845 matches
-
calmă, ca linia vieții runic săpată într-o imensă zăbavnică palmă. Pașnic ca untdelemnul cel veșnic se scurge subt bolți Aheronul. Acum ah de trecere cine va-ncepe cîntarea? Acum ah negrele ape cui îi dau tonul? Pescăruși speriați din tenebre se-nalță când luntrea cu umbre alunecă iară. Suflete-n zbor de frunte mi se lovesc zbârnăind ca rădăștile-n vară. Total e împlinit. De șapte ori răsucit răsuflă în somn Aheronul. Acum ah de trecere cine va-ncepe cîntarea? Acum
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu coifuri de aur ca ale noastre! [1938] * DESTIN Cocori s-au porrut spre clime de flăcări în țipăt de-abia auzit peste țară. Vâslesc prin înalturi, trași parcă-n țeapă pe-o rază lunară. Mîne-or ajunge la vaduri. Peste tenebre trei zile pluti-vor dormind, să nu cadă. Fulger monosilabic i-arată în noapte sus peste mări biruind în baladă. [I938] * ASFINȚIT MARIN Piere în jocul luminilor saltul de-amurg al delfinilor. Valul acopere numele scrise-n nisipuri, și urmele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Și neajuns, neclintit, a rămas în jurul destinului flancat de albe și negre solstiții mare și singur. Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul că Dumnezeu răpitu-și-a singur putința-ntrupării. Nu l-au răzbit nici tunetul din depărtări, nici tenebrele. Și nu l-a schimbat în cenușă fulgerul care i-a fost pentr-o clipă oaspete-n prag. Mereu își da sieși cuvântul și pasul său era legământ. Îngăduie Prietenă, să-ți amintesc că Poetul muri numai mult mai târziu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat? Făptura ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaima noastră de enigme moarte, dăinuind în tenebre ca în povești cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-l beau din macii negri de sub pământ. Fosfor cojit de pe vechi oseminte ne pare lumina din ochii tăi verzi. Ascultând revelații fără cuvinte subt iarba cerului zborul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
puterii. Dar nu găseam răspunsul, și acele porți, odată deschise, dădeau la iveală numai pustiul sufletesc. Astfel, din eșec în eșec, din blasfemie în blasfemie, m-am stricat la suflet. Ziua continuam să fac pe evlaviosul, dar la asfințitul soarelui tenebrele puneau stăpânire și pe sufletul meu. Pentru a mă simți puternic, aveam mai întâi nevoie să beau câteva căni de vin și să-mi răcoresc mintea cu secrețiile unei femei. După care izbuteam să mă strecor în ungherele întunecate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dacă o să-mi dai cuvântul tău de om. Oricine ar fi fost de față, l-ar fi crezut nebun, eu însă înțelegeam prea bine ce spunea. Mai grav era că îmi punea cugetul la grea încercare, și-așa pierdut în tenebrele îndoielii. M-am apărat cum am putut și l-am înfierat. - Eu am un singur Dumnezeu, același pe care-l ai dinainte, gata să-ți ia viața. Și nu-mi împuia capul cu ereziile tale, căci le știu pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nebuloasă de hotărâri și regrete. Trebuie să ne scufundăm, fără a ne Întoarce Înapoi și să ne abandonăm Întunericului, dedesubtul tuturor lucrurilor. Să cădem În el, Încet, să ne cufundăm În obscuritatea celuilalt. Și poate că acolo, În străfunduri, În tenebrele noastre, ne vom Întâlni, dincolo de diferențe, de vârstă, de istoria noastră și de viețile noastre. Preț de câteva minute merse alături de el, alunecând și oprindu-se la fiecare pas, căci nu reușea să urmeze firul lucios al șinei. Era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
beznă acolo jos. Îndreptă lanterna în jos. Îi lumină fața lui Marie, care se întoarse către noi o secundă, asemenea unui pește care-și arată burta albă, apoi se uită din nou în jos, părul ei negru confundându-se cu tenebrele. Încearcă să luminezi la mijloc, zisei eu. Marie, acum tu de ce nu te întorci? Părea că a rămas locului de groază. Nu putea să fie vorba de amețeală, doar văzusem ce spectacol dăduse pe mobil - lucru care elimina din discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Răuvoitoare! Prostituată! Crunt molipsitoare! Și această, ca, de altfel, mai toate celelalte reclame, difuzate pe canalele televiziunilor din amarele și dureroasele zile ale vremurilor noastre! Monumentul acesta de om, un monument brut, neprelucrat, nu prea departe de rudiment, și de tenebre, prin urmare, un monument manifest, un monument de om, nu are de unde și nici cum să cunoască, toate dedesubturile profanatoarei reclame, care, de un timp Încoace, Îi toacă, mărunt-mărunțel, creierii, de parcă s-ar strădui, din răsputeri, să construiască și să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
