942 matches
-
Ambele trimiteri încearcă, indirect, deconstrucția prejudecății de vinovăție personală și transferul ideii de răspundere morală către universal, obscur și irațional. Eroul narațiunii cade subit și, desigur, inexplicabil sub incidența devastatoare a acestui impuls subconștient. De la tipologia extremei abilități și docilități temperamentale, el involuează către coleric și agresiv, cunoscînd abrupt o schimbare emoțională radicală. Căsătoria timpurie, menționată marginal în confesiune, deși pare programată să întărească un echilibru afectiv remarcabil, capătă treptat nuanțe apocaliptice, nemotivate. Soția este supusă agresiunilor verbale și fizice, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acest tip de idealism vitalist și nu raționalist, cred că este unul dintre elementele identitare ale poetei"53. Cunoașterea poetică inițială care se realizează, printr-o "retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează, în ritmuri ample"54 se cenzurează vizibil, ulterior, transformându-se, treptat, într-o cunoaștere realizată, prin "interiorizare și densificare lirică. Meditațiile interogative asupra sensului existenței se resorb, în cezuri prelungite, sugerând absența răspunsului. Destinul uman devine o înglobare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sale, sunt redate, pas cu pas, în textele critice dedicate operei Anei Blandiana. Literatura română contemporană, I, Poezia 111 menționează că "Ana Blandiana debutează cu o retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează în ritmuri ample. Frenezia proliferantă a imaginii sugerând o consubstanțialitate senzorială cu lumea corespunde stării de perpetuă exaltare pasională, care caracterizează primul volum Persoana I plural (1964)"112. În completare, Dicționarul general al literaturii române subliniază, preluând cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
întrebările care ne frământau. Fără acumulare continuă de informații pe care le asociem, le comparăm prin analize îndelungate, punând la lucru fantezia, reveria, nu ajungem la iluminare. La acestea se adaugă și crearea ambianței stimulatoare, care depinde și de structurile temperamentale ale fiecărui participant la proiect. Căci astăzi, mai toate sarcinile și inițiativele trebuie să fie proiecte. Termenul de "proiect" era frecvent folosit în activitățile inginerești ca imagine geometrică și calcule pentru acțiunile impuse de realizarea unor scopuri, folosind cât mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de babă. Pictorul este complet consumat, dar dorește să păstrăm acest ultim reflex al procesului dizolvării sale fizice complementar artei sale, sublimat prin aceasta. O pictură precum Zugravul se poate compara cu autoportretul lui Pallady, pentru a sesiza diferențele majore, temperamentale ale celor doi pictori. Aerul cristic, febricitat, carismatic al lui Luchian intră în contrast cu cel de o severitate de dandy al lui Pallady. Amândoi sunt pictați în relație cu arta lor, pictând, recomandând instrumentele și vocația lor în cazul lui Pallady
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ci și ca atmosferă, o atmosferă pe care sensibilitatea simbolistă o conferă acestor lucrări în care imaginația artistului s-a transformat într-o obsesie. În acest desen, himerele au chipuri de femeie litificate în grimasă, părul flamboiant accentuând o marcă temperamentală, proprie condiției artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările ulterioare, unde chipul uman este stilizat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sexu angelorum. VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme Melancolia este o figură culturală majoră în tot Occidentul, astfel încât fiecare secol sau perioadă mai îndelungată îi imprimă propriul reflex, propriul cod cultural. Stare pasageră, înclinație temperamentală sau maladie a sufletului, melancolia pare să se fixeze la sfârșitul secolului XIX ca fenomen morbid. Le vague à l'âme, "doliul fără obiect" (Sigmund Freud), tiparul melancolic este similar celui reflexiv. De fapt, reflexivitatea ca delectatio morosa și meditație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu ar fi acceptat niciodată complet doctrinele gnostica și maniheista, deoarece acestea negau faptul că Isus a devenit cu adevarat om, a suferit, a murit și a înviat" (2003, p. 6). Totuși, Paley concede că Blake "a avut o afinitate temperamentala pentru gnosticism" (2003, p. 7), propensitate care devine mai vizibilă pe masura ce artistul își extinde și rafinează sistemul mitologic din primele cărți. Am văzut că întreaga Weltanschauung gnostica pe care se bazează dualismul blakean este una organică, însă nu este mai
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pronunțatul cult al autenticității care l-a caracterizat pe autorul lor. Unul dintre meritele scriitorului este tocmai acela „de ase fi folosit de datele experiențelor personale, dar nu în sensul unei reproduceri mecanice, ci ridicându-le la înălțimea ficțiunii.” Deși temperamental Holban era un romantic declarat, prin obsesia morții, prin extazul în fața naturii sau prin „vocația nefericirii”, ca romancier el se situează cu certitudine printre moderni, tocmai prin felul în care a înțeles conceptul atât de des vehiculat în epocă - autenticitatea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
