2,111 matches
-
acestuia înseamnă de fapt eliminarea anumitor profiluri de preferințe individuale, în așa fel încât, cu profilurile rămase, conflictul dintre condiții să nu mai apară” [Sen, 1983, p. 12]. Soluția restricționării domeniului avea notorietate la momentul publicării în (1970a), (1970b) a teoremei de imposibilitate a unui paretian liberal, fiind adoptată pentru rezolvarea paradoxului Arrow<footnote A se consulta, în acest sens, Black (1958), Inada (1964), (1969), Sen (1970a). footnote>. Fiind o soluție consacrată, nu este de mirare că a fost adoptată și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
preferințe despre preferințe. footnote>. Voi prezenta acum primul grup de restricții ale domeniului universal: 3.1. Restricția Fine În (1975), Fine propune cel puțin două idei interesante: prima, pe care nu o voi dezvolta aici, este o sugestie potrivit căreia teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian poate fi modelată ca un joc de tip dilema prizonierului. Cea de-a doua se referă la categoria indivizilor cu preferințe liberale. În termenii lui Fine: „Un individ este liberal dacă, asupra alternativelor care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
că, dacă sunt liberal, preferința mea față de alternativele aflate în sfera personală a altui individ vor avea același sens cu preferințele acelui individ. Liberalismul poate fi așadar văzut ca un acord în preferințe. Concluzia lui Craven este că „avem o teoremă de consistență pentru o societate liberală care spune că nu există nici o contradicție între viziunea liberală și partea liberă a ordinilor individuale (cea care nu se află în sfere personale). [...] Dacă acceptăm că liberalismul poate fi interpretat ca o opinie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
potrivesc [Breyer și Gigliotti, 1980, pp. 59-60]. Altfel spus, „o persoană cu preferințe empatice este de acord cu orice persoană care este decisivă într-o alegere între două stări x variante ” [Breyer și Gigliotti, 1980, p. 61]. De aici, o teoremă de posibilitate exprimată informal: „Așadar, un singur individ empatic elimină paradoxul liberal, așa cum un singur individ care respectă drepturi îl elimină în modelul lui Sen” [Breyer și Gigliotti, 1980, p. 62]. Diferența între cele două tipuri de preferințe, este următoarea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
eliminăm din domeniul universal aceste preferințe, atunci sistemul de drepturi va fi coerent. Altfel spus, eliminarea preferințelor neseparabile oferă o rezolvare paradoxului Gibbard. Problema este că eliminarea acestor preferințe nu este suficientă pentru rezolvarea paradoxului Sen. Aceasta pentru că, în cazul teoremei de imposibilitate a unui paretian libertarian, preferințele sunt separabile. De aceea, Breyer amendează suplimentar condiția domeniului universal, înlăturând preferințele neliberale, definite ca acele preferințe pentru o problemă, opuse preferințelor individului decisiv pe acea problemă, și pentru care intensitatea ordinală este
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
soluție publicată de fiecare dintre ei în mod separat. footnote>. Indivizii cu valori liberale, „adevărații liberali”, vor fi indiferenți în privința alternativelor care se află în sfera personală a altor indivizi. [d<footnote Simbolurile se citesc după cum urmează: d = definiție, t = teoremă, l = lemă, e = exemplu, o = observație. footnote>.3.2.1*]: Restricție Farrell. Dacă un individ este decisiv asupra unei perechi (x,y) și preferă strict pe x lui y, atunci ceilalți indivizi trebuie să fie indiferenți între x și y
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
relația de preferință este aciclică. De aici, restricțiile Breyer și Gigliotti (1980) și Craven (1982) rezolvă paradoxul cu doi indivizi și cel puțin trei strategii. În privința situațiilor în care extindem mulțimea indivizilor la un număr finit mare, în cazul ambelor teoreme, lucrurile trebuie gândite în felul următor: Dacă toate alternativele se află fie în decisivitățile libertariene, fie în perechile pe care indivizii au o preferință unanimă (pe care acționează procedura paretiană), atunci ciclicitatea poate apărea doar din folosirea acestor proceduri atunci când
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
una dintre aceste ordini să fie formată din preferințe separabile. [t.3.5.1*]<footnote [t.3.5.1*] și [t.3.5.2*] nu sunt formulate de Breyer (1977). Demonstrațiile sunt făcute urmând pe cele ale lui Gibbard pentru teoremele sale de posibilitate cu preferințe necondiționale. footnote>: Condiția libertariană este consistentă cu domeniul restricționat la preferințe separabile 1. [t.3.5.2*]: Condiția libertariană este consistentă cu domeniul restricționat la preferințe separabile 2. [t.3.5.3*]<footnote Teorema îi
