înguste ale Alfamei sau prin livezile de măslini; de ce s-ar fi temut însă regele, el, care găzduia în palat o adevărată grădină zoologică, un elefant, un rinocer, cîțiva leoparzi, în timp ce unele mînăstiri din oraș se lăudau cu crocodilii din iazurile lor? Dezolanta imagine a "tîrgului nemernic, unde iarna lupii se fofilau pînă
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
exista un singur învingător: ea! Nu mai avea privirea aceea cruntă (căpătată sub brutalitatea locotenenților lui) ci una amuzată, care-l scotea din sărite pe patron, rămas încă în expectativă. Cu toate precauțiile sale, nu hotărî s-o dezlege. Se temea că, lăsându-i brațele libere, ziarista putea recurge la noi forme de violență, fiindcă nu-i erau suficiente cele verbale. Niciodată nu o văzuse mai sigură pe ea ca acum. îl provoca, îl stimula să greșească. - De ce nu mă arunci
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
lumea a treia sporiseră. Marconia își păstra neabătută orientarea. Poate că cenzorii îi admiseseră special foiletonul, să aibă dovezi irefutabile că o ziaristă ca ea sapă la rădăcina regimului. Deși o urmăreau și-i dădeau dovezi că e supravegheată, se temeau totuși de opinia ei. Acum, o relicvă a acelor indivizi, se afla într-o situație confuză. Ar fi vrut să o intimideze, dar nu știa cum. Furgoteiu se găsea într-o grea cumpănă. Nu voia să dea înapoi, dar nici
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
notele informative, strânse în copii, iar acum, dacă izbucnea bomba în azil, transformat parțial în bordel, reveneau în actualitate toate faptele sale, pentru care nu mai putea fi iertat. înaintă un pas, doi, spre ostatică, dar se retrase, ca și cum se temea să nu bage mâinile în foc. Locotenenții lui nu se iviseră încă, Gilda continua să-i urmărească, amuzată, frământările, iar când înțelese că nu-i hotărât pentru o decizie, îl îndemnă: - Oferindu-mă poliției, așa legată cum sunt, îți ușurezi
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
elementele care o structurează. În lungul răstimp de când suntem colegi, au fost nenumărate ocaziile de a mă convinge că spiritul critic al Adrianei Bittel funcționează impecabil și în materie de judecăți literare. Cititoare pătimașă, devorantă, a literaturii la zi (mă tem că îi place chiar mai mult să citească decât să scrie, dar mai cunoaștem astfel de cazuri), Adriana Bittel "controlează" piața editorială dintr-un punct de perspectivă valorizator. Execută iuți expertize estetice și ne anunță prompt rezultatul: bun sau rău
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
lumina zilei și, de aceea, a devenit semnul întunericului, al singurătății, al tristeții și al melancoliei, bufnița nu mă mai sperie. Am studiat-o în zecile de ipostaze din colecția Adrianei. Sînt deja cîțiva ani de cînd nu mă mai tem de noapte, de singurătate, de mine. Să mă fi înțelepțit? Încă un an binecuvîntat pentru Adriana, încă o bufniță se alătură grupului. Departe de singurătăți, ce povești adună ele acolo, vom afla, poate, din cărțile Adrianei Bittel. Pînă atunci, La
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
toată e în odihnă însă deodată hiatul tresare sintagma se-ntinde ca o râmă mai mare și-n capul frazei - pripită - adjectivele inflamate vomită e o dezordine acră și reflexivă punctele se albesc în derivă virgula-și lansează-n șaradă temute uzurile de paradă dar totul se stinge ușor în ritm de confetti: prin holul dezastrelor trece Rosetti sonet sobor al vocii mele îmi sparg fumul exact când nu mai am nimic de zis sunt agățat în sârme-interzis și buzele își
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
Alexandru Vlad Ne temeam de Miliție, tocmai de acea instituție care, și pe vremea aceea, era menită să apere drepturile cetățeanului. Și ne temeam fără să ne considerăm în vreun fel vinovați. Nu eram vinovați, dar nici nu eram în regulă - cum se spunea
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
Alexandru Vlad Ne temeam de Miliție, tocmai de acea instituție care, și pe vremea aceea, era menită să apere drepturile cetățeanului. Și ne temeam fără să ne considerăm în vreun fel vinovați. Nu eram vinovați, dar nici nu eram în regulă - cum se spunea pe atunci. Nu eram în regulă fie pentru că aveam părul prea lung, fusta prea scurtă, pantalonii prea largi, sau nu
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
morale și intelectuale". A avut parte de acest cortegiu de insatisfacții și până la instalarea comunismului în România, jurnalul său și corespondența (cu deosebire aceea cu Anton Golopenția) abundând în consemnări de această natură: că este obosit și sceptic, că se teme că nu realizează nimic de seamă, că are mulți neprieteni și negatori, că este stăpânit de dezgust, că-l întristează evenimentele politice, revistele care propagă naționalismul hitlerist și cuzist, că îl deprimă mediul ,josnic și anihilator", că are complicații materiale
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
obraz, }i se perindă în auz Un răsărit de păsări vagi, O fluturare ca de crengi, Urcușul zilei tot mai lung, Reînnoptarea fără somn. Dă-mi veghea ta să te alin, }in minte tot ce nu mi-ai spus... Mă tem Cum să îți spăl de cute fruntea Și cearcănele să le șterg, Să smulg din ochii tăi tristețea Care te trage în pământ? Mă tem de zi, de noapte fug, De fiecare nouă clipă Care venind îmi ia din tine