o multitudine de surse de informare. Dar s-a observat că ei se implică prea puțin în acest dialog, existând cauze atât obiective, cât și subiective. Unii elevi sunt timizi, necomunicativi, nesociabili, pasivi, aceasta ar fi una din cauze: natura temperamentală. Apoi ar mai fi gradul de dificultate al sarcinilor școlare. În urma identificării cauzelor, se impune elaborarea unei strategii de anulare a manifestărilor nefavorabile. Același studiu aplicat educatorilor, ne arată că aceștia oferă rar ocazii elevilor să interacționeze între ei, lucrul
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
dar despre care nu vrem să se știe, așa cum ar fi fanteziile sexuale, frica irațională de înălțime etc. În zona oarbă sunt acele aspecte ale sinelui despre care nu știm, dar celălalt le știe de exemplu, că suntem un tip temperamental, zgomotos, agasant și altele de acest gen. În domeniul necunoscut sunt caracteristicile pe care nici unul dintre noi nu le cunoaște spre exemplu, o istorie a violenței la care am fi putut fi supuși în copilărie dar pe care am reprimat
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
a ajuns la concluzia că se învață mai bine dacă valoarea impulsului motivațional crește până la un anumit nivel moderat. Nivelul optim al motivației (și în același timp zona criticăă, pe lângă gradul de dificultate al sarcinii, depinde și de unele particularități temperamentale, aptitudinale și de caracter ale persoanei. Unele persoane sunt capabile să suporte tensiuni psihice mari, provocate de stări motivaționale mai accentuate sau de sarcini mai dificile decât alte persoane care probabil au un sistem nervos mai slab sau dezechilibrat. S-
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
deschis, posibil, luminos („Sunetele noului blues se rostogoliră din difuzoare cu senzuală violență, topind din puterea luminii, lăsând sala în stăpânirea semiîntunericului și a umbrelor”), ca o binecuvântare întru amintirea unui confrate în ale gazetăriei, Tiberiu Iancu. Petre Barbu Profiluri temperamentale Scriitorul Petre Barbu preferă terifiantul cotidian, ca și cum în structura sa genetică doar stranietățile, monstruozitățile de limbaj, scenele dezolante, tonusul blazat, măștile hilare ar defini stările contradictorii ale ființei noastre. Primul (Tricoul portocaliu fără număr de concurs) și cel mai recent
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în corola capodoperelor istoriei literaturii române de secol al XX lea. Jurnalul unei fete greu de mulțumit Prietenia este acea înlănțuire de idei în perfectă comuniune. Cheia de aur care se răsucește în sufletul unor ființe dovedesc similitudini nu doar temperamentale, cât mai ales de natură intelectuală. E cazul lui geni Acterian care a atras în jurul ei spirite luminate ale unor timpuri de o încărcătură istorică demnă de a fi cunoscută. Curiozitatea e în firea umanului. Iată un jurnal. Aparține lui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
individ determină o imagine bună asupra propriei persoane. 4. Metoda testelor 4.1. Bateria Guilford: cuprinde numai probe verbale și cu timp limitat, ceea ce constituie o deficiență, întrucât dezavantajează persoanele lipsite de abilități verbale și, respectiv, cele caracterizate prin lentoare temperamentală. Se administrează colectiv începând cu vârsta pubertății. Conform modelului tridimensional al intelectului și ai vectorilor acestuia, Guilford definește și realizează probe pentru mai multe tipuri de abilități (Minulescu, 2003): 1. Testele de fluiditate (4 serii) pentru: 1.1. fluiditatea verbală
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
de aceea știu foarte bine cât de diferiți sunt. Și tocmai din această diferență vine și calitatea emisiunii. Autocontrolatul Hurezeanu și scăpatul de sub orice control CTP! Când spun că îmi place, mă refer la structura emisiunii, bazată pe acest contrapunct temperamental, dar asta nu înseamnă că sunt întotdeauna de acord cu cei doi interlocutori. Uneori, opiniile lui CTP mi se par periculoase. Nu în sine, ci pentru puterea de convingere. Farmecul periculos al lui CTP poate convinge chiar și atunci când nu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
superioară este vorba de geniu, constatat la schimbări de paradigmă, în cazul unor soluții extrem de valoroase. În evoluția societății, aceasta trebuie să selecteze talente și să le creeze condiții pentru dezvoltare și manifestare deplină în centre de excelență. 3. Trăsăturile temperamentale nu sunt influențabile pentru creație, dar prin educație și autoeducație, tipurile de temperament (melancolic, coleric, sancvinic, flegmatic), fiecare poate contribui cu idei originale. Însă există o legătură între umor și creativitate, iar Septimiu Chelcea consideră că . 4. Voința și alte
Idei și proiecte by Elvira Grigoraș () [Corola-publishinghouse/Science/1213_a_2053]