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pentru teoremele sale de posibilitate cu preferințe necondiționale. footnote>: Condiția libertariană este consistentă cu domeniul restricționat la preferințe separabile 1. [t.3.5.2*]: Condiția libertariană este consistentă cu domeniul restricționat la preferințe separabile 2. [t.3.5.3*]<footnote Teorema îi aparține lui Breyer (1977). footnote>: Nu există o SDF care să satisfacă *L , P și 1sU . Demonstrație [t.3.5.1*]. Să începem printr-un exemplu. Luăm cazul conformist vs. nonconformist trebuie arătat că preferințele care produc paradoxul lui
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
j 0 lui 1, cel în care i va prefera 1 lui 0 și j 1 lui 0. De fiecare dată, având preferințe separabile, vom avea contradicție cu presupunerea inițială că mulțimea de alegere socială este vidă. Astfel stând lucrurile, teorema este demonstrată. Demonstrație [t.3.5.2*]. Să presupunem că doar unul dintre cei doi indivizi are preferințe separabile pe A, dar că mulțimea de alegere socială este vidă. Prin deci doar cf are preferințe separabile. Urmăm metoda de eliminare
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Aceasta înseamnă că este suficient să avem un singur individ cu preferințe separabile pentru a obține un rezultat de posibilitate. Necesitatea se demonstrează asumând că toți indivizii au preferințe neseparabile. Dacă acesta este cazul, atunci paradoxul Gibbard reapare. (vezi demonstrația teoremei de imposibilitate Gibbard). Demonstrație [t.3.5.3*]. Să luăm extensia cazului prude vs. lewd. Trebuie verificat dacă preferințele lui prude și lewd sunt separabile. Mai întâi trebuie să determinăm x variantele pentru prude și lewd. 2 (1,0)a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Ra a Pa¬ → , ori prin U, 4 2pa P a . Așadar, preferințele lui prude sunt, de asemenea, separabile. Din p1), p2) rezultă că 1sU nu are nicio influență asupra preferințelor care produc paradoxul lui Sen. Așadar, restricția este insuficientă și teorema de imposibilitate este demonstrată. [d.3.5.4*]: Un individ i simte mai puternic pentru perechea (x,y), pe care el este decisiv, dacă și numai dacă oricare ar fi j decisiv pe (z,w), în preferința lui i pe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
tuturor celorlalte alternative, deci mulțimea de alegere socială este nevidă. 3) 1a este preferată social tuturor celorlalte alternative, deci mulțimea de alegere socială este nevidă. 4) 2a este preferată social tuturor celorlalte alternative, deci mulțimea de alegere socială este nevidă. Teorema este demonstrată. [o.4.2.1*]: Condiția libertariană formulată necondițional rezolvă paradoxul Gibbard, însă există o neclaritate în privința modului în care o face. Voi explica această afirmație. În (1974), Gibbard nota că „dacă o persoană are preferințe condiționale, atunci preferințele
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pe 2a lui 3a , fie pentru ca j, decisiv pe ( 2a , 3a ) preferă pe 2a lui 3a . La fel, , poate apărea fie pentru ca toată lumea preferă pe 3a lui 1a , fie pentru că i, decisiv pe ( 1a , 3a ), preferă astfel. Pentru a demonstra teorema, trebuie arătat că . Din premise, nimeni nu este decisiv pe ( 1a , 2a ), așadar trebuie să arătăm că 1 2sa P a nu rezultă din faptul că toți indivizii preferă pe 1a lui 2a . Nu este acesta cazul, deoarece profilul rezultat
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
definiție, condiția libertariană este reformulată în următorul mod: [d.4.4.2*] Condiția Lkg: Oricare ar fi i, dacă i având drepturile Di, dacă i nu manifestă preferințe autosustenabile, atunci Di se anulează/nu se recunosc. [t.4.4.1*] Teorema GK: Există o relație de preferință socială care satisface condițiile U, P, Lkg și care este aciclică pe mulțimea alternativelor. [o.4.4.1*]: Nu voi relua demonstrația oferită de Gaertner și Kruger, ci voi încerca să construiesc alt argument
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
rezultat aciclic fiindcă este suficient ca o singură parte a reuniunii să fie adevărată pentru ca propoziția să fie adevărată. footnote>. Mai rămâne doar de arătat că acest argument este echivalent cu cel al lui Gaertner și Kruger, și este, deoarece. Teorema este demonstrată. Capitolul 5 Soluții prin restricționarea condiției Pareto slabe În (1975), Blau nota că „nu poate fi formulat niciun argument pentru negarea unei alegeri unanime de către un observator din afară.” [Blau, 1975, p. 401]. Totuși, în (1976), Sen formula
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
List Pentru paradoxul lui Sen, în (2003), List propune o soluție lexicografică, adică o soluție care acționează în câțiva pași notați alfabetic și care sunt ordonați după prioritatea acestora. Înainte de a o formula, voi fixa problema în termenii lui List: „teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian apare din faptul că, pentru anumite profiluri (i) (închiderea tranzitivă) a ordonării pe anumite alternative, obținută prin drepturi decisive individuale, intră în conflict cu (ii) ordonarea acestor alternative prin principiul Pareto slab. O cale
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