curiozitate sau prin anumite asociații de idei trăim cu iluzia că le înțelegem. În această privință, noțiunea de identificare bate toate recordurile. Nici precizările clinice, nici numeroasele comentarii care își uită adesea rolul în psihologia mulțimilor nu pot disipa aceste tenebre apăsătoare. În ciuda tuturor, demersul nostru își propune să scoată acest concept dintr-un context incert, atîta cît este cu putință și cu prețul unor dureroase simplificări. Utilizarea sa ulterioară justifică acest tratament. Cel mai greu este de aflat de unde și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
afirmat În contrast radical cu „această-ntemnițare a omului Într-Însul”, cu solitudinea În stagnare și inerție. De unde și proiectul ideal al misiunii ce și-o Încredințează, mesajul generos-umanitarist fixat poemului său: Să vă scutur din somnul vostru oameni Îngrășați de tenebre Să vă arunc În sîngele cărnii tăciunii sfîrÎitori ai stelelor Să vă Învăț să prindeți În lațul privirii bivolii opintiți ai nopții Să Înțelegeți dansul visului pe o frînghie de viscol Să vă treziți din lene pentru foamea și setea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
alături de voi cînd aruncați În furnalele lacome Lopeți pline cu zilele și nopțile fraților voștri În locul bulgărilor de cărbune. Nu, n-am fost eu alături de voi la ospețe cînd străluceau pe tăvi, Parcuri de vînătoare, În vreme ce sub ferestre Refluxul de tenebre tîra Înfometații În nisip ca niște alge, Și-n mintea poetului aurora se rumenea ca o pîine... Astfel de secvențe nu sînt rare În Petre Schlemihl. În postură de ostracizat și exclus („LÎngă armele voastre, oameni neînduplecați, / LÎngă vulturii voștri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
relației cu celălalt. În ultimă instanță, lirismul elegiac al lui Voronca crește tocmai pe acest teren al nostalgiei comunicării, al profundei comuniuni cu universul exterior. Lamentația sa vizează, iarăși și iarăși, „această-ntemnițare a omului Într-Însul”, „somnul” oamenilor „Îngrășați de tenebre” sau „lanțul [care] Înnoadă glezna”, „apăsarea perpetuă” din gînd (În Zodiac), după ce, În Brățara nopților, glosase pe aceleași teme ale Închiderii: „Și trupul se Întoarce Într-Însul fără zare ca o barcă părăsită În nisip / Trupul se Închide În cristalul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
făpturilor / În pupilă fulgerul Întîlnește zmeura / Pupila pune pe dinăuntru o fundă de culoarea nufărului / Și toamna aduce brocartele și panopliile ei În rugină / pentru gloria plantelor” etc. Iar cînd Își propune să „scuture din somnul” inerției „oamenii Îngrășați de tenebre”, - cum se Întîmplă, de exemplu, În Zodiac - poetul o face sub același impuls către universala deschidere a ființei, solicitată de toate orizonturile: Iată: avîntați-vă acum ochiul asemeni uliului peste șesurile Europei Rătăciți pe drumurile somptuoase ale Babilonului Scăldați-vă În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
puternic liric, farmecul mai convingător. Descripția Începe cu elemente generale de decor (nalte clopotniți, negre cimitire, fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute), acelea pe care le folosesc toți poeții romantici cînd e vorba să sugereze infernul materiei. În acest cadru de tenebre, Alecsandri introduce peisajul său liric, caracterizat admirabil printr-o dublă opacizare a elementelor: „văl de oarbă ceață”, „negru Întuneric”, „aspru vuiet”... Dublarea imaginii (pleonasmul) este una din formele prin care imaginația Încearcă să stăpînească obiectele și să impună frumusețea lor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dovezii de fidelitate față de pricipii încălcate care în Creație devin redesenarea istoriei fără a se recurge la greci, ce-au făcut risipă de tot felul, de fantasme, cu mitologia lor? Da, dar... Odinioară se vorbea de opoziția dintre lumină și tenebre, de forțe antinomice precum dragoste și ură. Acum, datorită lui Telesio, caldul și recele se confruntă și se recunosc, căci,așa cum susține el, lumea trăiește în integritatea ei și are un singur suflet ce pătrunde peste tot și tinde spre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