-
nepotriviri mărunte, pentru care suntem mai simțitori decât s-ar putea crede"18. Criticul reia peste ani ideea și o nuanțează, în acord cu binecunoscuta teorie despre cele două fețe ale personalității sale, i.e. bovarismul ideologic (modernismul șcl.) versus "moldovenismul" temperamental (înclinațiile conservatoare). Considerând acum călătoria drept "o piatră de încercare sigură a polarizărilor sufletești"19, Lovinescu face distincție între categoria omului activ (pe plan social și nu numai), ce trăiește în prezent, se simte bine oriunde și manifestă o uimitoare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
bovaric, Antichitatea), cât și asupra literaturii sale ficționale, mustind de reminiscențe livresc-clasicizante. Antichitatea l-a urmărit pe Lovinescu precum o "umbră" (vezi și trimiterea la Eumenide, în chiar textul pe care l-am ales ca motto). Oricum, dincolo de recunoscuta înclinație temperamentală pentru studiul culturilor și limbilor moarte, Lovinescu se dovedește un foarte subtil cititor al Poeticii lui Aristotel, și intuiește că tragedia (formă "pură") se concretizează/ dramatizează în procesul receptării ca "melodramă", printr-o "lectură" participativ-empatică ce stoarce lacrimi și stârnește
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
romanței sentimentale, unde emoția se exprimă nestingherit în toată splendoarea sa animalică? De ce numai glasul flașnetei 99, și nu alte sonuri mai elevate, izbutește să trezească la viață mereu, în literatura criticului, nostalgia după copilărie și locurile natale, adică fibra temperamentală moldovenească? La toate acestea Lovinescu se mulțumește doar să schițeze, hieroglific, răspunsurile, deși ideile de mai sus meritau să fie dezvoltate pe larg, din perspectiva fertilă a studiului cultural, cu atenția cuvenită proceselor de reconvertire semantică a conceptelor și categoriilor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
conținutului"), păstrând nealterată "situația triunghiului" care "guvernează toate intrigile" și determină respectarea strictă a unor reguli de joc și de compoziție. Devine lesne de înțeles, așadar, motivul autolimitării libertății neîngrădite a romancierului, nevoit să respecte convențiile melodramei din cauza unor predispoziții temperamentale, psihice, care-i prescriu atât modelul estetic, cât și "metoda" de lucru. În consecință, romanul lovinescian rămâne tributar teatrului în două moduri: 1. pe de o parte, prin conservarea unui anumit tip de construcție epică (intriga stereotipă, "triunghiul" ca situație
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
criticului Lovinescu), îmblânzind sufletul și așa molcom al moldoveanului școlit la Paris, spre satisfacția voluntarei "franțuzoaice", care se vede din nou stăpână pe situație. Pe scurt, înclinația către "duioșie" și milă (aprobată și de propria judecată) s-ar datora moldovenismului temperamental, pe când dorința de răzbunare ar fi de natură inconștientă ("vedeniile inconștientului" e o sintagmă predilectă), asemeni unei tainice puteri ce-i încătușează voința. Cu voința te-am iertat chiar de la început", se spovedește Andrei, ca trezit din coșmar, "dar peste
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
drama, traducere de Liviu Rusu și Bucur Stănescu, Editura Muzicală, București, 1983). Opțiunea pentru Bizet este foarte sugestivă în privința concepției tânărului Lovinescu, care identifica resorturile plăcerii estetice în sensibilitate (și, implicit, într-un orizont psihologic), cu mențiunea că această preferință "temperamentală" (pentru melodramă) va fi reprimată, bovaric, de teoriile "intelectualiste" ale criticului modernist, convertit la doctrina radicală a unui estetism rigid și intransigent, clamând "puritatea" artei. 137 Gabriela Omăt crede că Holban l-a influențat pe Lovinescu, invocând un fragment din
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
transformă în nume-renume Alui, trece în categoria onomasticii. Dacă se adaugă un u final, ca în cîntecele de leagăn, aluiu, cuvîntul se îndulcește. Așadar: Alui-lùiu. D. Cealaltă maică În textele mioritice (la care se adaugă balade, legende, etc.), maica este temperamentală, aprigă și rea. Își însușește chipul de bătrînă-bătrînă, chiar urîtă. Este o reprezentare arhetipală, cu ambiția de a apăra nu numai tinerețea fiului ei, de drept, dar și viața în general. Pare un mod de întoarcere către origini, acolo unde
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de cele două rituri fundamentale „de trecere” și așezate iscusit de Sadoveanu de-a curmezișul drumului, ne-o arată pe femeie preocupată pînă la obsesie de dezlegarea visului premonitor, cu elementele orientative furnizate numai și numai de tradiția folclorică. Dispoziția temperamentală atribuită stilului polițienesc de critica literară este decisiv acaparată de legea de fier a poruncii venite peste fire și doar ei încredințate. Astfel că nimic nu îndreptățește să se spună că Baltagul ar fi un roman polițist, iar Nechifor Lipan
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]