1,083 matches
-
3.7 Postmodernism à l’italienne" Un alt scriitor italian preocupat, ca și Roberto Deidier, de metamorfozele obiectului plasat în timp, de transgresarea frontierelor dintre genuri și, mai cu seamă, de raporturile complexe și adeseori contradictorii dintre spațiu, interioritate și temporalitate este Pier Vittorio Tondelli. De la bun început, trebuie precizat că multe dintre textele sale au un caracter hibrid, fie că este vorba de contaminarea dintre povestire, poem și notația diaristică, fie de aceea dintre roman și eseu. Exemplul cel mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care nu pot fi asimilate integral nici piețelor, dar nici ierarhiilor (francize, strategii comune de vânzare, parteneriate, schimburi bazate pe reciprocitate etc.) Tranzacțiile variază În cadrul dimensiunilor menționate, În timp ce asumpțiile behavioriste sunt universale. Procesul de tranzacție contează, de asemenea, sub aspectul temporalității, datorită faptului că oportunitatea se poate exercita atât ex-ante (asimetria de informații), cât și ex-post (distribuția profiturilor nu reflectă investițiile inițiale). Atunci când frecvența tranzacțiilor Între părți este scăzută (și, În consecință, reciprocitatea nu se poate manifesta), iar gradul de incertitudine
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
prognoză. Prognoza trebuie să creeze posibilitatea ca persoana cu nevoi speciale să depășească starea prezentă și să fie proiectată În viitor prin: oferirea unor modele pozitive de viață, crearea unei motivații puternice, organizarea intereselor și menținerea confortului psihic. După criteriul temporalității, putem vorbi de: - prognoza de scurtă durată, care se referă la un interval de maxim 10-12 luni (la copiii fără cerințe speciale se stabilește pentru o perioadă de peste un an și jumătate) și implică stabilirea rolului factorilor evocați În intervențiile
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
prin teorii tari. În cele mai multe discipline științifice avem doar scheme descriptive și explicative, năzuința oamenilor de știință de factură nomotetică fiind aceea de a „coagula” aceste scheme în jurul unui nucleu de propoziții de bază (Rotariu, 1994). 2. Ca raport de temporalitate față de cercetarea empirică, teoria (în sensul ei tare sau mai slab) se află în trei situații (care nu sunt neapărat în raport de exclusivitate): anterioritate, cercetarea empirică urmând să verifice (sau să „falsifice”, în termeni popperieni) teoria; emergență, teoria (conceptele
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
lui. În schimb, reflexivitatea are avantajul de a fi o propedeutică la eternitate, pentru că spiritul pe care-l trezește nu se recunoaște în elementul timp ca în propriul său mediu ("fericirea mea crește cu fiecare zi cu care îmbătrînesc..., căci temporalitatea nu este și nu va fi niciodată elementul spiritului, ci, într-un sens, al suferinței sale"). Interesant de văzut că în cultura europeană abolirea timpului e opera reflexivității și că spiritul este determinat esențial ca reflexivitate. După-amiază am discutat cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întrebare: care ne este eternitatea? Noi abuzăm de cuvântul acesta, spune Gabi, când îl aplicăm de pe pozițiile finitudinii unei stări amenințate de finitudine (valorile create în câte o Atlantidă). Însă tipul acesta de a pune problema este hibrid, pentru că leagă temporalitatea de valorile absolute. Ea a dat naștere unui topos (timpul care devorează totul), care continuă să dizolve gândirea și experiența spirituală. Și indiferent de rafinările pe care le-a atins felul de a pune problema timpului, la Augustin sau la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu "trecerea timpului" (obsesia lui Eliade). Imobilismul locului regăsit devine etalonul schimbării tale. E nevoie ca un lucru să fie în afara timpului, să-ți creeze iluzia că "te aștepta" zidit în chiar "clipa" părăsirii lui, pentru ca tu să percepi dezastrul temporalității tale. Mă aflu în fața acestei mese albe și rotunde "exact ca acum șase ani", dar cuvântul "exact" privește numai inerția mesei, în vreme ce ființa mea scăldată în timp percepe diferența pe care o instituie distanța dintre "atunci" și "acum". Nimic din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe același teren, cel al unei epistemologii a științelor sociale. Elogiul diversității Definiția restrânsă aici restrânsă la penal și la violența cea mai dură ridică dificultăți epistemologice la fel de redutabile. Prima dificultate este că ea eternizează un text juridic marcat de temporalitate și el însuși relativ, Codul penal. A doua dificultate este că nu cunoaște modul în care se construiesc cuvintele științelor umane, acel "lexic imposibil", după formula lui Passeron (1991, p. 31). A treia dificultate este că ea cantonează experiențele de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
curentă și din acțiunile alese de agenți; diversitate: cât de omogene sau de eterogene sunt entitățile din mediu? controlabilitate: în ce măsură agentul poate modifica mediul său? volatilitate: cât de mult poate mediul să se schimbe în timp ce agentul alege o acțiune următoare? temporalitate: este timpul divizat într-o manieră bine definită? De exemplu, acțiunile agentului se desfășoară continuu sau discret în timp? localizare: are agentul o locație distinctă în mediu care poate sau nu poate să fie aceeași ca locația altor agenți cu