influența pe ceilalți riscă să denatureze considerabil relațiile cu ceilalți. Individul ar mai putea să se hotărască să opereze o schimbare profundă, o transformare În plan mental sau cultural... Sens: Spiritul nostru trebuie să Învețe să-și găsească drumul prin tenebre. Compensare: Fiindcă sub acest aspect există o mare tentație de a ne rătăci În abstracțiuni intelectuale, ne-ar fi foarte util să ne confruntăm ideile și impresiile cu realitatea. d) Tranzitele lui Pluto la Venus Conjuncție Dispoziție: Maniera de a
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
ne surprinde la trecerea de la un veac la altul. Nu cred că vom ieși din impas cu forțele proprii. Se întâmplă totuși să nu fim singuri pe lume și chiar dacă suntem o comunitate dezmoștenită, o provincie adjudecată mai ales de tenebrele Răsăritului, nu înseamnă că partea civilizată a umanității a uitat de noi. Speranța reală pe care o putem nutri în secolul următor este ca Occidentul să se implice din ce în ce mai convingător în „zona” noastră atemporală, și - după ce-și va pune
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
celorlalți că Mithra era singura coroană pe care o râvnea. Simbolismul din cadrul ceremonialului voia să reprezinte suferința ce anticipa apoteoza, iar lupta spirituală prefigura victoria pe care ar fi repurtat-o inițiatul încununat, ca un simbol al triumfului Soarelui asupra tenebrelor. Al treilea grad de inițiere, al soldatului, recruta neofitul în oștirea sacră a zeului invincibil, pregătindu-l pentru lupta împotriva puterilor celui rău. Deși etapele inițierii mithraice ar fi avut o anumită potrivire cu cele corespunzătoare catehumenatului creștin, pentru Tertulian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cât de dăunătoare ar fi fost apartenența la structura militară. Asistăm la o contrapoziție dintre promisiunile de la botez (sacramentum divinum) și jurământul militar (sacramen-tum humanum), crucea (signum Christi) și însemnele militare (signum diaboli), oștirea luminii (castra lucis) și cea a tenebrelor (castra tenebrarum), Dumnezeu și cezarul. Spre deosebire de De corona relevăm o anumită radicalizare: dacă în acel tratat putea să pară acceptabilă profesiunea militară, cu condiția ca să rămână intactă etica evanghelică, aici nu doar că este interzis bellare ci chiar și militare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
putea vedea și voi“. Possidonius i-a spus: „Și dacă îl cunoaștem, putem să-l abandonăm pe împăratul nostru și să venim la El?“. Theogenes a răspuns: „Dacă voiți, nimeni nu va putea să vă oprească; de altfel, dacă părăsiți tenebrele acestei lumi, gradele și onorurile pe care le aveți în această lume și vă veți converti la adevăratul Dumnezeu, Regele veșnic, și veți lupta pentru El, asemenea mie, veți trăi în viața veșnică“. 3. Înfuriindu-se ca un leu, tribunul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de purtat; Dar șoareci și șobolani și micul vînat A fost ceea ce Tom șapte ani lungi a mîncat. Feriți-vă de cel ce ma urmărește. Pace, Smulkin, pace, vrăjmașule. GLOUCESTER: Cum? N-ai măria-ta mai buni tovarăși? EDGAR: Prințul tenebrelor e-un gentilom. Modo-i numit și Mahu. GLOUCESTER: Carnea și sîngele nost s-au stricat atît, That it doth hate what gets it. EDGAR: Poor Tom's a-cold. GLOUCESTER: Go în with me. My duty cannot suffer T'obey
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
romantice: iubirea, natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
uitate seminții rătăcitoare, ciudatele luntrii și mari galioane, păstorii cu turmele lor, lucrătorii pământului, cei care fac din preagrelele luturi împărtășania pâinii și vinului, vasele sacre (în unul din ele e inima lumii) și pe cei ce murind în subpământene tenebre ivesc diamante și steme de aur: acestea din urmă sunt chiar Empedocle. O declarație din Marea Înfățișare sună de-a dreptul trufaș: "Eu sunt măsura / cuvintelor, verbum verborum" (Povestea dragonului). Căutarea esențelor, deziderat al oricărui creator, e totuna cu mirajul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de cart, salutându-i pe călători Care tot eu eram ierborizând mente Culese din diverse continente, Eu la Gabie, la bompres, la vinci Executându-mi ordinele din cinci în cinci, Ordinele date de mine ultimul din horă Cel care scrutam tenebrele la proră... Fragmentul acesta poate fi raportat la grafica unui Marcel Duchamp, insurgentul cu simpatii "dada" ori cochetând cu suprarealismul; extravagantul Duchamp desenase în cinci trepte, unul și același personaj coborând pe o scară turnantă. Dimov și-l apropie (explicit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]