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
mi veghea ta să te alin, }in minte tot ce nu mi-ai spus... Mă tem Cum să îți spăl de cute fruntea Și cearcănele să le șterg, Să smulg din ochii tăi tristețea Care te trage în pământ? Mă tem de zi, de noapte fug, De fiecare nouă clipă Care venind îmi ia din tine. Cum să te țin de timp departe? Cum să mă rog să nu te pierd? Extaz Stăteam la țărm, Tu erai marea, Te ridicai Vuind
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
cer scuze pentru faptul că vă vorbesc de sus." (Rîsete)1) Ne-am europenizat așa de tare încît nu mai vrem să vorbim românește; spunem cu toții Ťvizavi de...ť și ni se umple gura de miere europeană." (Rîsete) Nu mă tem de întreruperi, domnule președinte!"(Rîsete) ,în ultimul timp, prin intermediul televiziunii, domnul Adrian Severin a devenit o prezență familiară în căminele noastre: nici un cămin fără Severin!" (Rîsete, aplauze.) Nu e rău ca fetele sfioase să primească și ele sarcini (rîsete), vreau
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
rîsete.) Procedeele cele mai frecvente sînt specularea dublului sens al unor cuvinte sau expresii, reciclarea unor formule consacrate, enunțurile absurde, seriile incongruente, cadențele rimate. Efectele intertextuale ale postmodernismului sînt și ele chemate în sprijin. O frază aparent banală, , Nu mă tem de întreruperi, domnule președinte!", iscă de la sine rîsul auditoriului. Iată și un exemplu de tip mai elaborat: Parlamentul a fost ales să lucreze. Parlamentul lucrează și va lucra în continuare pînă la încheierea mandatului său. Atunci, de bună seamă, stimabile
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
vile foarte mari cam cît plătea un om de rînd pentru o garsonieră. Dar cred că orice i-aș fi spus ar fi fost în zadar, pentru că era greu să-l faci pe Ali să înțeleagă ceva. Din păcate, mă tem că tot atît de greu ar fi și pentru d-na Nina Cassian să înțeleagă că libertatea sa de a fi făcut tot ce a vrut sub un regim de teroare nu are nimic comun cu cea despre care vorbea
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
ar putea să nici nu-l vadă murind. Mă simt, o clipă, frate cu el, eu, cel ce știu, totuși, că Triunghiul meu păzitor, care nu există, stă aici, lângă mine, mut, așteptând. Doar așteptând. Are răbdarea Îngerului. Și mă tem că mă va învinge. SARCOFAGUL ETRUSC Mult le-a trebuit restauratorilor - zice inscripția - până ce au reușit să recompună din miile de fragmente risipite cuplul din nou fericit, surâzătorul Sarcofago degli sposi. Încurajat de exemplul din fața mea, optimist dintr-o dată, mă
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
celor pe care îi evocă în reconstituirile ei. Și încă: Ioana produce un discurs (= romanul) cu mai multe funcții. Două sînt indiscutabile, de autojustificare, una, de auto-valorizare cealaltă. O a treia este probabilă. E funcția de disimulare: cum Ioana se teme de medic, în care i se pare uneori a desluși un anchetator mascat, nu e deloc sigur că reconstituirea pe care i-o livrează (și pe care, în fond, ne-o livrează!) e cu totul sinceră. În orice caz, ea
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
cum pe atunci adăposturi pentru femei singure însărcinate nu existau, n-are altă soluție decît să-și ia cîmpii: , Ea, văzîndu-se acum așa de nenorocită și horopsită, ce să facă și încotro s-apuce? Să se ducă la părinți? Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor. Să rămîie pe loc? Nu avea cele trebuitoare și-i era lehamite de mustrările socrilor." Așa că devine o homeless-ă, o SDF-istă, o vagaboandă, în căutarea tatălui copilului ei, porcul
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
și ce să nu crezi?!" Cînd aghiuțul Chirică îl persuadează să-și găsească totuși nevastă, ca să nu fie singur la bătrînețe și să aibă ajutor în gospodărie, burlacul prevăzător se gîndește și la eventualitatea unui divorț cu partaj: ,tare mă tem nu cumva să-mi ieu pe dracul după cap, să-l aduc cu lăutari în casă și pe urmă să nu-l pot scoate nici cu o mie de popi; c-apoi atunci, lehamite și de însurat, și de avere
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
amândoi ar fi trebuit să aspire la integrarea în marea familie europeană. Toate pălesc însă în fața grozăviei ce va să vie: Ion Slavici este un scriitor antisemit. ,Arîndașul" căsăpit de oamenii lui Lică pentru a fi jefuit este evreu. Mă tem că această scăpare din partea autorului nu este una pur accidentală. Dumnezeule mare, s-ar fi găsit oricînd o sută de ,arîndași" români gata de oferit lui Lică spre căsăpire pentru bunul mers al narațiunii. Și dacă nu s-ar fi
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Emil Brumaru Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci Lăsîndu-mi în palida casă Dulapuri pustii pereți reci Și-o apă în cana adîncă Încet putrezind pîn'la miez Din care de-abia mai mănîncă La ora cumplitei amiezi Cu gura lui grea de mătasă Un înger
Erai atît de frumoasă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11949_a_13274]
-
pereți reci Și-o apă în cana adîncă Încet putrezind pîn'la miez Din care de-abia mai mănîncă La ora cumplitei amiezi Cu gura lui grea de mătasă Un înger slugarnic pe veci Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci...
Erai atît de frumoasă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11949_a_13274]