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
al Întâmplării și al memoriei, Însă și o concepție cu totul diferită asupra a ceea ce Înseamnă, În Înțelesul larg al cuvântului, ideea de memorie, de confesiune, de intimitate. Fiecare dintre aceste repere, cărora li se adaugă un altul, cel de temporalitate, și un al cincilea, cel de subconștient, sunt etape intermediare ale marii aventuri confesive. Firește, cititorul le percepe Într-o Înlănțuire a simultaneităților, operând propria selecție subiectivă. Lectura de identificare, atât de dragă poeticienilor deceniului al șaptelea, se impune, fatalmente
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Barthes, Intimul este „dezvăluirea corpului În interiorul timpului”28 și organizarea ritmică a confesiunii. Așa cum o demonstrează el pentru vastul jurnal gidian, intimul induce o anumită structură muzicală textului jurnalier, care, conștient sau nu, se ordonează atât În jurul datei (adică al temporalității), cât și În jurul unor teme ce se referă direct la ființa intimă a scriitorului. Sexualitatea, insomnia, bolile, suferința, melancolia, dorința joacă, În acest caz, un dublu rol. Pe de o parte, ele aduc la același numitor fragmentele compartimentate ale existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
presupusă a jurnalului. Intrate Într-o concurență neloială, obligate să se plieze unei materii care, În general, nu are nimic de-a face nici cu intimitatea și nici cu confesivul, jurnalele se cantonează Într-o titulatură determinată de elementul temporal. Temporalitatea exercită un fel de lectură indirectă a biograficului și, prin urmare, a autorului. Sechestrat Între două date - ziua de ieri și ziua de mâine -, autorul este prizonierul unui azi ipotetic, pe care i se pare că l-a descoperit, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a alunecării dintr-un plan În altul. O strategie inconștientă, de cele mai multe ori, Însă nu lipsită de expresivitate și semnificație. Fărâmițări și fragmentări Că subzistă, În toate aceste tipuri de jurnale, un anumit aleatorism e dincolo de orice dubiu. Secvențialitatea și temporalitatea jurnalului intim sunt Însoțite de această caracteristică, mai puțin studiată, a literaturii intimității. Dacă pentru Maurice Blanchot blestemul jurnalului constă În obligativitatea de a „respecta calendarul”15, pentru majoritatea comentatorilor e izbitoare fărâmițarea, fragmentarea acestuia. În afara câtorva experimente (de la Noul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Din această cauză, misticii, marii mistici nu au scris jurnale intime: dezagregarea eului nu Îngăduie ordonarea În jurul tiraniei temporale. În cel mai bun caz (Ignațiu de Loyola, de pildă), ei scriu jurnale spirituale. Una din componentele eului este, neîndoios, dimensiunea temporalității. Ancorarea În absolut duce la pierderea acelei minime plăceri autoflagelante a mărturisirii zilnice. Insertul jurnalier se motivează atâta vreme cât nivelul său de aspirație nu-l depășește pe cel al propriului eu creator. Statisticile dovedesc că dacă există jurnale ale poeților, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
despre cunoașterea istorică. Este nevoie de o reprezentare inteligibilă a "timpului trăit"273 în diferite segmente cronologice sau de o adevărată "ucenicie a timpului"274, așa cum bine a înțeles Neagu Djuvara. Mai precis, trebuie creată o diferențiere între cronologie și temporalitate, între simpla succesiune și consistența sa. Istoria are tendința de a opera transformarea unor unități de timp convenționale în cadre, iar cadrele în corpuri cu o existență autonomă. "Ne vine greu să nu concepem un secol ca pe o ființă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
anumite culturi permite crearea și interpretarea acțiunilor dintr-un text"298. Evenimentul și "durata lungă" nu se exclud, ci se justifică reciproc. Iar critica postmodernă a istoriei nu ignoră 299 faptul că istoriile de orice construcție au ca subiect principal temporalitatea. Nu se poate construi nimic în afara narativului, iar minimalizarea sau ignorarea acestui fapt nu este productivă. Identificarea slăbiciunilor textului scris nu este echivalentă cu desființarea narațiunii istorice. În final, "diferența între istoria-știință și istoria-povestire trebuie să se producă în cuprinsul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
vocația inițială, fiind obligate să se adapteze exigențelor publicului. (M. Frybes, 1996:69). * subordonată unei mitologii a partidului și ideologiei luptei. Dincolo de figurile războiului, sovietismul a eșuat și prin paradigma materială a grandiosului ineficient (monumente faraonice, industrie grea etc.) și temporalitatea circulară inertă (8 Martie, ziua internațională a femeii, 1 Mai, sărbătoarea internațională a muncii etc.). Fie că este vorba despre mărfuri sau de semne ale forței politice, de rachete, statui, palate ale poporului sau aspiratoare, prezența fizică masivă a obiectului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1995:70). Concepte fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în cauză de noțiuni ca ambiguitate, contingență, provizorat. "Universalul, generalul și atemporalul sînt subminate de particular, de local și de efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă logică, pluralismul postmodern infrastructurat de multiplicitate și diferență ne obișnuiește cu paradigma inclusivă: în locul disjuncției sau/sau conjuncția multiplă și/și (cultura elitelor și cultura