y), atunci condiția Pareto nu se aplică niciunei perechi care include pe x sau y. Dp indică decisivitatea paretiană și ( , )pD x z se citește: „x preferat Pareto slab lui z”. [t.5.3.1*]<footnote Saari nu formulează această teoremă (deci nu oferă nicio demonstrație pentru ea), indică doar faptul că restricția condiției paretiene este suficientă pentru a elimina paradoxul libertarian. footnote>: Există o funcție de decizie socială care îndeplinește condițiile *L , *P , U și care are, la bază, o relație
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
existența preferințelor libertariene minimal-raționale. Astfel amendată, și folosind o condiție libertariană coerentă și care acordă decisivitățile pe toate x variantele , condiția Pareto amendată prin preferințe libertariene minimal raționale (condiția Pmr) va fi consistentă cu domeniul universal, i.e. putem formula o teoremă de posibilitate: există o FDS care satisface U, P, și Lmr (pentru demonstrație, vezi 6.1.4*). 6.1.5. Amendarea condiției Pareto prin preferințe disjunct-monotone Fundamentul acestei alterări a condiției Pareto este acela că paradoxul libertarian are o caracteristică
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
y diferite de a,b și x variază față de y numai în ceea ce îl privește pe individul i, atunci avem două perechi de x variante și ar trebui să acordăm decisivitate individului i pe ambele. Consecința este că toate soluțiile teoremei de imposibilitate a unui paretian libertarian trebuie să funcționeze pentru această regulă. b) Eliminarea inconsistenței pentru societăți cu orice număr finit de indivizi, orice număr finit de alternative și orice număr finit de strategii. Argumentul pentru reținerea acestei cerințe tari
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
unici decideți legitimi (pentru că alternativele variază doar în privința propriului comportament), putem să deducem faptul că aceste comportamente îi afectează într-un anumit sens. Cum TAS standard nu permite negocieri și plăți laterale (compensații), avem deja o imagine clară a problemei: teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian poate fi tratată ca o problemă a externalităților. Ori de câte ori observăm o preferință strictă a unui individ pe alternativele care variază doar în privința comportamentelor altor indivizi, putem deduce existența unei externalități<footnote O externalitate apare
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
activitate, iar compensațiile sunt absente” [Holtermann, 1972, p. 79]. footnote>. Problema nu ar trebui să fie surprinzătoare, de vreme ce, încă în (1962), Buchanan și Tullock demonstrau că decizia colectivă care nu este produsă printr-o procedură neunanimă produce externalități. Cum în teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian utilizăm două proceduri, una dintre ele limitând domeniul unanimității paretiene, externalitățile pot apărea. Altfel spus, ori de câte ori ne depărtăm de procedura paretiană, permitem apariția externalităților. Același lucru poate fi observat și altfel: dacă nu ar
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
perechile în care ceilalți sunt decisivi, și paradoxul nu ar apărea<footnote De asemenea, în (1982), Bernholz demonstra faptul că externalitățile sunt o condiție necesară pentru apariția preferințelor sociale ciclice (mai precis, intranzitive și ciclice) în societăți nedictatoriale. Pentru tratarea teoremei de imposibilitate a unui paretian libertarian din prisma problemei externalităților, a se vedea Bernholz (1974), (1975), Campbell și Kelly (1997), Saari (2006). footnote>. Aceasta ar însemna însă că pe orice pereche de alternative pe care cineva este decisiv, societatea ar
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
indiferent dacă o citesc sau nu. De aici preferința socială pe astfel de perechi va fi dată de procedura paretiană tare, i.e. cel puțin un individ exprimă o preferință strictă pentru o alternativă, ceilalți fiind indiferenți. Cum însă în cazul teoremei de imposibilitate a unui paretian libertarian observăm că fiecare are preferințe stricte între alternativele aflate în sfera personală a celuilalt, trebuie să deducem existența efectelor externe. Ceea ce urmează, odată ce am înțeles problema ca fiind una a externalităților, este de a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
inviolabilă și care tratează toate externalitățile create de acțiunile incluse în ea ca irelevante. Aceasta este condiția de fidelitate ideologică. Atâta vreme cât dorim să formalizăm o condiție libertariană, trebuie să recurgem la o ierarhizare etică în favoarea libert arianismului. Orice soluție pentru teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian trebuie să opereze această ierarhizare etică. 6.2.3. Analiza soluțiilor paradoxului Sen pe baza proprietăților (esr) și (fid) Voi lua fiecare soluție în parte și voi discuta modul în care acestea îndeplinesc proprietățile
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]