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fundamentală între textele ficționale și textele istorice (două mari moduri de configurare a experienței trăite) face și Paul Ricoeur, luând drept punct de plecare Poetica lui Aristotel. Însă filosoful francez abordează această problemă din altă perspectivă, și anume dinspre filosofia temporalității. Elaborarea intrigii ("punerea în intrigă"), spune Paul Ricoeur 52, este comună povestirii istorice și povestirii literare, dar numai aceasta din urmă poate să-l facă pe cititor să participe la bogăția experienței vitale a timpului așa cum este trăită ea de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
narativă a trecutului și că istoricitatea depășește orizontul de abordare a istoriografiei moderne sau al filosofiei istoriei. Trecerea de la filosofia analitică strictă a istoriei la narațiunea istorică, oferă posibilitatea filosofilor narativiști să abandoneze categoriile pozitiviste și nuanțează discursul despre categoria temporalității. Narativismul elaborează astfel, prin renunțarea la martorii neinterpretativi, o perspectivă relativistă asupra istoriei în care narațiunea devine categorie metodologică capabilă să promoveze multiplul, adică să promoveze construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor. Ceea ce favorizează, într-o anume
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
complexe, jocurile pe calculator preferă narațiuni multinivelare. La nivel discursiv media pot genera diferite moduri de prezentare a narațiunii care presupun strategii diferite de interpretare din . partea audienței ca în cazul benzilor desenate unde narațiunea, deși segmentată în imagini cu temporalitate distinctă, constituie totuși o imagine care pare să evolueze continuu, în sensul cinematografic al cuvântului. La nivel pragmatic, diferite media pot oferi diferite moduri de implicare a utilizatorului și diferite lucruri de făcut cu narațiunea ca în cazul fenomenului cunoscut
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
sau de acceptare în relație cu anumite opțiuni teoretice. În accepția lui Mittell, filmul și televiziunea au forme de manifestare vizuală comună și au numeroase practici narative specifice similare, dar dezvoltă și elemente diferite care nu permit analiza narației, perspectivei, temporalității și receptării spectacolului cinematografic sau de televiziune în maniere identice. Pentru a explora asemenea aspecte, sunt analizate comparativ, filmul The Wizard of Oz și serialul de televiziune Lost. Unul dintre aceste aspecte se referă la modurile în care mentalul folosește
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
narativă a trecutului și că istoricitatea depășește orizontul de abordare a istoriografiei moderne sau al filosofiei istoriei. Trecerea de la filosofia analitică strictă a istoriei la narațiunea istorică, oferă posibilitatea filosofilor narativiști să abandoneze categoriile pozitiviste și nuanțează discursul despre categoria temporalității. Narativismul elaborează astfel, prin renunțarea la martorii neinterpretativi, o perspectivă relativistă asupra istoriei în care narațiunea devine categorie metodologică capabilă să promoveze multiplul, adică să promoveze construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor. Ceea ce favorizează, într-o anume
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
complexe, jocurile pe calculator preferă narațiuni multinivelare. La nivel discursiv media pot genera diferite moduri de prezentare a narațiunii care presupun strategii diferite de interpretare din . partea audienței ca în cazul benzilor desenate unde narațiunea, deși segmentată în imagini cu temporalitate distinctă, constituie totuși o imagine care pare să evolueze continuu, în sensul cinematografic al cuvântului. La nivel pragmatic, diferite media pot oferi diferite moduri de implicare a utilizatorului și diferite lucruri de făcut cu narațiunea ca în cazul fenomenului cunoscut
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
sau de acceptare în relație cu anumite opțiuni teoretice. În accepția lui Mittell, filmul și televiziunea au forme de manifestare vizuală comună și au numeroase practici narative specifice similare, dar dezvoltă și elemente diferite care nu permit analiza narației, perspectivei, temporalității și receptării spectacolului cinematografic sau de televiziune în maniere identice. Pentru a explora asemenea aspecte, sunt analizate comparativ, filmul The Wizard of Oz și serialul de televiziune Lost. Unul dintre aceste aspecte se referă la modurile în care mentalul folosește
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]